Filarmonica din peșteră și avionul lui Vuia

4 noiembrie 2010
Filarmonica din peșteră și avionul lui Vuia jpeg

- interviu cu Ioana GÂRBONI -

De aprope trei decenii, într-o anumită duminică de toamnă, mii de oameni urcă un deal abrupt. Urcuşul durează cel puţin o oră şi este un preţ mărunt plătit pentru un concert care are loc într-o „sală“ veche de peste un milion de ani. Ioan Gârboni, directorul Filarmonicii „Banatul“ din Timişoara, se ocupă de 11 ani de organizarea concertului din Peştera Româneşti. Muzicianul uimeşte, an de an, şi prin alte spectacole în locuri inedite: pe un şantier, pe un ponton de pe Bega sau chiar pe pista aeroporului. 

Cum a fost concertul din Peştera Româneşti, pe timp de criză? 

Am hotărît să continuăm în aceleaşi condiţii. S-a făcut o foarte bună pregătire tehnică: speologii au lucrat o săptămînă înainte şi trei zile după, inclusiv pentru igienizarea împrejurimilor. La spectacol au luat parte în jur de 35 de muzicieni: Big Band-ul condus de Franz Hoffner, un cvartet de corzi, un pianist şi o soprană, care a cîntat, prin tradiţie, Mozart. Ca de obicei, accesul publicului a fost gratuit. Dar concertul din Peştera Româneşti nu e organizat de Filarmonica „Banatul“, ci de fundaţia pe care o conduc. Am ajuns la performanţe formidabile: anul acesta, concertul a fost urmărit de peste 3000 de oameni.

De unde obţineţi fonduri pentru concert? 

Finanţarea acestor concerte, a agendei culturale a Primăriei şi a Consiliului Judeţean se face prin depunerea de proiecte. Există un anumit formular care se depune la Primărie, în general primăvara, înainte de votarea bugetului. Apoi, în funcţie de agenda culturală şi de banii pe care îi au, comisiile de cultură împart banii, mai mulţi sau mai puţini. Am avut norocul ca şi anul trecut să fie destul de generoşi, dar un asemenea concert nu poate fi făcut sub 5-6 mii de euro. Este suma minimă pentru a plăti cei 20-30 de speologi şi onorariul artiştilor... În plus, sînt cheltuieli de sonorizare şi de transport pupitre, sînt cheltuieli cu instrumentele muzicale, marcarea potecii, autobuzele pentru public... E destul de complicat, totuşi. De exemplu, instrumentele sînt transportate în ziua concertului pentru că nu le putem lăsa în peşteră din cauza umezelii excesive. 

Cine este publicul care vine an de an? 

Am avut bucuria să văd oameni care au fost la toate ediţiile, timp de 26 de ani. În fiecare an vin cîte un autocar sau două din Viena şi din Budapesta. Avem şi oaspeţi din Israel, Statele Unite sau Canada. Îşi programează concediile pentru acest concert, deja este o nebunie organizatorică pentru noi. Publicul s-a mărit în ultimul timp şi datorită Inspectoratului Şcolar care a organizat excursii pentru copii. Lumea îmbină o urcare pe jos şi o oră de călătorie în natură cu o oră de concert. Surprinzător este că peştera nu mai ajunge. Ultima dată discutam chiar că va trebui să începem să forăm. Cei de la ieşirea din peşteră abia mai aud ce se întîmplă în faţă. Oamenii doresc două concerte, dar nu poţi ţine muzicienii acolo două ore, e foarte frig, instrumentele sînt scumpe... Multă lume ar vrea să punem scaune, dar nu putem pentru că am degrada peştera. 

Riscă acest concert să devină un pol de atracţie, un fel de turism cultural? 

Absolut. De altfel, am şi depus o cerere la Ministerul Culturii în care am cerut ca acest concert să fie trecut în agenda naţională a turismului cultural. Nu sînt foarte multe asemenea spectacole în lume. Doar în Spania, Germania, Italia sau America de Sud se mai ţin. Cele din Italia sînt inspirate de noi, cele din Germania sînt însă de altă natură, vine fiecare şi cîntă ce vrea, e un fel de „Oktoberfest“. Nu uitaţi că la aceste concerte ale noastre au participat muzicieni importanţi, regretatul Ştefan Ruha, orchestra reginei Danemarcei, dirijori cunoscuţi, cvartete, cvintete de suflători din întreaga Europă, coruri importante... Acum încercăm să fim mai atenţi cu banii, pentru că dorim să punem la punct sala filarmonicii şi preferăm să-i ghidăm pe sponsori mai mult spre nevoile instituţiei. Cu bani europeni am făcut numeroase amenajări, dar am avut şi multe deplasări în Serbia. Scopul nostru a fost, de fapt, să însămînţăm în mintea oamenilor ideea că Filarmonica „Banatul“ nu este locală, judeţeană, nici regională, ci euroregională. Ne extindem şi spre oraşele care nu au filarmonici. Intenţionăm să facem din Filarmonica „Banatul“ un centru euroregional de turism cultural, împuşcînd mai mulţi iepuri dintr-o lovitură. Vrem să pregătim la demisolul filarmonicii săli de studiu, de conferinţe şi alte evenimente. Turismul cultural e foarte important pentru viitorul României. 

Ar mai funcţiona filarmonica fără fonduri europene? 

Tot ce s-a întîmplat la Filarmonica „Banatul“ s-a făcut prin bunăvoinţa sponsorilor. E însă o poveste întreagă care ţine de birocraţie. Cei zece sponsori sînt membri fondatori ai asociaţiei filarmonicii, iar această asociaţie este, de fapt, umbrela care colectează fonduri, cotizaţia membrilor fiind destul de piperată. Filarmonica poate trăi şi fără fonduri europene, dar cu sprijin privat. 

Aţi realizat concerte pe pista aeroportului, pe şantier sau pe Bega. Ce urmează? 

Am un proiect de concert într-o unitate militară, unde aş da drumul la tendinţele mele de piroman (rîde). Mai este un proiect de concert cu muzică de film, pe lîngă concertele devenite deja tradiţionale, cum ar fi cel de la Peştera Româneşti sau balul mascat de Anul Nou. Avem oricum surprize pregătite pînă prin martie, inclusiv în sala noastră care, după ce a fost renovată, e şi călduroasă. 

Vorbiţi-ne şi despre proiectele dvs. personale. 

Printre proiectele personale deja realizate se numără cea mai mare halbă din lume, cea mai mare lampă şi două avioane ale lui Traian Vuia reconstituite în mărime naturală. Toate acestea se găsesc în Timişoara. Ele sînt omologate de National Geographic şi de World Records Academy. Halba metalică e la ora actuală cea mai mare, are o înălţime de şase metri şi o greutate de trei tone, dar condiţiile ca să intre e ca să o umplem cu 11.000 de litri de bere, ceea ce constituie o problemă. Recordul la ora actuală e deţinut de o halbă din Polonia, care a fost umplută cu 8000 de litri de bere. Pînă la urmă am stabilit cu conducerea fabricii de bere că vom face şi asta, probabil primăvara viitoare. Al doilea record este lampa electrică de şase metri înălţime şi cu o greutate de peste o tonă. Lampa aminteşte de faptul că Timişoara este primul oraş european iluminat electric. Aşteptăm ca cei de la Guinness Book să omologheze această cea mai mare lampă din lume. 

Ce alt viitor record este pe listă? 

Stiloul a fost inventat de către un român, Petrache Poenaru, pe vremea lui Al.I. Cuza. Pe atunci, invenţia purta un nume ciudat, „tocul cu cerneală fără sfîrşit“. Ţinînd cont de faptul că prima bibliotecă publică din întregul Imperiu Austro-Ungar a fost înfiinţată în Timişoara, am hotărît să facem acest stilou, care va fi unul funcţional, dar foarte mare, din inox. Se pare că sînt un pic megaloman (rîde). 

Sînt acestea obiecte de artă sau kitsch-uri? 

Sînt obiecte ambientale, aşa cum există în toată lumea. Noi le facem cu fonduri sută la sută private, le expunem în diferite locuri şi apoi le donăm comunităţii locale. Cînd am făcut avionul lui Vuia, expus în Timişoara timp de o lună, au fost peste 40.000 de persoane care l-au vizitat. Gîndiţi-vă că din 40.000 de persoane cel puţin 10.000 au fost copii, dintre care măcar o mie au făcut poze. Aceştia nu vor uita niciodată că Traian Vuia este bănăţean.  

a consemnat  Lavinia BĂLULESCU
fotografie de Horia CĂLTĂCEANU

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.