„Fără ICR, carierele tuturor artiştilor semnificativi nu ar arăta aşa cum arată acum“ – interviu cu Erwin KESSLER

Publicat în Dilema Veche nr. 513 din 12-18 decembrie 2013
„Fără ICR, carierele tuturor artiştilor semnificativi nu ar arăta aşa cum arată acum“ – interviu cu Erwin KESSLER jpeg

Volumul X:20. O radiografie a artei româneşti după 1989 (apărut la Editura Vellant) este o analiză ambiţioasă a celor mai semnificative fenomene din domeniul artelor vizuale şi al economiei culturale. În debutul cărţii, Erwin Kessler face cîteva clarificări asupra perioadei analizate. Simplificînd lucrurile, autorul identifică patru etape sau patru regimuri ale artei postdecembriste: regimul uapist, regimul oengist, regimul privat sau comercial şi regimul lifestyle.  

Care ar fi trăsăturile generale ale fiecăruia dintre regimurile artei?

X:20 survolează devenirea întru marfă şi divertisment a artei româneşti, în a doua jumătate a secolului XX şi în primul deceniu al secolului XXI. O consecinţă a aservirii politice a artei în perioada imediat postbelică a fost ruperea ei de piaţa liberă a „bunurilor simbolice“ şi închiderea în lagărul lozincard al propagandei. Arta nu mai era marfă, ci acţiune politică directă. Dispariţia burgheziei, a comanditarilor tradiţionali ai artei a lăsat artiştii la cheremul aparatului de partid. Comunismul a răsplătit arta oficială cu „împrumuturi de creaţie“, premii, funcţii, expoziţii de protocol şi cu achiziţii făcute prin instituţiile regimului. Controlul şi distribuirea beneficiilor în acest sistem propagandistic şi asistenţial erau efectuate de către Uniunea Artiştilor Plastici (UAP). „Regimul uapist“ e regimul generic sub care s-a aflat arta românească antedecembristă. În parte schimbat, el persistă şi acum şi coexistă cu celelalte trei regimuri identificate de X:20, configurînd geologia aparte a lumii artistice locale.

Regimul oengist indică iniţiativele de scoatere a artei de sub tutela partidului-stat sub care acţiona regimul uapist. El este conturat de cei doi mari piloni care s-au edificat prin contestare reciprocă, la începutul anilor ’90: Galeria Catacomba (braţul artistic al Fundaţiei Anastasia, un pivot al neo-ortodoxismului) şi CSAC, Centrul Soros pentru Artă Contemporană (satelit al Fundaţiei Soros, platformă a democratizării şi laicizării societăţii postdecembriste). Regimul oengist e un pas spre asumarea civică şi idealistă a artei, fie de pe poziţiile de dreapta ale neotradiţionalismului ortodoxist, fie de pe poziţiile de stînga ale tehnologismului neoavangardist, ghidat de noua corectitudine politică. Simptomatic, ambii piloni ai regimului oengist au marginalizat consecvent calitatea de „marfă“ a operei de artă, pusă în umbră de aspiraţia spirituală sau de angajamentul social, ambele alergice la comercial. Regimul oengist, polarizat belicos, oglindeşte partizanatul ireconciliabil al societăţii româneşti a anilor ’90 şi, ca şi aceasta, este eclipsat, în jurul anului 2000, de emergenţa noii civilizaţii relaxate consumist. Impulsionat de aderarea la NATO şi de perspectiva integrării europene, consumismul e adus de investiţiile masive – nu în ultimul rînd, în industria divertismentului – în care arta românească s-a integrat treptat. Astfel, a intrat în „regimul privat“ al existenţei sale, mai ales odată cu înfiinţarea galeriilor comerciale de artă, de portofoliu (piaţa primară) şi a caselor de licitaţie (piaţa secundară). După 2005, succesul fără precedent al artei a impus modelul artistului care produce pe gustul pieţei, în ritmul pieţei, dar şi al colecţionarului care investeşte în artă ca în orice alt instrument financiar. Devenirea artei întru marfă a atins paroxismul prin expansiunea metastatică a formulei de succes a Şcolii de la Cluj, care a cunoscut patru-cinci valuri de imitatori, în preajma anului 2010.

Oglindind mutaţii concomitente de pe scena artistică occidentală, în ultimii ani poate fi însă percepută înfiriparea „regimului lifestyle“ al artei, o reacţie nu doar la excesele regimului privat sau comercial, dar şi la utopiile regimului oengist şi la practicile sociale ale regimului uapist. Galerii mici sau provizorii, spaţii artistice noncomerciale, sprijinite de asociaţii nonprofit conduse de artişti pentru artişti, cu manifestări care nu mai sînt înrobite nici marilor idealuri, dar nici marilor preţuri, cu produse perisabile, acţiuni şi instalaţii temporare, arta în regimul lifestyle corespunde unei explozii demografice a substratului social artistic, care îşi trasează un teritoriu autonom al autosatisfacţiei şi al autoconsumului, paralel (dar nu complet ferit) de presiunea pieţei.  

Ce influenţă are modul de finanţare asupra esteticii?

Influenţa finanţării asupra esteticii (ca disciplină filozofică) poate fi o discuţie interesantă. Influenţa finanţării asupra artei este însă mult mai relevantă. Frecvent, modul de finanţare determină modelul de artă. X:20 trece în revistă mai multe sisteme de finanţare, de la asistenţa forţată a regimului comunist, care a generat un adevărat lagăr prin regimul uapist, în care se derula întreaga existenţă a artiştilor, pînă la finanţarea oengistă, mai subtilă, care infuzează ideologie, uneori, prin tehnologie (de pildă, CSAC punea la dispoziţie tehnologie de ultimă oră, dar şi cursuri, dezbateri, burse – forme subtile de îndrumare spre o direcţie anume, a artei avansate, „progresiste“), pînă la finanţarea privată printr-o galerie, pe banii unui întreprinzător care îşi asumă riscuri vitale şi care trebuie, ca atare, răscumpărată printr-un succes comercial cel puţin acoperitor..  

Care sînt tendinţele estetice cele mai clare în România?

Regimului uapist îi corespunde un modernism sclerozat, apatic, înfoiat muzeal în „autonomia esteticului“, specifică sistemului „babo-ciucurencist“ analizat în X:20. Regimului oengist îi corespund, pe de o parte, neo-tradiţionalismul ortodoxismului şi, pe de altă parte, neoavangardismul artei angajate social, ambele la fel de bombastice. Regimul privat al artei se identifică cu revitalizarea picturii, mai ales a picturii realiste, dar şi cu reinventarea mitului (de consum) al artistului ca figură extravagantă, promovată de mass-media. Regimului lifestyle îi este caracteristică o artă cu un profil aparent modest, frecvent precară ca aparenţă (acţiuni şi instalaţii cu retorică în surdină), dar care se constituie într-un mediu ce inspiră confort identitar.  

De ce s-au impus pe pieţele din Occident artişti emergenţi, precum Adrian Ghenie, şi nu artişti consacraţi, canonici – cum ar fi Tonitza, Grigorescu, Baba?

Tonitza şi Grigorescu nu au putut fi impuşi în vremea lor. Nu au intrat în canon cînd canonul era deschis. Acum e prea tîrziu, canonul e închis. Baba a fost impus la vremea sa. În China, Rusia, în RDG, Baba a fost un nume. Chiar asta face să nu poată fi impus în vremea noastră. Ion Grigorescu şi Dan Perjovschi s-au impus ca disidenţi şi detractori atît ai sistemului (neo)comunist cît şi ai consumismului actual. Aceasta a fost o cale. Şcoala de la Cluj a fost impusă ca apologie sofisticată a comunismului şi, totodată, a consumismului actual. Aceasta a fost calea inversă. În spatele succesului se află nu doar interese, ci şi scheme mentale care permit suprapunerea peste aşteptările culturii timpului.

Cum se stabileşte cota unui artist în România? Şi cît de relevantă e această modalitate de evaluare?

Cota e stabilită de tranzacţiile transparente din piaţa primară şi din cea secundară. O altă cotare a artiştilor ia în considerare mai multe variabile – expoziţiile, curatorii, cataloagele, critica –, pentru a stabili o poziţie într-o ierarhie mondială abstractă. Cota e relevantă pentru cei care văd achiziţia de artă drept o investiţie al cărei randament îl urmăresc.  

Sînteţi critic de artă, semnaţi articole în revista 22 şi nu numai acolo. Care mai e rolul criticului de artă astăzi, în România?

Necritic. Rolul necritic al criticului este definitoriu pentru poziţia sa. Critica actuală este promovare apologetică a artei. Înţelegerea criticii critice ca dialog responsabil nu face parte din cultura noastră, aici şi acum. Cel ce pierde e publicul, consumatorul, împresurat de lobbyşti şi prevaricatori sub acoperire de analişti şi experţi.  

Care au fost rolul şi performanţele Institutului Cultural Român în promovarea artelor vizuale contemporane?

Rolul a fost imens, iar rezultatele – pe măsură, între 2005 şi 2012, tocmai perioada în care arta românească a atins cea mai mare vizibilitate internaţională. Fără ICR, carierele tuturor artiştilor semnificativi nu ar arăta aşa cum arată acum. 

a consemnat Matei MARTIN 

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ebrahim Raisi, ce nu ni s-a spus: cum era poreclit în Iran și de ce regimul a ascuns, inițial, moartea sa
Până să ajungă în fruntea țării, în 2021, Raisi a făcut prăpăd, ca judecător.
image
Dulcele gust al minciunii: cazul Ianis Hagi arată apetitul nostru pentru a ne păcăli singuri
„Prinț“ la noi, un „client“ al băncii de rezerve în străinătate. Cam așa se poate descrie fotbalistul Ianis Hagi în ultimii doi ani. Din păcate, cazul său denotă, de fapt, o problemă mult mai gravă și anume apetitul nostru de a ne păcăli singuri.
image
Platforma de comerț Temu, acuzată de manipularea clienților. Psiholog: Se bazează pe cei care fac acele cumpărături din impuls
Platforma chineză de comerț online Temu este acuzată de asociațiile europene de consumatori că își manipulează clienții prin diverse tehnici, iar aceștia ajung să cumpere produse despre care nu se știe dacă sunt în standarde UE.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi