„Fac trafic de povestiri fără filtru“
„În citadela prozei literare, specia povestirilor şi-a construit cel mai aglomerat şi bizar cartier. Cu tuneluri de pierzanie, saloane aristocratice şi fundături de mahala, cu străzi scurte şi întortocheate prin care să poată forfoti într-o diversitate şi supraabundenţă năucitoare, luîndu-şi toate libertăţile imaginate, supravieţuind prin exerciţiul seducţiei totale. Unele n-au vreme să moară. Altele se sting fără ca măcar să fi păşit pe scena lecturii. Proiectul «Povestiri Fără Filtru» este un vehicul prin care povestiri nepublicate îşi pot exercita întreaga putere de seducţie asupra cititorului, în spaţiul cald al unor cafenele şi ceainării bucureştene. A fost construit la începutul anului de un grup de şase autori-inventatori, unii cu, alţii fără experienţa publicării editoriale. Primele povestiri s-au răspîndit prin oraş la începutul primăverii, cînd 250 de plicuri de culoarea pungilor de covrigi s-au transformat în mărţişoare-povestitoare şi s-au strecurat prin buzunare şi genţi. Tot atunci ne-am găsit şi prima noastră gazdă, Ramayana Café, în grija căreia am lăsat o cutie burduşită cu titluri noi şi meniul literar în care dezvăluiam autorii şi cîteva din ingredientele textelor. Au urmat Ceainăria Tabiet şi Verde Café, cu povestirile altor autori. La două-trei luni schimbăm meniurile. În plus, căutăm permanent noi gazde, păstrîndu-ne aceeaşi formulă de publicare: texte de maxim două pagini puse în plicuri; plicuri ştampilate, aranjate în cutii de pantofi refăţuite; ştampile făcute manual, cu briceagul; meniuri printate pe hîrtie manuală sau cartoane, legate cu sfoară. 2 lei costă o povestire. Şi dacă ne invitaţi, vi le şi citim în cîte o seară. Aşteptăm să ne scrieţi la povestirifarafiltru@gmail.com. Toate drepturile asupra textelor aparţin autorilor. Evenimentele şi locaţiile le publicăm pe Facebook, la pagina Povestiri Fără Filtru. Iar pentru celelalte poveşti, vă aşteptăm la o licoare. E musai!“.
Alice Kais este coordonatoarea proiectului "Povestiri fără filtru".
