Educaţie culturală

François Hollande se confruntă cu o dramatică scădere în sondaje. După valul de entuziasm ce a urmat alegerii sale ca preşedinte al Franţei, au apărut şi primele deziluzii. Criza financiară a erodat puternic programele sociale – noul guvern, care a promis măsuri rapide, concrete, viabile – nu a ştiut să dea un răspuns pe măsură. Criza economică nu s-a transformat (încă) în criză politică, dar entuziasmul începutului a fost deja înlocuit cu pesimismul de dinaintea alegerilor. Aproape toţi miniştri vorbesc despre tăieri de fonduri, despre creşteri ale taxelor, despre dificila echilibrare a bugetelor de venituri şi cheltuieli. Singura optimistă pare să fie Aurélie Filippetti – ministrul Culturii şi Comunicării. Într-un interviu recent oferit ziarului Le Monde, Filippetti încearcă să încurajeze artiştii şi personalul tehnic din instituţiile de cultură, cei pe care candidatul Hollande îi avertizase, în timpul campaniei, că vor fi puternic afectaţi de reducerile bugetare. Din cîte se pare, sectorul cultural a devenit între timp dacă nu o prioritate, atunci măcar un domeniu privilegiat. N-am mai văzut niciodată atîta optimism în împrejurări atît de nasoale: „Ceea ce m-a surprins a fost amploarea disperării. Artişti, profesionişti din domeniul culturii, oameni pasionaţi, excelent pregătiţi, se vedeau confruntaţi cu o criză de identitate. Atacurile repetate la adresa unui ministru considerat prea costisitor – «numai ştrasuri şi paiete» –, ori inutil, ori care poate fi sacrificat în perioadă de criză, au reuşit, pînă la urmă, să marcheze spiritele. Aşa a început să se dezvolte un sentiment de îngrijorare generală sau de nesiguranţă. Miza esenţială pentru mine este să arăt că cultura e un fel de hard-disk al politicii din punctul de vedere al cetăţeniei şi al economiei. Nu va exista redresare productivă fără o redresare creativă. Cultura face din Franţa o ţară atrăgătoare. Arta înseamnă muncă; cultura înseamnă locuri de muncă“ – a spus Filippetti.

În Franţa, bugetul Ministerului Culturii se situează constant sub 1% din PIB – o cifră relativ mică în comparaţie cu media europeană. Însă sursele (diversificate) de venit asigură ministerului pînă la 7,5 miliarde de euro pe an. Şi tot e puţin – de vreme ce socialiştii s-au angajat ca pînă la sfîrşitul mandatului (2017) să obţină cel puţin 1% din PIB pentru cultură. Măsurile sînt însă ezitante – căci pentru următorul exerciţiu bugetar se anunţă o scădere cu 3% a bugetului pentru cultură: este prima din ultimii zece ani! „Traversăm o criză economică de-o gravitate incredibilă. Toată lumea trebuie să contribuie într-un fel sau altul“ – admite Filippetti.

Şi cum rămîne cu excepţia culturală? Cum rămîne cu principiul subvenţionării culturii pentru a-i asigura existenţa? „Excepţia culturală nu înseamnă că domeniul culturii va fi exceptat de la eforturile de reducere a cheltuielilor“ – a explicat Filippetti. În schimb, s-a reuşit menţinerea mecanismelor de excepţie culturală, cum ar fi fondurile pentru cinema; sau TVA pentru carte redusă (5,5%). În plus, ministerul a reuşit să evite tăieri de fonduri în cadrul programelor de formare şi predare – ba chiar vor exista posturi noi în şcolile controlate de minister. Dacă tinerii sînt într-adevăr o prioritate a guvernării – aşa cum a promis în campania electorală François Hollande – atunci trebuie să promiţi că vei dezvolta o nouă generaţie de creatori. În fine, s-a menţinut şi bugetul pentru spectacole şi arte plastice din 2012. De fapt, dacă la această tăiere „benignă“ trebuia avut în vedere ceva, atunci, cu siguranţă, trebuia avut grijă ca sprijinul pentru creaţie să nu fie diminuat. Exact asta i-a reuşit doamnei ministru, care a preferat să reducă din banii alocaţi pentru nişte proiecte viitoare şi încă incerte. Problema în cazul unui stat precum Franţa, care dispune de fonduri (mai mult decît) suficiente pentru a-şi asigura creaţia şi diplomaţia culturală, nu se pune însă din această perspectivă simplistă a finanţării ori nu a unor instituţii, cît din prisma sensului acestui sprijin. Filippetti nu mai e de acord cu finanţarea cîtă vreme nu există, din partea populaţiei, o participare reală la viaţa culturală a ţării. Intenţia ei e să sprijine consumul de cultură şi accesul la evenimente – motiv pentru care a şi lansat o reflecţie pe această temă. Unul dintre primele proiecte: educaţia artistică în şcoli. Numai pentru asta, ministerul şi-a propus să aloce în jur de zece milioane de euro. Poate că investind acum masiv în educaţie se vor putea reduce, în viitor, şi cheltuielile pentru sprijinul culturii.