După paisprezece ani
● Madrugada, Chimes at Midnight, Malabar Recordings, 2022.
În anii 2000, venită din Norvegia, Madrugada era una dintre puținele trupe europene de alternativ cu un sound original, un amestec de hard rock, dark country, folk alternativ și discrete texturi de muzică electronică. După trei albume însă, unul mai bun decît altul (debutul Industrial Silence este un album cult acum), chitaristul Robert Burås, care deja avea succes cu a doua lui trupă abia înființată, My Midnight Creeps, avea să moară la doar 31 de ani.
Restul trupei a terminat mixajul celui de-al cincilea album al lor, la care lucraseră cu toții pînă în acel moment, și, un an mai tîrziu, în toamna lui 2008, după un turneu comemorativ cu Burås înlocuit de chitaristul celeilalte trupe a lui, Madrugada se desființa în mod natural.
Cu acest Chimes at Midnight, trupa norvegiană revine, așadar, după o pauză/absență de paisprezece ani, într-o formulă extinsă, și în studio, și live, dar cu compoziții semnate ca trio (vocalistul-chitarist Sivert Høyem pare să fi preluat frîiele creative ale trupei). Spre deosebire de celelalte albume, acesta este predominant o colecție de cîntece de dragoste, toate splendide (chit că versurile sînt doar decente), chitările abia ciupite, pianul, viorile (The Section Quartet sînt invitați special) și, mai ales, armoniile vocale fiind orchestrate cu o finețe și o melodicitate care scot albumul – poate nu întîmplător avînd „chimes” în titlu – din etosul dur / în forță al rock-ului într-un spațiu acustic mai specific pop-ului, dar unul cu stamină, nelipsit de dramatism.
Cei care au descoperit Madrugada (al cărei nume, apropo, a fost dat de un poet prieten al trupei, însemnînd „răsărit” în portugheză/spaniolă) în perioada lor de început vor fi încîntați să regăsească timbrul vocii lui Sivert Høyem cîntînd piese noi, ceilalți vor întîlni o voce nazală, deopotrivă a regretului și senzualului, care te învăluie plăcut-dureros pînă la dependență. Pe mine, dintre vocaliștii pop-rock-ului european, doar vocile unor Stuat A. Staples (Tindersticks) și David Arthur Brown (Brazzaville) mă mai „transportă” astfel. Pentru mine, ei sînt Treimea de pus în rama vinilului.
Pînă acum, albumul a dat patru singles („Nobody loves you like I do”, „Dreams at midnight”, „The world could be falling down” și „Ecstasy”), iar dacă ar fi să vă recomand și altceva, aș alege „Slowly turns the wheel”, o piesă pe care regretatul Burås primește un credit creativ postum, și „Imagination”, o piesă compusă doar de Høyem și care ar fi putut fi, în vremurile lor bune, o baladă INXS.
(O variantă a acestui text a apărut pe carturesti.ro/blog)
Madrugada va concerta în cadrul Festivalului Rocanotherworld de la Iași (22-25 iunie). Mai multe la rocanotherworld.com.
