Din însemnările cultivatorului de mărar

Petre STOICA
Publicat în Dilema Veche nr. 782 din 14-20 februarie 2019
Din însemnările cultivatorului de mărar jpeg

Însemnările cultivatorului de mărar ale poetului şi traducătorului Petre Stoica (15 februarie 1931 – 21 martie 2009), publicate în 1988, din cauza cenzurii, sub titlul Viața mea la țară, reprezintă jurnalul poetului din perioada cînd a trăit în comuna Bulbucata, judeţul Giurgiu. Jurnalul va fi reeditat în curînd la Editura Humanitas împreună cu Amintirile unui fost corector, cartea sa de memorialistică apărută în 1982, mărturie nepreţuită asupra vieţii literar-culturale din comunism. Fragmentul de mai jos surprinde momentul cutremurului din 4 martie 1977. Cutremurul a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter şi o durată de aproape un minut. În Bucureşti a făcut aproximativ 1500 de victime (33 de clădiri şi blocuri mari prăbuşite), iar la nivelul ţării, peste 11.000 de răniţi (aproximativ 35.000 de locuinţe distruse). Nicolae Ceauşescu s-a folosit de pretextul cutremurului pentru a demola ulterior o serie de clădiri, monumente de arhitectură şi biserici care nu-i conveneau. (M. C.

1 martie. În unele curţi de crengile cireşilor atîrnă pănglicuţe roşii. Frumos obiceiul, conservat prin nu se ştie ce minune. Pe alocuri gospodinele golesc casa, chitesc odăile. Bătrînii cîrpesc gardurile, coteţele porcilor. Unii, mai zeloşi, consolidează şanţul din faţa casei.

2 martie. Smuls dintr-un vis minunat (preacurveam cu prinţesa Soraya), îmi inaugurez ziua sub semnul ghinionului. În cuşca Bubulinei descopăr un pui îngheţat, apoi constat o pană de curent electric. Mă consolez repede şi plec la cantonul silvic din Teişor, unde am întîlnire cu Mituş a lu’ Băşină. Lîngă ghereta cu pîine se instalează o căruţă cu păsări. Vînzătorul strigă cît îl ţin bojocii: „Ia găini, vînzare potolită, vînzare potolită!“ Ce-o fi însemnînd „vînzare potolită“?

4 martie. C. (care e şi responsabilul cooperativei de ţesut covoare): „Am luat de la bibliotecă poeziile lui Eminescu, Alecsandri şi Coşbuc, să le citesc fetelor în timp ce ţes. Să nu mai aibă timp de vorbit prostii…“

Îmi beau ceaiul în tihnă şi privesc ceasul, aşteptînd ora nouă şi jumătate ca să ascult ştirile. Mai e puţin şi deschid Scînteia. Pe cînd parcurg titlurile principale, aud zgomote de iad. Am senzaţia că-n imediata mea apropiere s-a prăbuşit un avion. Văzînd cum saltă lucrurile în jur, trag concluzia că nu poate fi decît cutremur de pămînt. Năvălesc fulgerător în curte. Luminile se sting brusc, iar dinspre Capitală ţîşneşte o flacără uriaşă. Nucul se leagănă şi vine către mine, clădirea de vizavi saltă din temelii. Ţîşnesc în stradă clătinîndu-mă. N-am timp să mă gîndesc la moarte. De pe acoperişul fostei şcoli curg olanele, cărămizile coşurilor zboară în stînga şi în dreapta. Caruselul materiei ia cu sine efemerul. Urletele cîinilor şi cotcodăcitul găinilor din sat alcătuiesc corul apocalipsei. Hohotul străfundurilor pămîntului are durata veşniciei. Şi totuşi, se înscăunează liniştea. Văzduhul pute. A ce pute? Intru calm în casă şi aprind lampa cu petrol, înşfac fînarul. Verific boxele iepurilor, temeliile casei, pereţii. Reţin cîteva fisuri, boxele etajate s-au deplasat, în cămară dau de borcane sparte. Treptat-treptat, lumea iese buimăcită din case, mînă spre primărie. Unii apar desculţi sau doar în izmene. Pîlcurile fantomatice se îngroaşă. Prima impresie: „A fost mai grozav ca în patruzeci“. Întrebarea generală: „Ce o fi în Bucureşti?“. După aproximativ un ceas răsare o maşină. Este oprită prin zeci de mîini ridicate. Posesorul maşinii: „Toate cartierele noi sînt distruse, n-a rămas cărămidă pe cărămidă“. Găsesc exagerat. Lugubra veste dezlănţuie urlete, ţipete, comentarii ciudate: „Of, lume! La ce ne-am mai născut…“, „Ai auzit, mă, că Bucureştiul e una cu pămîntul?“, „Nenorocire, vai, maică, vai…“, „Ce-or face ai noştri? S-au prăpădit cu toţii, presimt. Le-am spus să nu se mute la bloc“, „De-o săptămînă mi s-a zbătut ochiul stîng“, „Ce ziceţi de flacăra aia?“, „Explozie“, „Cîţi morţi or fi? Sute de mii“.

Dialogul comic descreţeşte o clipă fruntea: „Măi vecine, ia-ţi coşul din curte, mi-a strivit closetul“, „Las’ pe dimineaţă, că mai apare un cutremur…“ Se iveşte o altă maşină. Lumea baricadează drumul: „S-au dărîmat mai multe clădiri vechi. Dezastrul e în centru“, „Cum e cu blocurile noi?“, „Venim din Balta Albă. Acolo nu s-a dărîmat nici un bloc, „Tot e bine. Să trăieşti, taică, mulţumim pentru veşti“. Mă liniştesc cît de cît. Maşinile încep să circule şi în sens invers. Profit de ocazie şi o iau spre Bucureşti, înnebunit la gîndul că s-ar fi putut întîmpla ceva cu ai mei.

5 martie. După o adevărată odisee, ajung acasă. Ileana cu Radu (tocmai sosit în permisie) s-au refugiat în apartamentul vecinilor. I-am găsit la lumina lumînărilor. Atmosferă de priveghi. În apartamentul nostru numai cioburi de sticlă şi obiecte răsturnate. Toate farfuriile şi paharele sînt fărîmate, ceasurile smulse de pe perete (ce timp să mai măsoare?), televizorul zace în mijlocul sufrageriei. O acuarelă de [A.E.] Baconsky a poposit în hol, greu de explicat cum a fost proiectată acolo. Uşa bibliotecii este blocată de rafturi dislocate şi de cărţi. Dorm două ore.

Trecem cu maşina prin centrul oraşului. Înaintăm anevoie, există puţine zone de acces. Clădiri turtite ca nişte răcliţe sub talpa lui Golem, vitrine sparte, pereţi desprinşi, ziduri căscate, moloz şi iarăşi moloz. Hidoase sculpturi suprarealiste. Restricţii de circulaţie, echipe de intervenţie, soldaţi cu feţe gălbejite de oboseală. Dacă s-ar auzi plînsul inimii…

Ileana mă readuce la Bulbucata. Hrănesc în fugă iepurii şi plec la primărie, dornic să pipăi pulsul satului. Acolo discuţiile converg în jurul singurei teme posibile în aceste momente de groază: efectele cutremurului. Primarul întreabă dacă mişcările seismice nu pot fi prevăzute. Sînt exprimate păreri timide. Mă îndeamnă dracul să vorbesc despre anumite persoane, extrem de rare, capabile să vestească din timp cutremurele de pămînt, ca bunăoară Goethe în trecut. Invoc mediumnitatea, însuşire ce o posedă destui oameni, una însă de calitate redusă, cea mai puternică avînd-o Iisus Hristos. „Expunerea“ mea, insuficient documentată şi bazată pe lecturi foarte vechi, este ascultată cu interes, pînă intervine unul, bărbat tînăr, cam afumat: „Îl bag în p… mă-sii pe Hristos.“ Lumea pleacă, stînjenită, capetele. Profesorul Relu, amicul individului cu înjurătura, îl apostrofează: „Ce, mă? Aşa vorbeşte un comunist?“.

6 martie. Încerc să reintroduc ordinea în gospodărie. Lucrez fără tragere de inimă. Mă urmăreşte coşmarul celor văzute în Capitală. Îmi imaginez drame, am în faţa ochilor numai cadavre. În sat pagubele sînt relativ mici. Observ ziduri fisurate, puzderie de coşuri desprinse. Se vorbeşte de un grajd prăbuşit şi de cai morţi. Vizitez ferma, splendida ei clădire principală este zguduită. Directorul ordonă măsuri de consolidare. Avem iarăşi curent electric. După ce am scăpat cu viaţă, iată-ne numărînd farfuriile sparte.

7 martie. Beau pînă în zorii zilei, cot la cot cu D. şi cu V. Aşa, ca să uit. În mintea mea se derulează, secundă cu secundă (pentru a cîta oară?), filmul cutremului. Reînvie o secvenţă hazlie, ce o uitasem, ţîşnind din curte, era cît pe ce să iau în picioare un beţiv, tolănit sub gardul casei, care mormăia: „Măi, că am tremurici, nu glumă! Nevastă, vin’ de mă ia, c-am tremurici“. Fiecare jură că a presimţit cutremurul de pămînt. Fiecare a desluşit semne ciudate: la animale, la plante, în văzduh şi Dumnezeu mai ştie unde.

8 martie. Visez o cantină în aer liber, la care se serveşte un meniu obişnuit. Copii de ţărani, retraşi într-o parte şi stînd pe vine, înfulecă din blide altceva decît cei aşezaţi din jurul mesei. Un fel de terci deasupra căruia pluteşte o chiftea grosolană. Sînt curios de ce mănîncă bucate deosebite de-ale celorlalţi: „Păi, asta ne-au adus mamele“. Întorc capul şi zăresc grupuri de femei umile privind în gol.

Oficialităţile inspectează gospodăriile sătenilor pentru evaluarea pagubelor. Nimeni nu crede în despăgubiri. C. susţine că a văzut venind dinspre Podul Doamnei camioane încărcate cu vite moarte. Am impresia că bate cîmpii. Pretutindeni domnesc amărăciunea şi apăsarea. Radioul nu transmite decît relatări legate de catastrofă. El şi Ea. Pretutindeni li se aduc osanale. Morbideţe.

9 martie. Ziua celor patruzeci de mucenici din Sevastia. Coana Firica îmi aşază pe masă tradiţionalii mucenici, plus trei covrigi, trei ouă fierte, trei nuci şi o lumînărică.

Contabilul-şef a aflat prin intermediul Europei Libere că Baconsky a căzut victimă cutremurului. Refuz categoric vestea. Nu, nu cred. Omul mă asigură că auzul nu l-a înşelat. Umblu pe stradă în zigzag. Imposibil… Imposibil… O fi la mijloc o confuzie, ca atîtea în aceste zile înfiorătoare? Şi totuşi dacă? Mă arunc în primul autobuz. În Capitală alerg la Modest [Morariu], îl găsesc contemplîndu-şi serioasele stricăciuni din casă. Îmi confirmă tragedia, dă şi amănunte. Vorbim în şoaptă, suportăm greu doliul. Simt în mine impulsul nebuniei, ajung la Casa Scriitorilor. Beau vodcă pahar după pahar.

Petre Cristea vine de la morgă. Mă întreabă dacă vreau să-l văd pe Baconsky, sînt asigurat că-mi facilitează intrarea, are acolo pe cineva apropiat. Da, vreau. Însoţit de Nae Prelipceanu iau pieptiş ruinele. Împrejurul Leichenhaus-ului e-o agitaţie extraordinară. Mişună pretutindeni securişti. Cică în rîndul morţilor s-ar afla o rudă de-a lui sau de-a ei. În curte ne strecurăm printre sicrie deschise. Cineva ne introduce într-o cămăruţă. Trei bărbaţi puşi unul lîngă celălalt: A.E., [Mihai Gafiţa] şi Milo [Mihai Petroveanu], cu toţii în haine noi. Baconsky a fost îmbrăcat într-un costum maro de serie, la gît i-au legat cravată bleumarin! Faţa poetului pare destinsă, Gafiţa e complet albit, pe Milo nu-l recunosc deloc. Soţiile lor unde-s? O clipă mă clatin, mi se face rău. Gol de gînduri, strivit, complet strivit, din nou la maison. M-am îmbătat îngrozitor. Spun probabil, întrucît nu mai ştiu ce s-a petrecut cu mine.

10 martie. Străuleşti II. Înmormîntarea lui Baconsky! Da, a lui Baconsky! Poetul a fost găsit sub dărîmăturile blocului de pe Ghica. Cu puţin înainte de cumplitul cutremur sosise la Veronica [Porumbacu], însoţit de doamna Clara şi de soţii Gafiţa. Despre doamna Clara nu se ştie încă nimic. Milo nu era cel văzut de mine la morgă. L-au confundat cu altă victimă.

Papa Bac [A.E. Baconsky], omul care a hotărît decisiv destinul meu literar, a plecat, a plecat definitiv! Pe unde o hălădui sufletul lui? Am impresia că visez un coşmar. La Cluj i-am călcat pragul casei în cîteva rînduri, aproape seară de seară, după ce fusese izgonit din fruntea Stelei. În biroul lui aveam berjera, cafeaua şi ţuica mea. Împreună am săvîrşit două călătorii peste hotare, prima de neuitat. Străinii i-au apreciat cum se cuvine talentul literar, inteligenţa, humorul, nobleţea spirituală, frumuseţea fizică – un buchet de însuşiri rar întîlnite la confraţii în ale scrisului. Îi aud glasul, aud deopotrivă glasul bunei şi înţelegătoarei doamne Clara, glasul veselului şi spiritualului Milo, al blîndei Veronica, veşnic gata să-mi sară în ajutor. Şi aud şi glasul lui Gafiţa, care mi-a tipărit cele mai bune cărţi. Requiescat in pace!

A.E. A.E. Cum să-mi fi închipuit vreodată că sicriul lui va fi purtat vreodată pe umerii mei! Era atît de tînăr…

11 martie. La Bulbucata. Departe de doliu, obsedat însă în permanenţă de scena înmormîntării. Jalnic noul cimitir Străuleşti II. De ce nu l-au dus pe A.E. la Cernica?

Frînt de oboseală, după prînz îmi îngădui un pic de somn. Habar n-am de unde s-o pornesc cu treburile. Maşina gospodăriei se cere unsă şi repusă în funcţiune. Din păcate, îmi lipsesc ajutoarele. Ca să nu mai spun că-mi lipseşte şi elanul. Seara mă cufund în poezia veche germană. Singura lectură potrivită actualei mele stări sufleteşti. În locul meu, altul ar fi ales romanul poliţist, eu îl detest. Mă opresc asupra lui [Jakob] Böhme, [Andreas] Gryphius, Angelus Silesius. Încerc să memorez alexandrini din ultimul.

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.