Verbrechen (Crimă), radio-astronomy.net, O vară ce nu mai apune
● O vară ce nu mai apune este titlul celui mai recent roman semnat de Radu Sergiu Ruba. O carte despre viaţa într-un sat transilvănean, despre copilărie şi adolescenţă, despre relaţia dintre tată şi fiu, despre comunism şi strategii de rezistenţă, despre reîntîlnirea cu cei plecaţi, despre o lume ascunsă sau poate uitată. (Matei Martin)
● Vă recomand trei posturi de radio online: la nicecreamfm.com şi la eclecticfm.ro puteţi asculta muzici mai vechi, dar mai ales noi, pe care niciodată n-o să le auziţi la posturile de radio tradiţionale/comerciale; pe cînd la radio-astronomy.net puteţi asculta în direct sunete din Cosmos, sunete pe care n-o să le auziţi nici dacă urcaţi pe cei mai înalţi munţi. (Marius Chivu)
● Verbrechen (Crimă), editura Piper, 2010, este debutul literar al avocatului berlinez Ferdinand von Schirach, printre ai cărui mandanţi, inocenţi şi criminali deopotrivă, s-au numărat membrul politburo-ului est-german Günter Schabowski şi spionul vest-german Norbert Juretzko. Von Schirach relatează, laconic şi tulburător, unsprezece speţe pe care le-a reprezentat – spectaculoase, neverosimile, dar nu mai puţin reale. (Matei Pleşu)
● Pentru mahmureala postrevelion, recomand mersul la cinema: 14 filme bune din 2014, la Cinema Studio, între 2 şi 8 ianuarie 2015. Printre ele, ineratabilul La Jaula de Oro (r. Diego Quemada-Díez). Programul complet, aici: http://www.filmedefestival.ro/2014/14-filme-bune-pentru-anul-2014. (Luiza Vasiliu)
● St. Vincent (Theodore Melfi, 2014), un film fermecător în care îl revedem, în sfîrşit, pe Bill Murray, care ne demonstrează, cu umor, dar şi cu o doză de melancolie, cum poţi să faci bine şi să fii sfînt fără să-ţi dai seama. (Iaromira Popovici)
● O mare bucurie mi-a făcut volumul VI al Supravieţuirilor lui Radu Cosaşu (Polirom, 2014). Acum ştiu cum o să-mi petrec acest sfîrşit de an. Ceea ce vă doresc din suflet şi dumneavoastră. Nu mă pot abţine şi transcriu, de gust doar, un scurt fragment din Gamele: „Am atins-o tandru şi băieţeşte cu piciorul, pe sub masă, ea mă acceptă şi-şi lipi gamba de piciorul meu. I-am remarcat – într-o străfulgerare – pînă şi muşchii piciorului, puternici, bine legaţi, aspri, însoţiţi de acea observaţie, deodată ţîşnită din contact, a bunicii mele: fata asta n-o să facă varice.“ (Ana Maria Sandu)
● „Mi-am dat repede seama că marile descoperiri în domeniul tehnicii nu vor întîrzia să modifice felul de trai şi deci întreaga înfăţişare a ţăranilor şi m-am simţit răspunzător, ca martor ocular, de a păstra ceea ce nu peste multă vreme va dispare cu desăvîrşire“, mărturisea George baron Löwendal, care-şi asumă rolul activ al artistului preocupat de a transmite, prin vocaţia penelului său, fragmente dintr-o lume la răscruce de vremi. Pînă pe 8 ianuarie 2015, această lume în fragmente mai poate fi reconstituită, şi afectiv, în cadrul expoziţiei „George Löwendal. Întîlnirile mele cu ţăranii“, deschisă în Sala „Tancred Bănăţeanu“ a Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Reunind 75 de lucrări aparţinînd Fundaţiei Löwendal, expoziţia încheie seria de manifestări dedicate împlinirii unei jumătăţi de secol de la moartea artistului. Curatori: prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu, drd. Cristina Cojocaru. (Ruxandra Mihăilă)
