Velea, Djuvara, Bukowski, Dollo.ro
● Nicolae Velea, Întîlnire tîrzie (cu o prefaţă de Eugen Simion, Editura ART, 2012). Poate că nu e prea tîrziu ca, după vreo 50 de ani de la debutul său (1960), să-l (re)descoperim pe cel care a realizat o primă ieşire din normele monotone ale realismului socialist. Nuvelele lui cu oameni suciţi şi răsuciţi, cu o copilărie care avea să rămînă însoţită de celebrul adjectiv „frustrată“, cu o ironie şi cu o muzicalitate a cuvîntului venite dinspre Marin Preda au enervat îndelung critica partinică, neobişnuită cu o asemenea originalitate a privirii şi a auzului. Astăzi, el rezistă şi încîntă prin naturaleţea artei lor. (Radu Cosaşu)
● E tonic să-l vezi şi să-l auzi pe Neagu Djuvara vorbind despre lumea românească a acestui început de secol, de aceea vă recomand interviul în două părţi din Adevărul. „Povestită“ de domnia sa, nici politica nu mai pare atît de prozaică. (Ana Maria Sandu)
● Mă număr şi eu printre cei foarte atenţi la prima frază a romanelor. Iată cum îşi începe Charles Bukowski romanul Şunca pe pîine (traducere de Cristina Ilie, Editura Polirom, 2011): „Primul lucru pe care mi-l amintesc este că eram sub ceva. Sub o masă, vedeam unul dintre picioarele mesei, vedeam picioarele oamenilor şi un colţ al feţei de masă atîrnînd. Era beznă acolo dedesubt, îmi plăcea acolo... Cred că aveam un an sau doi.“ E vorba, fireşte, de Henry Chinaski mic de tot. Dacă nu l-aţi cunoscut încă pe Henri Chinaski, e timpul s-o faceţi acum! (Marius Chivu)
● „Ştiau de cu toamnă că vine iarna şi că trebuie să se asigure cu provizii ca să reziste pe cont propriu. «Aşa era la ţară, mamă, dar aşa e şi acuma, ăştia de urlă la TV sînt puturoşii satului, dacă nu au ei ce mînca!»“. Fraza asta care, ar zice unii, arată o mentalitate neoliberală arogantă şi nesimţitoare la nevoile oamenilor, a fost spusă de bunica bloggeriţei Dollo.ro, care compară iarna de acum cu cea din 1954. Bunul-simţ al ţăranilor bate orice ideologie televizată. Iar Dollo este de fapt Dolores Benezic, şi are unul dintre blogurile mele preferate. (Cristian Ghinea)
