Jazzybirds, Războiul nu are chip de femeie, Între noi e totul bine
● Odată cu dezindustrializarea, multe localități au intrat într-o fază de pauperizare și de depopulare. Care sînt cauzele, care sînt efectele acestui fenomen? La aceste întrebări încearcă să răspundă expoziția „Shrinking Cities“ de la Muzeul Național de Artă Contemporană. (Matei Martin)
● Un spectacol la care cu greu se găsesc bilete, dar pentru care merită să tot urmăriți datele reprezentațiilor ca să prindeți locuri: joi, 28 aprilie, de la ora 20, la TNB, piesa lui Radu Afrim, Între noi e totul bine. (Stela Giurgeanu)
● Ca în fiecare an, în perioada asta sînt de urmărit, de către cei cu răbdare, fazele finale ale campionatului mondial de snooker. Poate, mai ales după ce am aflat că Ronnie O’ Sullivan îşi caută casă în România. Unii spun că omul nu vrea să-şi dezmintă renumele de ţăcănit. (Andrei Manolescu)
● Filmul documentar Soarele negru, inedit poem filozofic „al Timpului“, realizat în 1968 de Slavomir Popovici (1930–1983) – „una dintre cele mai proeminente personalități ale filmului documentar românesc“ (Călin Căliman) – va fi proiectat în perioada 27–30 aprilie (intervalul 10–18), în cadrul expoziției „Colecția de Artă Veche Românească. 150 +“, deschisă la Muzeul Național de Artă al României. Curatori: Manuela Cernea și Lucreția Pătrășcanu. Inspirat de capodoperele expuse în expoziție pe tema „Plîngerii“, filmul, prin cadența zicerii și rostul imaginii, ne transpune astfel în atmosfera specifică Săptămînii Deniilor. Volumul în pregătire, ce se vrea un altfel de catalog al acestei expoziții, va fi prima restituire integrală a fondului Trenk de la MNAR, la un veac și jumătate de la constituirea colecției. (Ruxandra Mihăilă)
● Pe Jazzybirds îi cunoaşteţi de la Festivalul Dilema veche din 2014, cînd ne-au (în)cîntat în Cetatea Alba Carolina. De curînd au lansat un nou album, On the Road, cu zece piese fluide şi complex orchestrate, care ne poartă şi-n lumi fericite şi-nsorite, dar şi-n tărîmuri subterane & sud-americane. De un lucru puteţi fi siguri: nu vă punem degeaba pe drumuri recomandîndu-vă acest album. (Cristina Ştefan)
● Am început să citesc cartea Svetlanei Aleksievici, Dezastrul de la Cernobîl (Editura Corint, 2015, traducere de Antoaneta Olteanu), după ce a făcut Marius Chivu un Dosar cu tema asta. De curînd a apărut o altă carte a ei, Războiul nu are chip de femeie (Editura Litera, 2016, traducere de Ion Covaci). Cînd a luat Premiul Nobel pentru Literatură nu auzisem de ea, acum vă pot spune doar atît: știm prea puțin. Svetlana Aleksievici e o scriitoare care face în literatură ce face un jurnalist pe front. (Ana Maria Sandu)
