Ion Barbu, Naum, Portnoy
● Recomand apăsat – ca pe editorialul nr. 1 al lunii martie – caricatura lui Ion Barbu din Adevărul, în care, la întrebarea unuia: „De ce n-au românii caracter şi bun-simţ?“, celălalt îi răspundea, sec şi admirabil: „Fiindcă românii au talent“. (Radu Cosaşu)
● După Arghezi şi Bacovia, Editura Casa Radio a scos încă două CD-uri carte în minunata serie „Colecţionarul de voci“: Miron Radu Paraschivescu – Şase cîntice ţigăneşti şi alte poeme rostite la radio în perioada 1964-1968, cu un cuvînt înainte de Bogdan Ghiu; şi Gellu Naum – Vîrsta semnului. „Cîteva din frumoasele mele poheme“ rostite la radio în 1967/1991/1999; cu o prezentare de Simona Popescu şi un documentar radiofonic de Anca Mateescu. Prea tari să le rataţi! (Marius Chivu)
● Scriitorul Philip Roth a împlinit de curînd 78 de ani. Nu există o „omagiere“ mai adevărată decît aceea de a-i citi cărţile. Complexul lui Portnoy a apărut de curînd într-o nouă ediţie, în colecţia „Top 10+“, la Editura Polirom. Un roman scandalos despre libertate. Scris cu un umor nebun. Şi cu un cinism cel puţin la fel de mare. (Ana Maria Sandu)
● Undeva în România există o aşezare omenească pe care nici o hartă administrativă nu o recunoaşte. Povestea e spusă în Valea Corlatului, un documentar realist despre o situaţie cît se poate de absurdă, realizat de Stéphane Luçon. (Matei Martin)
