iocan, Crepusculul civil de dimineaţă, Romanian Design Week
● Vestea apariției, la Tîrgul de Carte, a celor două antolgii pentru copii – Bookătărie de texte și imagini 2 (coproducție Florin Bican, Stela Lie, Clubul Ilustratorilor, Dinu Dumbrăvician, Faber Studio) și Uite cine vorbește (Editura Arthur) m‑a bucurat. Pentru prima am scris un text despre motanul Piran, mare bucătar. Între timp, modelul meu a fost făcut afiș de o mașină. În cealaltă povestire, personajele sînt niște teniși maronii, care stau pe un raft și așteaptă să găsească un mușteriu și să plece în lume. Și modelele astea au ajuns între timp la groapa de gunoi. Poveștile le-au supraviețuit. (Ana Maria Sandu)
● Filme vechi de groază, să zicem – care, în contextul producțiilor actuale, par chiar poetice, înduioșătoare: Dr. Jekyll și Mr. Hyde (1941, Victor Fleming, cu Spencer Tracy); The Exorcist (1973, William Friedkin), și Jaws (1975, Steven Spielberg). (Iaromira Popovici)
● Cu sau fără premiu la Cannes, filmul Bacalaureat al lui Cristian Mungiu e un must pentru toată lumea îndrăgostită de cinema. O ficţiune de o actualitate cutremurătoare, povestită cu tîlc şi cu emoţie, de un cineast aflat parcă în competiţie cu el însuşi. (Matei Martin)
● Lansarea revistei de proză scurtă iocan, joi, 26 mai, de la ora 19, la Café Verona. 21 de autori scriu despre trecut, aeroporturi, iubire, maşini, despărţiri, începuturi, despre ştiucă, despre pierderi şi regăsiri. Nume noi în România și nume internaționale sonore. De ce? Pentru că avem nevoie de proză scurtă. (Adina Popescu)
● Design românesc: arhitectural, design de obiect, design grafic, vestimentar sau de produs – și multe alte proiecte, din 20 mai pînă pe 5 iunie, la expoziția „Romanian Design Week“. Mai multe detalii la adresa institute.ro/romanian-design-week. (Cristina Ștefan)
● Crepusculul civil de dimineaţă, volumul V de Opere al lui Emil Brumaru, apărut la Editura Polirom, cu desene ale autorului, plus o prefaţă de Luminiţa Corneanu, unde veţi găsi trei secţiuni, „Rezervaţia naturală de îngeri“, „Crepusculul civil de dimineaţă“ şi „Istoria parfumului“, care adună poezii mai vechi şi mai noi. Ca şi în cazul lui Radu Cosaşu sau al lui Ştefan Agopian, mă bucur enorm de fiecare volum din ediţia de Opere dedicate, încă din timpul vieţii, cîtorva dintre cei mai valoroşi scriitori pe care-i avem. (Marius Chivu)
● „[Muzeul] este în stare să oglindească mai bine decît orice altceva bogăția și varietatea de viață țărănească, ideile de atîtea ori adînci, de stil arhitectonic țărănesc, marea știință a adaptării la mediu și a prelucrării mediului, originalitatea în împodobire și siguranța instinctivă sau chibzuită a folosirii spațiului mai larg pentru oameni, vite și lucruri; arta și tehnica românească de la brazdă își dau mîna.“ La opt decenii de la înființare, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti“ își reafirmă disponibilitatea de a împlini, pentru vizitatorii contemporani, mesajul mentorului său. Case precum Drăguș (com. Viștea, jud. Brașov), Curtișoara (com. Bumbești-Jiu, jud. Gorj), Dragosloveni (com. Soveja, jud. Vrancea), Dumitra (jud. Alba, secolul XIX), Ieud (jud. Maramureș), Năruja (jud. Vrancea, secolul XIX) sînt doar cîteva puncte de referință pe hartă, oricînd prilej de tihnă, în imaginație, spre reconstituirea afectivă a satului românesc. (Ruxandra Mihăilă)