Henry James în Blade Runner
● Henry James, O coardă prea întinsă (traducere din limba engleză şi note de Antoaneta Ralian, prefaţă şi tabel cronologic de Sorin Alexandrescu, Editura ART, 2009). Cîteva dintre celebrele nuvele ale unui prozator nepereche în arta povestirii, în răsucirile psihologice, în calmul cu care descrie neobişnuitul, ajungînd la ceea ce se numeşte „frumuseţea anxietăţilor“. Nu seamănă cu nimeni şi nimeni nu şi-a permis să-i semene. (Radu Cosaşu)
● La „recomandarea“ colegului Ghinea, am revăzut Blade Runner (Ridley Scott, 1982). Umanismul poveştii (emoţionante, fără happy-end), nostalgia aceea postapocaliptică şi atmosfera retro-future (întunecată, decadentă & butaforică), ochii hipnotici ai lui Rutger Hauer în rol de replicant-vilain, dialogurile foarte bune, cu mult umor, memorabile (se vede arta lui Philip K. Dick), plus muzica lui Vangelis (un new age compozit, jazzy-classical, deopotrivă ambiental şi melodic), toate acestea rămîn atuuri şi după atîta vreme. Vi-l recomand. Mai ales că acţiunea se petrece în curînd, în 2019. (Marius Chivu)
