Grădina Eden, Festivalul Anonimul, „Nuntă în ofsaid“

● Daniel Sanchez Arevalo este regizorul pe care l-am descoperit la TIFF cu Albastru închis aproape negru (Azul oscuro casi negro), care a fost în competiţia Festivalului de la Cluj în 2007. A cîştigat atunci Premiul publicului. Gordos (Graşii), filmul său din 2010, s-a bucurat de acelaşi succes. S-a rîs în hohote la ambele filme. Regizorul spaniol ştie să facă un gen de comedie spumoasă şi deşteaptă, aşa că n-aş rata nici cel mai nou film al său, Nuntă în ofsaid (La Gran Familia Española), care intră în cinematografele de la noi în curînd. (Ana Maria Sandu) 

● La sfîrşit de săptămînă, pe lîngă Festivalul Anonimul, de pe 15 pînă pe 17 august, are loc şi Chitila Film Fest. Pe malul lacului, la 15 km de centrul Bucureştiului, sub stejari, pe iarbă sau băncuţe, proiecţii de film şi concerte. Programul festivalului, pe site-ul chitilafilmfest.ro. (Stela Giurgeanu) 

● Într-o Vame Veche destul de kitsch şi de banală, recomand două locuri unde regăseşti ceva din tihna de odinioară şi din senzaţia „de mare“ altfel: „Biblioteca“ – un bar pe plajă, de fapt, o mică şandrama cu patru mese şi cu bere Zăganu la draft, muzică bună şi cărţi care pot fi împrumutate fără rezerve, dacă te treci pe o listă, şi citite la umbră; şi „Acolo Bar“, chiar în capăt, aproape de bulgari, foarte chill şi aproape de apă, cu şezlonguri şi hamace unde lumea moţăie pe la prînz şi se îmbată soft seara. (Adina Popescu)

● Două cărţi de anul acesta, cumva paralele ca subiect, dar care se completează şi-şi răspund indirect una, alteia; pun cam aceleaşi întrebări oferind răspunsuri din perspective diferite, nu neapărat şi opuse ori contradictorii: Dumnezeu nu este mare. Cum otrăveşte religia totul de Christopher Hitchens (traducere de Patricia Neculae, Editura Litera) şi Diavolul de Jacques Duquesne (traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas). Ceva uşor, de vacanţă. (Marius Chivu) 

● Joi, 14 august, de la ora 19, pe terasa librăriei Humanitas-Kreţulescu vă puteţi întîlni cu Lucian Boia. În discuţie e cartea sa Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări. (Matei Martin) 

● Grădina Eden, de pe Calea Victoriei, la Palatul Ştirbei: un parc imens cu mese, la şi printre care poţi face aproape orice, de la mîncat, băut, vorbit, jucat ping-pong, mers cu bicicleta (încet), ori plimbat cîini şi copii. (Iaromira Popovici) 

● Dacă ajungeţi pe plaja Vadu de la nord de Mamaia, în zi de sezon maxim, la oră de vîrf, eventual sîmbătă sau duminică, să nu vă aşteptaţi să fiţi bine serviţi la cherhanaua de pe plajă. Personalul şi bucătăria sînt depăşite şi nu fac faţă cererii. Cele trecute pe lista de meniu nu mai au nici o legătură cu ceea ce vi se poate pune, în mod real, pe masă. Cu toate astea, plaja e plăcută, lumea e civilizată, nudişti nu prea vezi, muzică nu auzi (doar marea şi pescăruşii) şi, cu puţin noroc (sau ghinion), poţi vedea în valuri spinările jucăuşe ale porcilor de mare. Presupun că, dacă stai pînă seara, trebuie să-ţi iei şi toate măsurile posibile de apărare împotriva ţînţarilor. Dar e un loc diferit de litoralul românesc obişnuit. (Andrei Manolescu)