Coajă de nucă, Micul Prinţ, Campionatul european de handbal feminin
● Campionatul european de handbal feminin din Suedia este cît se poate de pasionant, mai ales că, pînă acum, echipa noastră s-a comportat foarte bine (felul în care a bătut Ungaria a făcut deliciul iubitorilor acestui sport și probabil și pe cel al naționaliștilor de tip PUNR). Dincolo de meritele întregii echipe și ale noului antrenor, Cristina Neagu e pe cale să devină o adevărată eroină națională, mai ales că la tenis nu mai există competiții în această perioadă, înțelegeți ce vreau să spun. Sigur, la ora la care scriu nu e încă nimic definitiv. Campionatul e de urmărit în fiecare seară la televizor, pînă duminică, ziua în care se dispută finala. (Andrei Manolescu)
● Micul Prinţ este una dintre cărţile fundamentale ale copilăriei, una dintre cele puţine pe care chiar trebuie să le citeşti. Acum a apărut în format audiobook, în lectura Oanei Pellea (Editura Humanitas 2016). Lansarea e joi, 15 decembrie, la ora 19, la librăria Humanitas de la Cişmigiu. (Matei Martin)
● Ian McEwan, Coajă de nucă (Editura Polirom, 2016, traducere de Dan Croitoru), pentru că e amuzant și cinic, pentru că te ține acolo strîns și nu te lasă pînă la ultima pagină. E felul ăla profi de a scrie al lui McEwan, în care intră și o cantitate de melodramă, și una de suspans de policier, și o lejeritate de sitcom. Și, culmea, odată ce toate ingredientele au fost amestecate, iese literatură bună. S-a întîmplat că, după Coajă de nucă, am citit volumul de poeme al Ștefaniei Mihalache, iar găselnița lui Ian McEwan, în care naratorul e copilul nenăscut încă, a continuat altfel, dar în aceeași direcție, în volumul Sisteme de fixare și prindere (Editura Nemira, 2016). Puternic și delicat, o dantelărie de dragoste și frică, în așteptarea facerii lumii, la scara cea mai intimă cu putință. (Ana Maria Sandu)
● Sîmbătă, 17 decembrie, înainte de a merge la Tîrgul de Crăciun, de pildă, puteți trece pe la Cișmigiu (intrarea dinspre Primărie) ca să donați haine (vechi, dar curate) și alimente pentru oamenii străzii. Acțiunea socială se numește „Copacul cu haine“. În București trăiesc între 2000 și 5000 de persoane fără adăpost pentru care, mai ales în perioada iernii, orice ajutor cît de mic contează. Au nevoie de haine și de încălțăminte de iarnă, saltele, saci de dormit, pilote, pături, perne și mai ales de alimente (conserve, cozonaci, biscuiți etc.). (Adina Popescu)
● Pentru că ne apropiem de încă un „sfîrșit“, o vizită la Îndărătnica ne poate prilejui o fericită negociere, de vreme ce se zice că ea dă timpul îndărăt – spre deosebire de suratele ei, ea curge de-a-ndăratelea, pe dos adică. Așadar, între tot felul de tentante și cu spor mediatizate atracții turistice, e bine să hașurăm Morile din Rudărie (azi comuna Eftimie Murgu). Nu doar pentru că e socotit cel mai mare ansamblu de mori de apă din sudul Europei, ci mai ales pentru spectacolul secular al îmbinărilor de lemn și, aici, al jocului apei cu lemnul. Moara din țarină, Moara Bățulea, Firiz, Popeasca sînt doar cîteva dintre aceste străvechi mostre de ingeniozitate și civilizație țărănească, din ansamblul de monumente restaurate și conservate prin grija Muzeului „Astra“ din Sibiu, cu sprijin financiar europen. (Ruxandra Mihăilă)
