Arta simplităţii, Duras, Alcool
● Arta simplităţii de Dominique Loreau (traducere de Luiza Vasiliu, Editura Baroque Books&Arts), un minunat breviar practic (de extracţie niponă) despre rafinamentul minimalismului, despre „moins pour plus“ aplicat în toate zonele imaginabile. (Simona Sora)
● După 25 de ani, presa franceză (bibliobs.nouvelobs.com/documents/20121220.OBS3273/la-confession-secrete-de-duras.html) publică un interviu cu Marguerite Duras, făcut de jurnalista Leopoldina Pallota della Torre şi apărut la momentul respectiv doar în Italia. Dezinvoltă, cinică şi tranşantă, Duras vorbeşte despre realitate şi ficţiune, despre iubire, Amantul, titlul său care a vîndut 1,5 milioane de exemplare numai în Franţa, prietenia cu François Mitterrand, scris etc. Întrebată: „Scrieţi ca să vă exorcizaţi fantasmele? Aţi vorbit despre latura terapeutică a scrisului.“, Marguerite Duras răspunde: „Scriu pentru a mă vulgariza, pentru a mă masacra, pentru a-mi diminua din importanţă, pentru a mă simţi mai uşoară, căci textul îmi ia locul, iar eu exist mai puţin. Nu reuşesc să mă eliberez de mine însămi decît în două cazuri: prin ideea de sinucidere şi prin scris.“ (Ana Maria Sandu)
● Bobo Burlăcianu, Ada Milea, Cristi Rigman, Alcool (după Ion Mureşan). 23 de cîntece – cînd vesele, cînd triste, cînd tristo-vesele – pentru alcoolicii nu neapărat anonimi, dar şi pentru sobrii care ştiu să aprecieze cum se cuvine virtuţile ameţelii. (Dan Stanciu)
