Despre cărţile neterminate

Eugen NEGRICI
Publicat în Dilema Veche nr. 806 din 1-7 august 2019
Despre cărţile neterminate jpeg

Eseul de faţă este preluat din volumul Simulacrele normalităţii, recent reeditat la Editura Humanitas. 

Reiau aici problema incompletitudinii, a operelor neterminate, nedefinitivate, întrerupte, de care m am ocupat, pe vremuri, în cartea mea Expresivitatea involuntară. O voi lega de una din prejudecăţile curente ale literaţilor noştri – şi anume aceea a operei ca totalitate măreaţă.

E greu de evaluat cît a avut de pierdut literatura din pricina prea numeroaselor informaţii de care ne lăsăm înrîuriţi, a predispoziţiei de a efectua confruntări cu alte creaţii apărute sub cu totul alte auspicii şi mai ales cu cele cîteva modele mentale de mare, „adevărată artă“ pe care le avem, mărturisit sau nu, imprimate din juneţe pe creier. Numeroase texte nu se bucură de dreptul lor de a fi recitite şi reconvertite expresiv din pricina facultăţii abuzive a raţiunii de a funcţiona prin fixare. Cu alte cuvinte, a felului, în fond meschin, în care întîmpinăm, nu direct şi exclusiv opera, cum ar trebui, ci pe autorul asaltat de slăbiciuni, a cărui imagine, „perfecţionată“ prin cît mai multe analogii şi date biografice, oricum minimalizatoare ca orice asemenea date, ne dă curajul de a decide definitiv.

Numai prea multele informaţii pe care le avem – şi le avem mai totdeauna în detrimentul lecturii vii a textului – despre context, despre circumstanţele culturale şi de epocă ale apariţiei şi mai ales despre intenţia autorului ne împiedică să ne apropiem cu atenţia încordată, cu simpatie şi receptivitate maximă, de operele neterminate.

Mai este la mijloc şi mitul, încă puternic la noi, al creatorului august şi virtuos, posesor suveran al mijloacelor prin care înfăptuieşte miracolul artei. El funcţionează, e încă activ, deşi e greu de spus cîte din impresionantele intenţii ale celor socotiţi, în acest moment, mari creatori, le vor fi fost atribuite. Şi cine poate şti cît au tăiat, în atîtea sute de ani, copiştii şi „editorii“ din textele luate în primire, la cîte ablaţiuni vor fi fost supuse, din diverse cauze, operele rotunde, tabuizate, pe care le avem astăzi sub ochi pe rafturile bibliotecilor şi cîte din ele sînt opera întîmplării şi neglijenţei. Am arăta că iubim neprefăcut literatura dacă am aştepta, în deplină nădejde – descinzînd în ţinutul unui text –, să aflăm lucrurile cele mai uimitoare cu putinţă. Ce ne ar împiedica să vedem, în ceea ce ţine aparent de stîngăcie, de imperfecţiune, rodul unor deranjări intenţionate, al unei neechilibrări voite, al unei ignorări ingenioase a ordinii în stare să dea un ce spontan, natural textului, un efect de vitalitate, un spor de expresivitate şi comunicativitate, semn al tinereţii şi forţei unei literaturi.

Operele neterminate, de pildă, ar trebui citite nu ca texte care au fost întrerupte din lipsă de timp sau de tensiune, ci, să zicem, ca o consecinţă a unei tendinţe consecvente de deschidere sau a unei chemări din adîncuri a spiritului care refuză finitudinea, armonia şi echilibrul, fadoarea perfecţiunii şi teroarea finalului à effet. Operele neterminate sînt o invitaţie la aventură şi ne obligă să preţuim măreţia fragilă a actului creator, semnele, nu totdeauna victorioase, ale luptei, energia fierbinte iradiată de încleştarea cu haosul.

Îndrăznesc să afirm că, într un fel sau altul, rareori sfîrşitul unei proze sau al unei poezii nu reprezintă un abuz.

Funciarmente dizarmonic, spiritul modern nu e iubitor de echilibru. „La beauté est asymétrique“, scria Cocteau. Şi adăuga: „Les anges boitent. La beauté -boite“. Lustrul perfecţiunii, senzaţia rotunjirii au ceva respingător pentru că ne interzic privirea lămuritoare, crudă, dătătoare de curaj, asupra etapelor facerii, a caznelor, a erorii necesare. Greşelile, absenţele, lipsa unor părţi din text ori din compoziţia plastică sînt, nu de puţine ori, accidente fericite. Iar imperfecţiunea a intrat de mult în compunerea noţiunii noastre de expresiv. „Neterminarea“ contribuie la impresie pentru că ne aminteşte că, în lupta dintre raţiunea umană şi natură, dintre geometrie şi întîmplare, victoria nu e niciodată sigură. Avem toate motivele să dăm credit textelor de acest fel care ne pot dispune să le oferim un tîlc superior.

Inexistenţa finalului ne obligă să recitim, să privim cu luare aminte detaliile, care, astfel, ies în evidenţă. Celulele textului capătă valoare plastică şi un simbolism intern căci, în astfel de condiţii, în care urmarea şi subiectul îşi pierd importanţa obişnuită, notaţiile psihologice încep să vibreze şi bogăţia fondului iese la lumină.

Mai există şi plăcerea ce ţi o dau strădania euristică, starea de expectaţie şi mai ales criza ce se declanşează întrucît, în dinamica lecturii, există o tendinţă spre soluţie. Şi fiindcă tot citim pentru a trăi mai intens şi mai divers decît trăim, prin absenţa care se iveşte, ne oferim un moment de aventură şi de îndrăzneală. Intrăm obligatoriu în joc şi decidem cu imaginaţia traseul unei curse personale, o cursă de pariuri pe cont propriu. Plăcerea euristică a descifrării (din unele tipuri de proză) sau plăcerea confirmării şi retrăirii (din alt tip de proză) se preschimbă în voluptatea nesiguranţei. În cititor se trezeşte creatorul obligat să facă ceva – precum copiii azvîrliţi în apă – spre a rămîne la suprafaţă. Considerînd absenţa drept o provocare, cititorului i se va părea imediat că a şi întrevăzut puncte de referinţă, mici indicii de direcţie, sugestii de raporturi, pietre uitate de kilometraj cu care poate să şi organizeze golul. Simţind nevoia unor semne de orientare, el îşi pune în mişcare toate tendinţele lui inconştiente, încărcînd de răspunsuri imaginabile opera, vitalizînd o.

simulacrele normalitatii jpg jpeg

În absenţa continuării se află un agrement ascuns, iar cititorul se găseşte într o poziţie delectabilă. El învaţă să iubească senzaţia de libertate a indeterminării, învaţă să nădăjduiască.

Cărţile cu intrigă marcată, conduse autoritar către un final puternic, se potrivesc cu cea mai firească reacţie, cu prima tentaţie a inteligenţei noastre stîrnite de dorinţa desluşirii şi a soluţionării, a identificării acelui centru, a acelui punct privilegiat din care, aşezat comod, să poţi cuprinde cu privirea opera în întregul ei. E modul nostru obişnuit, raţional şi mecanic de a ne mişca printre lucruri, de a întîmpina evenimentele pentru a le da un înţeles univoc, liniştitor. Dar, în afara lui, a impulsului elementar de a da un sens, un unic sens cavalcadei acesteia posesiv masculine, mai există acea năzuinţă, acea dispoziţie contrarie care complică fericit procesul. Pentru că jinduim să ne ştim inepuizabili ca şi lumea din care facem parte, am dori să fim asiguraţi – ispită demonică sau pornire de copil – că viaţa nu se consumă prin „povestea“ pe care o urmăreşti avid. Şi ne simţim, într un fel, stingheriţi de cursul precis îndiguit, de canalizările care împuţinează afluenţii, reduc aluviunile şi vegetaţia lor. Pentru că nu sigilează curgerea şi dau senzaţia infinitului, cărţile neterminate ar trebui să ne fascineze. Pe de o parte se află, e adevărat, setea de confirmare care te împinge pe un unic coridor luminat; pe de alta însă, aplecarea spre vis şi dorinţa de a ţi prelungi visarea. Poate că, blestemat să fie răpit de caruselul unei structuri narative circulare, nepriceput să rupă cercul vicios şi conştient că pasul următor nu poate fi decît neantul, Gogol a renunţat, cuprins de exasperare, să continue Suflete moarte.

Poate că Mateiu Caragiale, minat cum era de sentimentul deşertăciunii, delăsător şi ostenit ca un aristocrat ce nu era, a simţit că n are fantezia combinativă necesară şi că, împingînd evenimentele abia schiţate spre concret şi spre un deznodămînt oarecare, ar fi ratat penibil scurtele lui povestiri.

Noi însă, întemeiaţi pe o morală a salvării, îi vom vedea pe autori ca pe nişte personaje puternice, hotărîte să refuze orice interpretare limitativă, să se sustragă tiraniei cauzalităţii şi legităţii evenimenţiale. Şi asta fiindcă sîntem convinşi că ordinea şi finalul aşteptat şi proiectat dovedesc, în felul lor, victoria ideologiei, a sistemului şi a încolonării.

Nu ne vom strădui să vorbim de neputinţe, lacune, întreruperi accidentale, neajungeri şi disperări creatoare, ci despre deranjări „ingenioase“ ale rînduielilor şi normelor, despre un procedeu aplicat într un moment calculat matematic pentru a comunica sentimentul de suspensie şi libertate şi a da impresia refracţiei infinite şi a neţărmuririi.

Spiritul ar trebui să refuze „centralizarea“ şi cărţile s ar cuveni, poate, să evoce nu „cercul închis“, ci – cum spunea M. Butor – „spirala care ne invită să o urmăm“.

Îndrăznesc să sugerez celor cîţiva erudiţi ai scriiturii, prietenilor mei care simt, în chip dramatic, cum te cheamă şi te recheamă atotputernicele scheme narative ce duc mereu spre ceva, să procedeze la secţionarea fulgerătoare a scheletului epic. Nimeni nu va fi în măsură să prevadă ce poate să nască golul care stinghereşte.

E greu de priceput de ce am revenit la acest subiect, cînd ar fi trebuit de mult să ştiu că, într-un fel, toate cărţile sînt neterminate. 

Eugen Negrici este critic şi istoric literar. La Editura Humanitas a îngrijit recent ediţia Amintiri din război (1941-1944) de Nicu Negrici, tatăl său, ofiţer al Armatei Regale a României între 1909-1995.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Sebastian Ghiţă la ICCJ / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Curtea de Apel București a restituit la DNA dosarul firmelor lui Sebastian Ghiță. Prejudiciul, 100 de milioane de lei
Judecătorii de cameră preliminară, Isabelle Tocan și Alexandru Mihai Mihalcea de la Curtea de Apel București, au anulat probatoriul din dosarul firmelor fostului deputat PSD Sebastian Ghiță și au restituit cazul la DNA. Decizia este definitivă.
Ligia Deca Foto INQUAM Photos Octav Ganea
Ligia Deca, numită ministru al Educației. Decretul, semnat de Iohannis
Președintele Klaus Iohannis a semnat decretul prin care numește o numește în funcția de ministru al Educației pe Ligia Deca. Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură va avea loc astăzi, la Palatul Cotroceni.
Vladimir Putin FOTO Shutterstock
Putin a lăsat liderii lumii fără opțiuni: o pledoarie pentru schimbarea regimului de la Kremlin
Discursul liderului de la Kremlin cu ocazia ceremoniei dedicată anexării unor regiuni din Ucraina pledează în favoarea necesității schimbării de regim la Moscova, scrie jurnalistul David Rothkopf.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia