Cum mi-am petrecut Şcoala de vară<p>- episodul 2006 -
Anul acesta am fost a doua oară la Şcoala de vară (Cursurile de limba română, cultură şi civilizaţie) organizate de Institutul Cultural Român la Baia Mare. Ca şi anul trecut am acceptat să ţin prelegerile de literatură din curiozitate. Încă sînt impresionat de studenţii străini care, în loc să plece în vacanţă într-un loc exotic, plătesc să facă şcoală tocmai în România. Poate veţi spune că am prejudecăţi faţă de propria ţară. Nu neg. Veţi vedea însă că motivele lor sînt variate şi nu mai puţin surprinzătoare. Monica, Marina şi Petar vin din Croaţia, Dijana şi Sloboda din Serbia. Toţi au urmat sau încă urmează cursuri de Balkan Studies. La fel şi Varvara din Grecia. Petar predă deja la Universitatea din Zagreb şi îşi dă doctoratul cu o teză despre limba băieşilor, nişte rudari din Nordul Croaţiei cu rădăcini transilvane. Marina predă engleză la un liceu, dar vrea să devină traducătoare. Tocmai a cîştigat una dintre bursele de trei luni oferite de ICR pentru traducători străini. Rie se află în România de doi ani: predă limba japoneză în Pitar Moş, la Facultatea de Limbi Străine. Şi ea a fost muşcată de un cîine comunitar. Pascale lucrează la Bruxelles şi, în perspectiva viitoarei noastre aderări la UE, cunoaşterea limbii române îi va lărgi perspectivele. Daniel e mîndru că e asturian. Nu-i ajunge să se ştie că e spaniol, vrea anume să reţinem că e din Zaragosa. Intrigat de cîte lucruri urîte a citit în presă despre românii care lucrează în Spania, a venit să vadă cum sîntem cu adevărat. În două luni, cu un manual gen învăţaţi-limba-română-fără-profesor, a reuşit să o vorbească aproape perfect. Tot din curiozitate au venit italianca Elisa, germanul Matthias, Talia, care a studiat limba română un an la Barcelona... Iar aceştia sînt numai cîţiva din cei 30. Mă interesează în special contactul lor cu cele cîteva texte de literatură română pe care aleg să le discutăm împreună. Anul trecut am avut multe surprize. Am păstrat cîteva texte, pe altele le-am înlocuit. Le-am citit din nou "Silvester Andrei salvează abatajul" şi multe alte texte omagiale ale perioadei. Au rîs şi au sesizat grotescul; Matthias (care locuieşte în Leipzig) ne-a vorbit despre literatura proletcultistă din fostul RDG. Identică. Din una în alta, am ajuns la Good Bye Lenin!, filmul lui Wolfgang Becker, şi la literatura unor Thomas Brussig sau Ulrich Plenzdorf, ambii traduşi de Humanitas. Pornind de la "Fîntîna lui Julien Ospitalierul" am ajuns să le povestesc "Tinereţe fără bătrîneţe...", în care Seiko a recunoscut un faimos basm japonez cu un prinţ care a părăsit fericirea eternă a unei împărăţii de pe fundul oceanului pentru a întîlni Moartea pe mal. Cum nu prea credeau că poezia se împacă cu realitatea cotidiană, în ultima prelegere le-am vorbit despre happening-ul liric petrilean al lui Ion Barbu şi le-am arătat fotografiile din Antologia poeziei româneşti la zid. Au fost fascinaţi, şi-au notat versuri din Bacovia, Ileana Mălăncioiu, Al. Philippide, Stratan, Ioan Es. Pop... apoi au plecat prin librării să cumpere albumul. Dar discuţiile literare continuau şi seara. Cu Elisa am vorbit despre Italo Calvino şi Nostalgia lui Cărtărescu, cu Petar despre Milorad Pavic¡, Daniel mi-a spus mîndru că Heroes del Silencio, rockerii mei spanioli favoriţi, şi Camilo José Cela sînt originari din Zaragosa, japoneza Rie m-a întrebat dacă Paul Daian e un poet bun. Din seria dulci frivolităţi, le mai place România şi datorită manelelor. Fireşte, aş zice. Dacă Marina şi Talia ştiau pe dinafară versurile manelei "Fetele mele sînt fotomodele", iar Daniel nu avea probleme în a o dansa ca într-un bairam de cartier transmis de Etno TV, Seiko m-a întrebat cum se traduce refrenul din "Dragostea din tei": "A-iii-a-hiiii, A-iii-a-hooo...". Ne-am împrietenit cu adevărat abia dansînd pe manele. În Serbia ei le spun manelelor "turbo-folk" sau "narodnjaci", în croată se numesc "cajke", neamţul Matthias le-a etichetat drept "cheap-tehno", Talia ne spune că în Spania manele sînt "Macarena" şi "Asereje", marile hituri internaţionale de acum cîţiva ani. Pentru cei interesaţi de play-list-ul petrecerii, am mai dansat pe Bijelo Dugme (Nasturele Alb, în traducere), pe "San Francisco"-ul lui Scott McKenzie, "Tengo la camisa negra", pe "Dacă pleci" al lui Cătălin Crişan, "Summer nights", pe clasicul James Brown "I feel good"... Oricum, dacă n-aţi văzut neamţ dansînd buzuki sau spaniol dansînd cu o croată pe o manea sîrbă, cîntată de un bosniac, sau japonez cîntînd "Am gagica cea mai tare tare", e ca şi cum n-aţi şti cu adevărat ce-i aia o petrecere! Cît despre berea românească ieftină, aşa am descoperit că "noroc" în franceză se spune "cin-cin", care în japoneză înseamnă "puţă", care în croată înseamnă "fată", care în italiană înseamnă "prost", care în germană înseamnă "noroc"... Predestinare lingvistică, ne-am zis cu toţii şi am ciocnit! (Şi că tot veni vorba de cuvinte, vă dau trei declinări inventate de ei pe care eu le găsesc, în duioasa lor expresivitate involuntară, demne de folosit: "mă ororizez", "te îngrijoresc", "tu viseşti"...) S-a vorbit mult despre România. Televiziunea locală le-a invitat pe Rie, Talia şi Marina la o emisiune intitulată Fără prejudecăţi. Şi acolo tot despre România s-a discutat. Marina a vorbit frumos despre "identitatea tulburată" a românilor ca, de altfel, a oricărui popor din Balcani. Dar ei, toţi aceşti străini minunaţi care vor să înveţe limba română, ce-ar putea spune ei despre România într-o singură propoziţie? Vă las cu frazele lor sincere. * "România înseamnă mai multe lucruri pentru mine: limba, lucrarea de doctorat, prietenii... Am o legătură deosebită cu această ţară şi e puţin greu să cuprind totul într-o singură propoziţie." (Petar, Croaţia) * "De ce mă atrage această ţară de haos!?" (Seiko, Japonia) * "Un popor care aşteaptă trenul optimismului în timp ce Ťse refugiază» în serele banilor occidentali; un popor care încă nu surîde." (Daniel, Spania) * "România este ţara contradicţiilor celor mai mari, umbre lungi ale trecutului; viitor în tinereţe; cultura bogată o descoperi la vederea a doua." (Suzana, Germania) * "România e ţara care nu cunoaşte limite în toate domeniile." (Dijana, Serbia) * "România e o ţară frumoasă şi românii n-ar trebui să fie obsedaţi de imagine lor." (Pascale, Franţa) * "România este plină de dezorganizarea." (Rie, Japonia) * "Mă voi întoarce pînă cînd o voi cunoaşte ca Italia (deci am o viaţă de călătorit!!)." (Elisa, Italia) * "Cînd ţ-aminteşti de România, vrei să săruţ momentul că ai trecut acolo." (Talia, Spania) * "România e o ţară în care mă simt bine." (Marina, Croaţia)
