Cum mi-am petrecut (o parte din) vacanța de vară

Publicat în Dilema Veche nr. 810 din 29 august – 4 septembrie 2019
Cum mi am petrecut (o parte din) vacanța de vară jpeg

Acum trei ani, cam pe vremea asta, pregăteam cu Svetlana Cârstean pilotul „Incubatorului de lectură“. Încă nu se numea așa, dar eram curioase dacă un fel de ficțiune literară aplicată ar putea funcționa și ar ajuta pe cineva în viața reală. Altfel spus, ne-am propus să plecăm „pe teren“ ca să ne lămurim, cît de cît, de ce nu citesc copiii. Și ne-am întrebat cum am putea să intervenim eficient în acest lanț al slăbiciunilor cu ce știm noi cel mai bine, cu experiența de cititoare profesioniste, și apoi de scriitoare. Motivele pentru care toată lumea se plînge de lipsa de interes a tinerilor pentru lectură sînt multiple: programa școlară, incapacitatea de a înțelege literatura într-un sens larg, lipsa instrumentelor prin care să te poți apropia de un text de ficțiune, presiunea examenului la limba și literatura română, tehnologia etc.

Nu ne-am propus în demersul nostru să facem ateliere de scriere creativă, pentru că ne-a interesat mai mult decît atît. În primul rînd, să îi expunem pe copiii cu care ne întîlnim (cu vîrste între 9-17 ani) la alt gen de texte, pe care, cel mai probabil, nu le-au auzit pînă atunci. Să probăm „pe viu“ puterea de seducție a literaturii contemporane. Apropo, cei mai mulți dintre elevii cu care ne-am întîlnit, și să tot fie deja vreo 600, nu știu ce înseamnă cuvîntul „contemporan“. Dar, la întîlnirile noastre, nu le citim numai texte ale scriitorilor de azi, ci texte despre care credem că i-ar provoca să înțeleagă niște mecanisme și le-ar declanșa propriile povești: Kafka, Cheever, Márquez, Vian, Salinger și multă poezie. Și ceea ce a început atunci, în acea vară, dintr-o curiozitate aproape jurnalistică, a devenit din ce în ce mai coerent în următorii ani. Cea mai recentă experiență, cea de la „Memorialul Ipotești. Centrul Național de studii Mihai Eminescu“, unde am lucrat cîteva zile, la invitația Alei Sainenco, cu o grupă de copii și profesoarele lor de română, din județul Botoșani, ne-a făcut încă o dată să credem că nu e suficient să fie pe lume cărți senzaționale dacă nu are cine să le citească și că, pentru această cauză, nici un timp nu va fi irosit, ci cîștigat.

Cînd scrii și publici o carte, vezi rar ochii celor care te citesc. Cînd schimbi ceva în desenele personale ale unor tineri, care știi că își vor aminti ce le-ai spus și îți vor cere apoi recomandări de lectură, îți vor arăta liste de cărți comandate și își vor da seama singuri cînd au de-a face cu literatură adevărată și cînd cu niște cuvinte goale, ce ai învățat și ai descoperit tu ajută și inspiră. Căci, după ce ne-am luat rămas bun, cu greu, unii de alții, profesoarele de română ne-au spus că, după această experiență, vor continua să lucreze cu elevii lor și o să aplice „metoda“ noastră.

În Anul Cărții, sîntem, în aceste demersuri, pe „persoană fizică“. Atunci cînd nu există politici educaționale de nici un fel, nici nu mai contează numărul de copii cu care reușești să lucrezi în regim independent. Devine important să nu abandonezi și să continui. Un domn șofer ne a întrebat, cînd ne duceam de la Botoșani la Ipotești, cine ne pune să facem munca asta. Și a fost ca o mică iluminare. Am rămas puțin pe gînduri. În fond, omul avea dreptate: am putea foarte bine să stăm acasă, să ne facem job-urile, să citim, să ne scriem cărțile. Cu toate astea, în ciuda tuturor greutăților, am ales deocamdată să nu cădem pradă unor prejudecăți care nu țin nimănui de cald, dar pot fi confortabile.

Cititori înainte de toate

După o călătorie cu trenul de noapte de la București la Botoșani ajungi destul de frînt. Unul dintre vecinii de compartiment cu care am vorbit a fost impresionat de ce i-am povestit despre „Incubatorul de lectură“, așa că s-a trezit la Verești, la 5 dimineața, și m-a ajutat cu valiza, deși omul mergea mai departe, pînă la Suceava. Am început atelierele fără să mai dormim. Și după cele mai bine de cinci ore de stat cu copiii, un aer de tabără plutea peste noi. Am avut la Ipotești niște interlocutori minunați. Prima zi e mereu ca un glob de cristal. Ne uităm prin el, ne tatonăm unii pe alții, pentru ca apoi să începem să construim legături strînse din texte. Dintre copii, Teodora a fost cea care a zis că citise poezie mai nouă, a pomenit de Adrian Păunescu. Unii copii făceau muzică, alții erau la clase de matematică, informatică sau la gimnaziu. De la început, și doamnele profesoare care veniseră să-i însoțească la Ipotești au intrat în joc, au „desfăcut“ texte și au scris cot la cot cu copiii. Ceea ce intuiserăm, instinctiv, că și profesorii de română sînt prinși la mijloc, undeva între sistem și programă, și că au la rîndul lor nevoie de un refresh literar de alt fel, s-a dovedit în timp perfect valabil. Și că, în „Incubatorul de lectură“, nu subminăm metoda clasică de predare, ci îi aducem un upgrade de care e mare nevoie. E vorba despre o altă perspectivă în raportarea la text.

Ne-am despărțit după ce am întors pe toate fețele o proză scurtă a lui Cheever, care i-a intrigat și i-au dat tîrcoale pînă au reușit să o demonteze ca pe o jucărie interesantă, care îți place atît de mult că vrei să vezi din ce e făcută și ce e înăuntru.

Seara, la Ipotești, e liniște, verde și pace. Caprele trec pe drum. Miroase a balegă proaspătă. La sfîrșitul primei zile am mîncat o pizza în vîrful patului și am adormit cu gîndul la livada de pruni și meri care se vedea pe geamul camerei. Și la hashtag-urile copiilor #nusintpoeta și #amurechilerosii, care ne-au făcut să rîdem în hohote.

incubator 3 dilema jpg jpeg

Multă poezie

Ne propuseserăm ca a doua zi să le citim poezie. Nu știu cum am ajuns să vorbim mai întîi cu copiii despre jurnal, despre tipuri de a capta realitatea, despre ficțiunea realității și realitatea ficțiunii, decupajul pe care îl operează autorul în poveste. Au urmat texte de Cristian Popescu, Sorin Gherguț, Simona Popescu, Eminescu, Adela Greceanu, T.O. Bobe, Andrei Dósa, Marius Ianuș etc. și discuțiile s-au dus iar departe, pînă la moralitatea în artă, ironie și autoironie, livresc și subminarea discursului în postmodernism, credibilitatea textului și multe altele.

După mai bine de trei ore a fost nevoie să le aducem aminte că ar fi timpul să mai și mănînce, ca să prindă putere pentru partea a doua a întîlnirii. Timpul a trecut atît de repede că ar fi putut să ne prindă întîi toamna, apoi iarna împreună, la cîte lucruri am fi vrut să le citim și să vorbim cu ei.

Literatura n-are niciodată un traseu stabilit. Nu ține cont de marcajele de pe nici o hartă. De la Exuvii am ajuns, în „Incubatorul de lectură“, la identități neașteptate. La conturi false pe rețelele de socializare. La avataruri care te pot ajuta să te exprimi sau să scrii poezii și povești, fără să simți că ești judecat. Cînd Svetlana Cârstean i-a întrebat pe copii dacă ei au sau au avut identități false, s-a făcut liniște, apoi cei mai mulți au vorbit despre asta și ne-au povestit de ce au nevoie de ele și în ce fel îi camuflează.

Pentru prima dată am făcut exercițiul ăsta: i-am rugat să scrie o scrisoare către ei la 5 ani și alta către ei la 50 de ani. Cam jumătate i s-au adresat cu „dumneavoastră“ adultului care vor deveni. Și și-au spus atîtea lucruri. Nu ne așteptam să fie o cantitate atît de mare de emoție în aer. Am recunoscut apoi amîndouă că ne-am stăpînit cu greu lacrimile.

Am încheiat „Incubatorul de lectură“ de la Ipotești într-o baie de soare, cu proza lui Márquez „Lumina e ca apa“. Ne am despărțit cu greu și am tras de ultima jumătate de oră ca de o gumă de mestecat. Ne-am promis că o să ne revedem la anul. Am cunoscut copii și profesori senzaționali. Am făcut o super-echipă și am simțit că ce se întîmpla în orele petrecute împreună vor lua cu ei mai departe. Ne-am imaginat că pomii din livadă pot să zboare noaptea și că pe cerul de aici sînt, de fapt, mere dulci, nu stele.

I-am văzut, în toate aceste zile, cum prind curaj odată ce se obișnuiesc cu sound-uri literare noi. Cum scrisul li se schimbă și se pot juca cu registrele, își iau libertăți din ce în ce mai mari în ceea ce privește propria narațiune. Și textul la „prima vedere“ nu mai e ceva necunoscut de care te temi, ci un teritoriu pe care vrei să-l descoperi și vrei să-l îmblînzești și să-l înțelegi.

Și, în tot acest demers, nu doar copiii descoperă lucruri, ci și noi. Căci cu fiecare grupă nouă testăm autori și texte de care nu ne-am ocupat înainte. Cînd părinții lui Nicolae, un tip sobru, ne au spus că fiul lor a venit de la „Incubator“ entuziasmat și că ce am făcut împreună o să folosească și la examene, ne-am bucurat enorm. Luca și David au fost aplaudați de mai multe ori după ce și-au citit textele. Iar Teodora a prins curaj și și-a lansat, zilele astea, primul blog de cititoare: „Devoratoarea de cărți“.

Și pentru că vara n-a trecut cu totul, în week-end-ul următor îi punem „Incubatorului de lectură“ roți și plecăm la Tulcea, unde o să ne întîlnim cu copiii din Delta Dunării, în cadrul RowmaniaFest.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.