„Cultura trebuie popularizată“
Suplimentul de cultură
Cred că cel mai important lucru păstrat în
îl reprezintă starea de spirit. O anume libertate dusă dincolo de tabu, de generaţii culturale sau de gusturi. Am respectat întotdeauna opiniile colaboratorilor noştri, care sînt foarte diferiţi ca opţiuni. Nu mi-i imaginez uşor stînd la aceeaşi masă. Dar dacă „masa“ se numeşte
iată că a rămas în picioare, nu s-a răsturnat.
Care e cea mai puternică amintire legată de revistă?
Rămâne legată de... debut. De faptul că lansarea începuse deja, iar tipografia se căznea să „producă“ primele exemplare. A fost o experienţă la limită, dar şi de povestit cu amuzament nepoţilor, cum se zice. Apoi, în ordine cronologică, nu am cum să nu îmi amintesc nesfîrşitele reproşuri legate de faptul că revista nu e mai… serioasă, academică. Cred că pariul a fost cîştigat.
Cum îţi imaginezi revista peste 10 ani?
Peste 10 ani îmi imaginez un
la fel de liber şi deschis, unul care să dedice spaţii la fel de largi literaturii române şi autorilor săi. O revistă care să nu uite problemele grave ale administraţiei culturale de la noi (am mari semne de îndoială că vor fi fost depăşite şi peste 10 ani). Cînd am pornit la drum, acum un deceniu, aveam 23 de ani şi încrederea incredibilă a managerului Polirom, Silviu Lupescu. Faptul că, în acest răstimp, această încredere nu a dispărut arată că proiectul se profilează a fi unul pe termen lung, cu o misiune clară – o adresare cît mai largă. Cultura trebuie popularizată, adusă cît mai aproape de destinatar, chiar aproape de cel căruia poate nu îi dă prin minte că i se adresează.
Suplimentului de cultură.
a consemnat Ana Maria SANDU
