"Copiilor de azi nu mai are cine să le spună ce a fost" - interviu cu Romulus RUSAN

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
"Copiilor de azi nu mai are cine să le spună ce a fost"   interviu cu Romulus RUSAN jpeg

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet împlineşte 20 de ani. Cu această ocazie, săptămîna trecută a fost inaugurat, la Bucureşti, un spaţiu expoziţional permanent, Memoria ca formă de justiţie, ca o prelungire a muzeului din nordul ţării. La jumătatea lunii iulie, la Sighet va avea loc o ediţie specială a Şcolii de Vară, la care sînt invitaţi toţi profesorii care au susţinut aceste cursuri, precum şi cîţiva dintre foştii cursanţi.

Anul acesta, Memorialul de la Sighet împlineşte 20 de ani. Ce v-aţi propus, acum două decenii, cînd aţi înfiinţat Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei? Care ar fi bilanţul acestei instituţii?

Cifrele sînt seci, vorbele sînt necuprinzătoare. Cum aş putea face bilanţul a două decenii în care au încăput atîtea zile şi nopţi – toate, de fapt – pentru Memorial. A fost, la început, un vis cu ochii deschişi, apoi unul încordat, care nu ne-a mai lăsat în pace.

Ne-am propus să facem ceva, dar nu ştiam prea bine ce. De la condiţia de vizitatori asidui ai muzeelor, la aceea de autori ai unuia atît de special, urma o cale lungă. Eram naivi şi încrezători, credeam că vom putea transforma, pe moment, vechea închisoare austro-ungară într-un muzeu, mobilat cu tot ce ştiam de la părinţii trecuţi prin închisori, de la prietenii şi rudele mai în vîrstă, de la BBC şi Europa Liberă. Dar planurile rămîneau abstracţiuni. Trecuseră trei ani de la plecarea lui Ceauşescu, doi-trei ani de la venirea minerilor, trăiam într-un haos violent, în vîltoarea periculoasă a Alianţei Civice, soldată cu scrisori şi cranii cu semnul exclamaţiei, puse în cutia poştală. Ideea a venit cînd, în ianuarie 1993, Blandiana a participat, la Strasbourg, la un congres al drepturilor omului, propunînd ca acestea să fie discutate nu numai la timpul prezent şi viitor, ci şi la cel trecut, astfel încît generaţiile viitoare să ştie şi să aibă la ce să se refere cînd merg mai departe. Promisiunea Consiliului Europei nu s-a lăsat aşteptată. Două comisii au venit la Bucureşti şi la Sighet, ne-au încurajat în ceea ce începuserăm, deşi România era încă neacceptată în CE. N-am primit bani, ci doar cîte 12 bilete de avion pe an, pentru oaspeţii de la simpozioane şi pentru clasicele coffee-break-uri. Am făcut, de la început, multă istorie orală. Am reparat acoperişul cu bani de împrumut, apoi, treptat, am refăcut ruina dărăpănată şi, după 1996, i-am schimbat celulele (60) în săli de expoziţie. Cele zece simpozioane (1993-2002, cu peste 800 de vorbitori) au devenit (transcrise în zece cărţi cu 7500 de pagini) un compendiu de istorie recentă sau, dacă vreţi, o armătură tematică şi cronologică a memorialului de azi.

Cu fiecare carte, ne calificăm într-o istorie încă nescrisă. Colecţiile următoare (40.000 de pagini – unele dintre pagini scrise de mînă, de cîte un ţăran fost la Canal, altele culese pe computer de un academician, altele traduse din Deletant, Bukowski, Courtois sau Blanton) au fost, fiecare, examene care ne marcau, căci le făceam tot noi corecturile şi tot noi le montam în tipografie, în sumar, la locul potrivit.

S-a lucrat foarte greu la început. Aş spune că am lucrat ca la Spitalul de Arşi, pe răni deschise, pe carne vie – practic, fără multe documente. Timp de zece ani, cîtă vreme arhivele erau închise, am organizat simpozioane cu 300-400 de oameni, dintre care mai mult de jumătate erau foşti deţinuţi politici; publicul era format, în acelaşi timp, din vorbitori şi ascultători.

În ce măsură au reuşit acest memorial şi programele Academiei Civice să influenţeze discursul public despre istoria recentă?

În 1998, pentru a trece totul la generaţia mai tînără, am început să facem şi Şcoala de Vară, cu zeci de conferenţiari şi sute de elevi, căci marele pericol era ca istoria recentă să fie îngropată, pur şi simplu, în uitare şi sub straturi lucioase de divertisment. În afară de cele 15 ediţii ale Şcolii de Vară, un mare impact au avut dezbaterile în prezenţa unor supravieţuitori, de pildă – ai rezistenţei din munţi sau ai deportării în Bărăgan. Ceea ce i-a impresionat pe elevii de azi a fost faptul că supravieţuitorii prezenţi erau, în momentul deportării, nişte copii ei înşişi, care au suportat toate privaţiunile, au învăţat la şcoli sub cerul liber şi unii dintre ei şi-au pierdut fraţii sau părinţii în lupte sau în deportare.

Ce înţeleg din comunism tinerii de azi, care n-au apucat să trăiască acele vremuri?

Evident că, pentru educaţia generaţiei de tineri, cunoaşterea trecutului apropiat este vitală. Noi, cei şcoliţi în timpul comunismului, am învăţat o istorie falsificată, dar am aflat adevărul de la părinţii noştri. Copiilor de azi nu mai are cine să le spună ce a fost: bunicii şi străbunicii lor au murit, părinţii n-au trăit grozăviile luptei de clasă. Ei ştiu doar de cozile la alimente şi de cultul personalităţii din perioada lui Ceauşescu. Manualele din care învaţă istoria sînt sumare şi schematice.

Oamenii politici nu ştiu sau nu vor să ştie de trecut. (Excepţie: Raportul Comisiei Prezidenţiale din anul 2006, primit de Parlament cu ostilitate sau, în cel mai bun caz, cu indiferenţă. Recomandările lui n-au fost puse în practică.) În 1990, premierul de atunci al României afirma că numărul total de arestări în timpul comunismului a fost de numai 10.000. Cercetarea istorică a făcut, de atunci, progrese însemnate. Cînd s-a creat CNSAS şi, în 2005, arhivele s-au deschis substanţial, au putut fi estimate proporţiile reale ale tragediei. În cartea mea Cronologia şi geografia represiunii comuniste în România. Recensămîntul populaţiei concentraţionare (1945-1989), apărută în 2006, am ajuns la concluzia, pe baza datelor obţinute, că numărul total al victimelor directe ale comunismului urcă la două milioane. Toate aceste lucruri ar trebui ştiute de copiii şi adolescenţii de azi, fie vizitînd Memorialul de la Sighet, fie vizionînd expoziţiile care cutreieră ţara.

Aţi avut momente de descurajare?

„La ce bun?“ – mă întrebam uneori, în momente de zădărnicie – „să dezgropăm trecutul, să provocăm plictiseala amatorilor de divertisment şi repulsia nostalgicilor? La ce bun să-i deranjăm pe politicienii care ne recomandau să privim vsegda piriod şi «să lăsăm trecutul în seama istoricilor»?“

„N-ar fi mai comod“ – mă întrebam – „să citim manualele de istorie care, în locul necazurilor de pe plaiurile noastre, vorbesc despre pitorescul lui Idi Amin sau despre bravura lui Che Guevara?“ Ceea ce făceam la Memorialul de la Sighet nu era făcut ca să-i trezească pe sceptici, nici ca să-i întărîte pe noii filozofi împotriva eroismului victimelor, ci doar ca să ridicăm cortina spre un trecut aproape necunoscut. Acela în care memoria a fost obnubilată prin decret, iar drepturile omului erau o vorbă cu care se intra sau nu se intra la ONU sau la Consiliul Europei.

În 2004, revista Cuvîntul v-a desemnat drept „instituţia culturală a anului“…

Cuvîntul „instituţie“ este foarte flatant, însă noi sîntem mai mult sau mai puţin decît o instituţie, în sensul că, fără a putea fi fixaţi într-o definiţie, fără a fi „în sistem“, acoperim datoriile şi rezultatele pe care ar trebui să le aibă multe instituţii publice sau statale care au „adormit în prezent“. Am parcurs, prin cercetările noastre, istoria instituţiilor statului de drept, care s-au „reformat“ în vederea racordării cu Europa, fără să se intereseze, însă, de istoria lor din secolul României moderne.

În mai s-a deschis la Bucureşti un spaţiu expoziţional permanent, Memoria ca formă de justiţie, ca o prelungire a Memorialului de la Sighet. Care este sensul noii „filiale“ din Capitală?

„Filiala“ sau „ambasada“ noastră din strada Jean-Louis Calderon nr. 66 (lîngă Grădina Icoanei) reprezintă un dublu pariu: este o replică dată celor – mulţi, puţini – care declară, de cîţiva ani încoace, că România nu are un muzeu al comunismului, făcîndu-se că n-au auzit niciodată de Sighet. În al doilea rînd, este dorinţa noastră de a „aduce“ memorialul mai aproape cu 650 km, pentru cei ce nu pot să se deplaseze la capătul ţării sau pentru vizitatorii Capitalei cărora li se dă impresia, de către agenţiile de turism, că pot cunoaşte comunismul vizitînd, contra cost, Casa Poporului.

În iulie sînt aşteptaţi la Sighet cîţiva dintre profesorii şi cercetătorii care au conferenţiat în cadrul simpozioanelor şi al Şcolilor de Vară de la Sighet. Care e programul cursurilor de anul acesta?

Vor fi, la Sighet, trei mese rotunde, în care marii noştri colaboratori vor dezbate, împreună cu foştii elevi, problema memoriei ca principiu de control al societăţii în curs de mondializare şi mondenizare. Pe 16 iulie, participanţii vor încheia, în Capitală, la reprezentanţa Comisiei Europene, jubileul celor 20 de ani pe care-i împlinim, punîndu-şi, de asemenea, întrebarea care ne frămîntă pe noi înşine: „La ce foloseşte memoria?“ şi arătînd în ce măsură Memorialul de la Sighet şi-a făcut datoria...

Romulus Rusan este scriitor. Este membru cofondator al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet şi director al Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului.

a consemnat Matei MARTIN

Galeria foto cu Ana Blandiana şi Romulus Rusan

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.