Click aici ca să vezi în ce hal a ajuns presa mondială!

 - Manifestul XXI -

Revista XXI sărbătoreşte cinci ani de la prima apariţie. Faimoasa publicaţie trimestrială tipăreşte în ediţia aniversară, în chip de supliment special, un „Manifest pentru un alt fel de jurnalism“. Pe douăzeci de pagini, directorul Laurent Beccaria şi redactorul-şef Patrick de Saint-Exupéry încearcă să explice marasmul în care au ajuns publicaţiile generaliste din Franţa şi din lume. Articolul a fost imediat preluat de numeroase ziare, comentat şi (uneori) asumat. Pe scurt, cei doi jurnalişti fondatori ai revistei de „actualitate în format mare“ condamnă derivele din presa cotidiană (şi nu numai) care, în goana după audienţă, a uitat ce înseamnă jurnalismul de calitate. Ziarele de azi se croiesc pe fondul unor aşa-zise studii care îi evidenţiază pe cititori iar jurnaliştii îşi scriu articolele în baza acestor presupuneri. Se bănuieşte că publicul nu mai citeşte – deci i se oferă articole tot mai scurte; se crede că cititorii vor ştiri mondene – deci li se dau mondenităţi şi fapt divers cu nemiluita; se consideră că oamenii nu vor analize detaliate, ci sinteze – li se dau texte lipsite de profunzime... O abordare eronată, care i-a îndepărtat pe „clienţii“ presei de ziarul tipărit – spun cei doi jurnalişti. XXI oferă reportaje de mari dimensiuni, poveşti în format BD, portrete ale unor personalităţi – genuri de mult abandonate de presa generalistă. Cei doi pledează pentru un „jurnalism util“. Oamenii nu mai trec pe la chioşcurile cu ziare pentru că nu mai au ce citi – sau pentru că s-au obişnuit cu informaţia gratuită, culeasă de prin ziarele distribuite la metrou.

Pe de altă parte, s-a mizat prea mult pe online – în defavoarea ziarului tipărit. „Dar dacă directorii marilor gazete din lumea întreagă s-au înşelat, investind în aplicaţii, în site-uri şi redacţii online? Dar dacă cifrele elucubrante ale vizualizărilor înregistrate de cutare sau cutare titlu sînt, de fapt, înşelătoare. Ele nu reflectă nimic şi, prin urmare, nici nu aduc nimic ziarelor.“ Goana după clickuri îi îndepărtează, nu îi apropie pe cititori de ziar. Şi a pervertit jurnalismul.

Evident, nu e o bătălie între „vechi“ şi moderni, nu e un conflict între generaţii. În redacţia revistei XXI există computere cu acces la Internet, la fel ca în orice altă redacţie, iar publicaţia are şi o pagină (modestă, ce-i drept) online. Autorii manifestului fac însă distincţia între Internet ca instrument de lucru şi Internet ca mediu. Ziaristul „de birou“ – cel care „compilează, triază, comentează“ – s-a impus într-o lume în care orice ştire e depăşită, deci lipsită de valoare, la doar două ore după publicare. În ciuda permanentelor transformări şi readaptări ale obiectivelor, în ciuda strategiilor gîndite în birourile directoriale, jurnalismul online a produs doar găuri negre în bugetele ziarelor. „Ecuaţia economică nu şi-a găsit încă soluţia: pentru presa care s-a obişnuit să conteze pe venituri din publicitate, rentabilitatea în online e un orizont de neatins.“

În fine, „pentru a-şi regăsi valoarea, presa trebuie să părăsească terenul steril al publicităţii şi al marketingului“, scriu cei doi în „Manifestul pentru un alt fel de jurnalism“. Instrumentele de marketing sînt supraestimate, iar încasările din publicitate sînt insuficiente pentru a mai putea întreţine redacţiile. Care ar face eforturi prea mari doar pentru a-şi mări reţetele publicitare neglijînd tocmai esenţa presei – adică articolele pertinente. Pentru ca ziarul să-şi recîştige valoarea, el trebuie să fie valoros pentru cei care-l cumpără. Şi valoarea se găseşte în conţinutul de calitate. Oamenii sînt dispuşi să plătească pentru ziar, cu condiţia ca el să fie indispensabil.

„Bine, bine, toate bune şi frumoase, doar că fără marketing nu ajungi să vinzi produsul în tiraje mari, şi dacă n-ai tiraje mari, nici încasări din publicitate n-or să fie“ – vor replica, sînt convins, marii specialişti de prin departamentele de marketing şi publicitate care fac ziarele. Parcă îi şi văd, zîmbind cu superioritate şi pufăind dispreţuitor din trabuc, pentru a pune capăt acestui exces de romantism. Partea haioasă vine de-abia acum, cînd află că cei doi autori ai manifestului sînt, de fapt, cît se poate de pragmatici: Laurent Beccaria şi Patrick de Saint-Exupéry conduc una dintre puţinele publicaţii din Franţa care creşte, constant, de cinci ani încoace. Şi, probabil, singura revistă care a înregistrat constant profit. Fără marketing. Şi fără încasări din publicitate.