„Citesc cu adevărat doar atunci cînd traduc“ – interviu cu Iulia GORZO

Raisa BEICU, Iulia GORZO
Publicat în Dilema Veche nr. 660 din 13-19 octombrie 2016
„Citesc cu adevărat doar atunci cînd traduc“ – interviu cu Iulia GORZO jpeg

Traducerea dvs. în limba română a romanului Puritate de Jonathan Franzen a apărut la Editura Polirom la scurt timp după lansarea oficială a cărţii în State. Ați lucrat pe manuscris?

Am căutat e-mail-ul editorului Bogdan-Alexandru Stănescu și constat că mi-a propus această traducere pe 25 mai 2015. Într-adevăr, cartea nu apăruse încă în State. Există practica asta, să lucrezi ca traducător pe „manuscrise“ aflate în etapa finală de redactare, pentru ca lansarea cărții traduse să fie cît mai aproape de cea a originalului. Mă interesa Franzen, dar era cît pe ce să refuz, avînd la vremea respectivă o altă carte cărămidoasă și ambițioasă în lucru: Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr, publicată de Humanitas Fiction. Dar Bogdan-Alexandru Stănescu a fost flexibil, mi-a dat mai mult timp și uite așa m-am încumetat.

Îl citiserăți pe Franzen?

Citisem Corecții, dar cam în diagonală. De altfel, eu nu consider că citesc cu adevărat decît atunci cînd traduc. Îl știam și din interviuri ca pe autorul extrem de ambițios care este.

Care e ritualul: cînd vă apucați de o traducere citiți și celelalte cărți ale autorului?

Depinde cît timp am, pentru că de obicei n-am. Am tradus atît autori pe care-i știam binișor, le citisem destule cărți înainte (John Updike, Philip Roth, Cormac McCarthy, V.S. Naipaul etc.), cît și autori pe care-i știam doar după reputație (Richard Ford, Peter Carey, Alice Walker, John Fante etc.) sau autori pe care nu-i știam deloc, dar care au fost mari descoperiri (cum e Alison Bechdel cu a sa Casă veselă). La modul ideal, cum am făcut la McCarthy, nu citesc/recitesc doar autorul, ci și pe cei care l-au influențat – Faulkner, Melville, Biblia. Nu citesc tot, ci pasaje. Oricum, cînd traduc simt nevoia să citesc lucruri care mă inspiră, traduceri foarte bune care nu au neapărat legătură cu cartea la care lucrez. Uite două exemple de traduceri care m-au salvat cînd lucram la cărți grele: Eseu despre orbire de José Saramago, supertraducere de Mioara Caragea, și Satantango de László Krasznahorkai, supertraducere de Anamaria Pop.

Traduceți pas cu pas descoperind acțiunea pe măsură ce înaintați cu traducerea?

Foarte rar accept cărți înainte de a le fi citit, dacă nu integral, atunci aproape integral. E drept că prima lectură e foarte superficială. Știu că sînt mulți traducători care nu citesc cărțile, să nu se plictisească atunci cînd traduc, dar eu nu am această problemă. Mă ferește de plictis memoria mea capricioasă, tip strecurătoare. (Știți gluma aia cu „Dacă memoria mea ar fi doar o idee mai proastă, aș fi în stare să-mi organizez singură o petrecere-surpriză, iar efectul surpriză ar fi garantat?“ Ei, cred că e despre mine.) Cum semnez contracte mult în avans, perioada care trece pînă mă apuc efectiv de lucru e suficientă ca să uit cartea și să-mi recapăt inocența de cititoare.

Cît ați lucrat la traducerea romanului lui Franzen?

Vreo șapte luni, aproape zilnic, dar nu mai mult de o oră și jumătate, două pe zi. După cum știm, tarifele practicate în România pentru traducerea literară nu ți permit să te întreții din munca asta, așa că trebuie să faci altele în restul zilei. În plus, am lucrat în paralel cu altă minunăție de roman, Cenuşa Angelei de Frank McCourt. Amîndouă cărțile ar fi meritat, desigur, atenția mea exclusivă, n-ar fi trebuit să le suprapun. Dar mai facem și prostii în viața de traducător, ca să fie (și) mai vesel.

Ați avut o legătură directă cu Franzen sau prin intermediari?

Nu obișnuiesc să lucrez direct cu autorii pe care-i traduc. Și nici prin intermediari. Pentru că autorii pe care-i traduc sînt, de regulă, prea iluștri (spre norocul meu) sau, uneori, prea morți (spre nenorocul lor). Poate că nu e bine, dar m-am obișnuit să mă bazez doar pe documentare. Pur și simplu nu-mi vine să deranjez oamenii de fiecare dată cînd nu pricep ceva. Presimt că i-aș deranja nepermis de des.

Oricum, am descoperit, traducînd, că nu există text ușor. Personal, nu pot spune că am înțeles o frază ceva mai complexă decît „Ana are mere“ pînă n am tradu­s-o. Oricum, înțelegerea e doar primul pas. Ce urmează, anume a reda înțelesul ăsta pe limba ta cît mai fidel, ăla-i lucrul dracului. Cine a încercat să traducă știe, cuvintele nu-s niște oițe care de-abia ne așteaptă pe noi, ciobanii de traducători, să le mînăm pe pajiști verzi. Mai ales dacă ai de-a face cu un autor atît de ambițios ca Franzen, care ține neapărat să scrie Marele Roman American, ba are și talentul și mintea sclipitoare necesare ca să-l scrie.

Acestea fiind zise, Puritate n-a fost nici pe departe, stilistic vorbind, cea mai grea carte tradusă de mine. E pur și simplu uriașă ca număr de pagini, jonglează cu planurile temporale, la care trebuie să fii foarte atent cînd traduci, ca să nu zăpăcești timpurile verbale, impune ceva muncă de documentare și foarte multă bibileală. Pe scurt, aș fi avut nevoie de un an ca să fie mai puțin obositor și să iasă o traducere de care să fiu și eu mulțumită. Nu l-am avut. Am avut însă un redactor bun, pe Ada Tănasă, datorită căreia culeg eu acum laurii.

De ce ați ales să traduceți titlul în română? În fond, Purity e numele personajului.

Un lucru important, pe care nu întotdeauna cititorii îl știu: decizia privind titlul nu aparține exclusiv traducătorului. De regulă, editura are un cuvînt greu de spus. Din fericire, mi s-a întîmplat rar să mă contrazic cu editorii apropo de titlu. Și sînt puține titluri de care nu sînt mulțumită. Iar la Puritate n-am ezitat nici eu, n-au ezitat nici ei. Chiar dacă Purity e numele unui personaj și numele nu se traduc decît foarte rar (în situații de tip Ochi-de-Șoim, de pildă), acest nume înseamnă ceva. Purity-personajul primește acest nume tocmai pentru că înseamnă „puritate“, care e una dintre obsesiile maică-sii. Eu zic că puritatea asta atît de importantă în carte merita să se regăsească în titlul românesc.

Dacă mîine ați ieși cu Franzen la o cafea, ce l-ați întreba prima oară?

În primul rînd mi-aș ține singură pumnii, doar-doar oi prinde una dintre zilele mele articulate, în care chiar pot să îndrug trei vorbe legate, apoi probabil că i-aș zice așa: „Uite ce e, domnu’ Franzen, orice ți-ar auzi urechile de-acum încolo, o concordanță mai șchioapă, un accent mai bizar, un dezacord sau trei, să nu te sperii că ți-am făcut bunătate de roman harcea-parcea. Să știi că traduc ceva mai bine decît vorbesc.“

„Ritualuri n-am, dar am disciplină“

Peter Carey, Philip Roth, Truman Capote, John Updike, Douglas Coupland, Richard Ford, Cormac McCarthy, Paula McLain, David Cronenberg, William Golding, Anthony Doerr, Alice Walker sînt doar cîțiva dintre autorii pe care i-ați tradus de-a lungul anilor. Aveți vreo traducere la care țineți în mod special?

Cel mai mult țin la Meridianul sîngelui de Cormac McCarthy. Pentru că, înainte de cartea asta, nu mă pricepeam cine știe ce la tradus. Am făcut un efort uriaș ca s-o duc cu bine la capăt. A avut parte și de o redactare excelentă, bine dozată, neinvazivă, pentru care trebuie să-i mulțumesc Anei Lișman. Pînă și mie îmi place cum a ieșit.

Vă treziți traducînd mental fraze întregi, deși citiți o carte în timpul dvs. liber? Devine tradusul o corvoadă a cititului în timpul liber?

Da, traduc întruna. Nu doar cărți, ci și fraze prinse din zbor, crîmpeie de conversație, cîntecele… Ba chiar și subtitrez uneori în gînd, pentru că sînt și traducătoare și redactor de film, o meserie la care țin foarte mult și despre a cărei importanță ar merita discutat serios la un moment dat. Dar nu văd în asta o corvoadă. Deși cititoarea care eram în adolescență și studenție ar strîmba din nas cu dispreț la cititoarea care am ajuns azi: păi, cum să-nceapă ea (cititoarea de azi) mai multe cărți în același timp, să nu le termine, să uite de ele, să le parcurgă în diagonală, să le confunde, să le amețească?

E vreun scriitor pe care vă doriți mult să-l traduceți?

Parc-aș traduce un roman grafic dintre cele ale lui Alan Moore. Din motive pe care nu țin neapărat să le explorez, tot ce e cu sînge împroșcat pe pereți sau în aer liber pare să mi se potrivească mănușă. Deși, spre deruta mea, am reușit să traduc și romane din cale-afară de diafane, cum ar fi Confesiunile lui Max Tivoli de Andrew Sean Greer ori Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr, ambele apărute la Humanitas Fiction. Apropo, citiți-le, sînt bune și astea!

Unde vă place să traduceți de obicei? Aveți vreun ritual atunci cînd lucrați?

Mă simt minunat cînd e cald și soare, și traduc acasă, în grădină. Pentru casă și grădină nu am nici un merit (erau deja aici, în Belgia, cînd am ajuns eu pentru a fi alături de partenerul meu, Alexander; meritul e deci al lui). Pentru soare, nici atît (ăsta oricum se arată cam rar pe aici). Ritualuri nu am, dar am o disciplină cu care nu s-ar rușina nici măcar un pușcaș marin. Că tot crede lumea că traducătorul e boemul ăla simpatic, dar cam îngălat, care lucrează noaptea, dar numai dacă nu-i prea abțiguit, pentru ca în timpul zilei să se fîțîie fără rost prin casă, într-o pijama soioasă și niște papuci găuriți prin care ies cel puțin trei degete, procrastinînd de zor. Ei, nu-i chiar așa.

Puteți să ne faceți un Top 3 al scriitorilor dvs. preferați?

Pot să încerc un top de moment, că se tot schimbă: 1) José Saramago/Doris Lessing; 2) P.G. Wodehouse (ăsta nu se schimbă, aci rămîne) şi 3) Art Spiegelman (pe el l-am pus aici ca să mai conving, poate, doi-trei oameni să citească Maus, un fabulos roman grafic despre Holocaust, tradus și publicat la noi de ART. N am înțeles cum de a trecut aproape neobservat acest eveniment).

Pe final, o întrebare clasică: la ce lucrați acum?

Uneori, viața pare să aibă logică. Probabil că doar pare, dar eu tot mă bucur. Uite de ce: eu am descoperit literatura și mai ales că există ceva care se numește „stil literar“ în liceu, prin doi scriitori cît se poate de americani, Hemingway și Faulkner. De amîndoi am fost obsedată la cincisprezece, șaisprezece ani, dar mai ales de Faulkner. Atît de rău, încît scriam compuneri faulkneriene indigeste la toate materiile unde aveam un pic de loc de-ntors. Și uite că am ajuns să traduc acum Lumină de august pentru editura ART. O să credeți că fac pe modesta, dar adevărul e că tot nu-mi revin din uluială. Păi, cum vine asta, să traduc eu Faulkner, pe care l-au tradus la noi alde Mircea Ivănescu sau Radu Lupan? E clar, ca traducătoare, am un noroc chior.

a consemnat Raisa BEICU

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un virus, cu mortalitate de 40 de ori mai mare decât COVID-19, ar putea devasta omenirea. La ce trebuie să fim atenți
Experții britanici în sănătate publică avertizează că gripa aviară, inclusiv varianta H5N1, care poate infecta și oamenii, ar putea provoca o pandemie mai gravă decât COVID-19. Ei cer guvernelor lumii să ia măsuri imediate pentru prevenirea unei eventuale catastrofe.
image
Cum puteți scăpa de „hormonul stresului” și grăsimea de pe burtă. Suplimentele care vă pot ajuta
Cortizolul, adesea numit „hormonul stresului”, joacă un rol crucial în răspunsul organismului la stres. Nivelurile ridicate de cortizol pot duce la o creșterea grăsimii de pe burtă, avertizează medicii.
image
Când sunt suplimentele alimentare un pericol pentru sănătate. Medic: „Recomandăm doar pe cele care au studii clinice”
Suplimentele alimentare, atrag atenția medicii, nu sunt „simple vitamine”, sau „doar plante”, ci pot face mult rău atunci când nu sunt administrate la indicația medicului și nu sunt produse certificate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.