„Cînd eram copil, citeam cărţi în faţa televizorului“ - interviu cu David NICHOLLS

Publicat în Dilema Veche nr. 647 din 14-20 iulie 2016
Marele Tur al familiei jpeg

Toate cele patru romane ale britanicului David Nicholls (n. 1966) au fost traduse în limba română: Cine știe cîștigă, Dublura, O zi și Noi. Primul său mare succes, O zi, a fost ecranizat la Hollywood, iar noul său roman, Noi, apărut anul acesta în traducerea Mirellei Acsente la Editura Litera, s-a aflat pe lista Premiului Man Booker. David Nicholls a studiat arta dramatică (la Londra, dar și la American Musical and Dramatic Academy din New York), însă și fizica și biologia, pentru a se lansa ulterior ca scenarist de seriale de televiziune (Cold Feet) și adaptări clasice pentru BBC (Mult zgomot pentru nimic, Tess d’Urberville, ­Great Expectations).

Într-un eseu din The New York Review of Books intitulat „The Dull New Global Novel“, criticul Tim Parks vorbeşte despre faptul că, în această piaţă culturală globală, să fii tradus în limba engleză este adevăratul semn al succesului pentru un prozator care scrie în orice altă limbă. Dvs. sînteţi tradus în zeci de limbi, inclusiv în română; cît de importantă este traducerea în alte limbi pentru un scriitor de limbă engleză?

Încă tresar cînd, în standurile din aeroport sau în vitrinele librăriilor, dau peste vreuna dintre cărţile mele în traducere. Cînd m-am îndrăgostit eu de literatură, traducerile ocupau un loc central: Eco, Kundera, Primo Levi, Günter Grass. Cu toate astea, atunci cînd scriu nu mă gîndesc la astfel de lucruri. Întrebări de genul „Oare asta are sens în Brazilia?“ sau „Oare chestia asta va trece de cenzură în China?“ înseamnă moartea prozatorului. Pentru mine este important să scriu cît mai clar cu putinţă despre un loc sau un timp anume în speranţa că povestea respectivă va fi universală.

Credeţi că studierea artei dramatice v-a ajutat să scrieţi scenarii de televiziune, în special adaptările după Shakespeare? Credeţi că unor Thomas Hardy sau Charles Dickens le-ar fi plăcut adaptările dvs. după cărţile lor? Ce anume credeţi că i-ar fi putut deranja?

Asta e o bună întrebare. Am fost actor vreme de zece ani – un actor cumplit, absolut netalentat –, dar am învăţat să ascult dialogurile, să văd cînd un actor se bucură de scena pe care tocmai o joacă, indiferent dacă e vorba de simţul actoricesc, de plăcere, de ritm. Dickens iubea teatrul, dar nu putea scrie piese, lucru ciudat, pentru că dialogurile din romanele lui sînt minunate. Cu siguranţă, cărţile lui sînt cinematografice, asta cu cincizeci de ani înainte ca cinema-ul să fie inventat, iar regizori precum Eisenstein sau D.W. Griffith au învăţat enorm de la Dickens, mai ales în felul în care-şi montau filmele.

Hardy este singular printre marii romancieri de secol XIX, în sensul că el şi‑a adaptat singur cărţile pentru teatru şi chiar a apucat să vadă un film făcut după cartea lui Tess D’Urberville, principalul său reproş fiind că ferma din film arăta altfel decît în roman. Cred, aşadar, că le-ar plăcea adaptările de televiziune şi ar înţelege necesitatea unor sacrificii atunci cînd încerci să transpui o operă într-un alt mediu. Principala lor preocupare ar fi lungimea. Ca orice romancier, ar prefera mai multe cuvinte, în timp ce publicul vrea, în general, mai puţine.

Credeţi că munca de scenarist de televiziune a îmbunătăţit/afectat felul în care scrieţi romane?

Am învăţat să planific înainte de a mă apuca de scris. Cînd lucrezi pentru televiziune sau pentru film, în general, eşti descurajat să scrii dialoguri şi glume care ies din arhitectura scenariului, iar eu încerc să fac acelaşi lucru în roman. Am nevoie de această scenă? Nu cumva repet ceva ce am spus înainte? Ce rost are? Chiar trebuie să spun asta sau mai bine o las nespusă? Îmi pun singur acest gen de întrebări înainte să scriu proză, dar nu spun că aceasta este  abordarea corectă ori singura. Marele avantaj pe care romancierul îl are în faţa scenaristului este abilitatea de a spune – iată ce gîndeşte şi simte personajul, iată ce i s-a întîmplat acum zece ani, iată ce a vrut să spună etc. Scenariile se rezumă doar la ceea ce personajele spun şi fac. Gîndurile şi sentimentele lor trebuie să reiasă doar din gesturi şi din vorbe, iar acest lucru este uneori foarte complicat. 

Noi este urmarea romanului O zi – cît de greu este să scrii o continuare? Şi cît de necesară este o continuare? 

Multă vreme am lucrat la un roman care era împotriva a tot ceea ce era O zi: dur şi cinic, rău, numai cu personaje masculine. Am scris un an întreg încercînd cu disperare să dovedesc că pot scrie exact romanul opus. Din fericire, am decis să‑l arunc şi să o iau de la capăt, iar Noi este rezultatul. Împărtăşeşte cîteva teme şi calităţi comune cu O zi, dar cred că este mai dezvoltat, mai matur, mai amuzant şi mai trist într-un fel diferit. Nu‑mi doresc să scriu acelaşi roman mereu şi mereu, dar nici nu vreau să-i alienez pe cei cărora le-a plăcut O zi. Găsirea unui echilibru este provocarea.

V-aţi dori ca şi Noi să devină film? În ce măsură ecranizarea ajută sau dăunează cărţii?

Noi va deveni, de fapt, o miniserie de televiziune. Povestea, cu sentimentele şi emoţiile de acolo, a părut prea lungă pentru dimensiunea standard de o oră şi jumătate a unui film, aşa că vom face o versiune mai lungă, un fel de alergare disperată prin Europa spusă în trei-patru ore. Adaptarea pentru cinematografie înseamnă adesea simplificare şi diminuare, iar Noi este prea personal şi prea preţios pentru mine pentru a-l supune unui astfel de tratament.

A schimbat succesul felul dvs. de a scrie? Sînteţi acum mai conştient de rateu? Cît de uşor/greu este să scrii după ce ai dat lovitura?

Cu siguranţă mi-a fost mai greu să scriu în primii ani de după succes – prea mult zgomot în jur, prea multe distracţii. Am citit şi am acordat interviuri despre O zi vreme de trei ani de la publicarea cărţii, astfel că devenise foarte greu să scap de personajele din acea carte şi de vocile lor. Ar fi însă lipsit de graţie din partea mea să mă plîng. Am avut mare noroc, sînt mîndru şi foarte legat de acea carte, dar îmi doresc să ajung un scriitor şi mai bun, să încerc lucruri noi.

De unde vă revendicaţi literar?

Primul mare romancier de care m-am îndrăgostit a fost Dickens şi sînt încă uluit de abilitatea lui de a combina comedia cu patosul, de felul în care a fost deopotrivă popular şi inovator, de felul în care i-a distrat şi i-a provocat pe cititorii săi. Ficţiunea americană a fost dintotdeauna o mare sursă de inspiraţie pentru mine, de la Fitzgerald, prin Roth şi Updike, pînă la Cheever, Carver, Lorrie Moore şi Anne Tyler. Scriitorii americani par să aibă capacitatea de a oferi grandoare şi scală vieţii obişnuite. Cînd eram copil, citeam cărţi în faţa televizorului, iar filmul şi televiziunea au fost dintotdeauna marile mele iubiri. Ca romancier, sînt la fel de influenţat de Billy Wilder şi de François Truffaut cum sînt de Thomas  Hardy şi Muriel Spark. 

Aveţi tabieturi de scriitor?

Sînt ruşinos de indisciplinat şi am multe obiceiuri proaste. Singurul lucru care ajută este să închid Internetul. Am tot felul de soft-uri care-mi blochează accesul la Internet, dar în timp am învăţat şi cum să le păcălesc. 

Vă propun un joc de imaginaţie pentru final: în ce carte v-ar plăcea să trăiţi o vreme?

Romanul meu favorit, cel puţin în acest moment, este Blîndeţea nopţii (o carte mult mai bună decît Marele Gatsby, cred eu). Este ceva anume în lumea acelei cărţi – Europa dintre războaie, înaintea turismului de masă – care mi se pare extrem de romantic şi, în acelaşi tip, atins de melancolie şi regret.

a consemnat Marius CHIVU

Citiţi aici cronica romanului Noi.

Foto: Kristofer Samuelsson

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.