„Chipurile umilinței” – Grigore Leșe în dialog cu Răzvan Bucuroiu, Ed. Lumea Credinței

17 februarie 2021
„Chipurile umilinței” – Grigore Leșe în dialog cu Răzvan Bucuroiu, Ed  Lumea Credinței jpeg

„Drumul vieții lui așa cum a fost – drum împletit, drum hohotit de plîns, zguduit de rîs, drum abandonat și reluat, drum pichetat de primejdii fără număr, cu bifurcații anapoda, cu admiratori și prieteni calpi, cu îngeri și draci, cu iubiri și abandonuri, cu harisme și riscuri, cu foame și sete, cu vicii și vindecări.“ (Răzvan Bucuroiu)

Chipurile umilinței. Amintiri, destăinuiri, mărturii (fragment)

Nu sînt și nu am fost niciodată rapsod. Ar fi, desigur, greșit dacă am spune că Grigore Leșe este un rapsod, în sensul propriu al termenului. Etimologic, cuvîntul rapsod vine din greaca veche, fiind un substantiv compus din verbul „raptein”, care înseamnă a prinde, a rupe, a răpi, a fura, a comite un rapt, dar și a coase, și substantivul „ode”, care înseamnă cîntec. Din vremurile homerice, rapsodul era unul care obișnuia să „coasă” laolaltă fragmente din cîntece diferite, petice din materiale sonore diferite, strofe de poezii sau teme muzicale, pe care apoi le recita – și le recita înșiruite, aproape la întîmplare. În gîndirea modernă, Kant vorbește despre un caracter rapsodic al conștiinței, acesta constînd în conștiința care posedă diferite noțiuni îngrămădite la întîmplare, preluate necritic din experiență, din viața cotidiană, spre deosebire de conștiința logică, în care conceptele sînt articulate deductiv. Prin extensie, rapsod se mai poate numi și cel care face o lucrare de peticire. Creatorii sînt aezii, rapsozii doar trăgeau cu urechea și reproduceau la întîmplare ceea ce auzeau. Ce fac eu? Fac din cîntece diferite grandioase construcții muzicale de natură să dea un efect de sens în planul conceptual al minții. Aici este vorba de artistul Leșe.

Și totuși, cum te-ai recentrat pe circuitul muzicilor tradiționale?

Uite cum a fost: primul recital de culturi tradiționale din istoria Academiei eu l-am susținut. M-am dus la Marc Aurel, pe atunci el era decan, şi i-am zis: „Domnu’ Marc, vreau şi eu să dau un recital de muzică tradițională.ˮ Marc Aurel a fost de acord cu propunerea mea, recitalul a fost susținut și de Direcția de Cultură a Județului Cluj. Scriitorul Radu Săplăcan a venit cu propunerea la directorul Direcției de Cultură, Petru Poantă. Iar eu, timp de trei săptămîni, nu m-am spălat, nu am schimbat hainele de pe mine, ajunsesem aurolacul numărul 1 din Cluj. Ce făceam eu? Hoream pe străzi și ziua, și noaptea. Ajung în ziua recitalului. Toți strigau furioși: „Rupeți afișele!”. Studenţii îmi puneau somnifere în bere, să mă „trezesc”, Doamne sfinte! Pe de o parte, le părea bine că nu pot da recitalul, dar erau şi unii supăraţi pe mine, mîhniți de ce se întîmpla.

Eu eram „La Buldon”, așa îi zicea crîşmei ăsteia, şi mai rămăseseră cam patruzeci de minute pînă la recital. Recitalul urma să aibă loc în Sala Studio. Şi îl întreb pe barman: „Cît e ceasul?ˮ „Şi douăzeci.ˮ Zic: „Emil, mai dă-mi cincizeci de vodcă.ˮ „Grigore, nu-ţi mai dau, că ai recital.ˮ „Nu-mi dai?! Eu oricum beau.ˮ Am mai băut, s-a făcut fără douăzeci. Zic: „Emil, încă o sutăˮ – pe cuvînt de onoare dacă nu a fost așa! Şi am vrut să mai beau. Și-mi zice bietul om, cu inima frîntă: „Nici nu te mai duce, Grigore, că au rupt studenții afişele, te duci acolo să rîdă lumea de tine.ˮ

Şi am pornit din crîșmă la recital, cu hainele murdare de trei săptămîni pe mine, nu tu bărbierit, aranjat cît de cît, nimic. Cînd am intrat pe poarta Academiei, oamenii se grăbeau să ajungă la recital, dar unii profesori şi portarul s-au făcut că nu mă cunosc. Am apărut la Sala Studio chiar pe unde se intra în scenă şi a venit sărmanul decan Marc Aurel la mine şi mi-a zis: „Grigore, poţi ţine recitalul?ˮ Şi eu am zis: „Daˮ. „Bine, Grigoreˮ – dar s-a întors cu lacrimi în ochi şi a plecat. Era distrus bietul om… S-a dus în sală, au venit şi profesorii, și-au ocupat toți locurile. Sala era plină ochi, pregătiţi cu toții să vadă „comedia”, da… Iar eu m-am prezentat umil. Era o masă acolo cu un scaun. Am început eu să îi spun celui de la lumini cum să regleze spotul mai bine, cum să aprindă lumina, ca să pot vedea oamenii și ei să mă vadă pe mine. Așa am început, și pe măsură ce cîntam, în sală se aşternea o linişte de mormînt. Nu le venea să creadă!

Am cîntat două ore și jumătate. M-au aplaudat frenetic. În sală era preotul Gherghel, student și el, venit de la Alba Iulia. L-am invitat atunci pe părintele să vină pe scenă lîngă mine. Aveam un pahar – de data asta era cu apă. Şi am zis: „Părinte, ia paharul şi spune-le oamenilor din sală ce beau eu.ˮ Omului i-a fost frică să guste, dacă m-a văzut tot aşa cum eram în zilele acelea, că nu știa dacă e apă sau alcool… A luat paharul şi l-a dus încet, aşa, la buze şi a zis: „Apăˮ. Zic: „Este prima probă! A doua: soţia mea este în sală?ˮ Nu era. „Nu-i nicio problemă.” La ieşire mă aştepta decanul Marc Aurel: „Grigore, de astăzi poţi să faci ce vrei în Academie! A fost un recital senzaţional.ˮ

Dar ce le-ai cîntat? Sau, mai bine zis, cu ce i-ai încîntat?

Cu ce aveam pe inimă! Cred că a fost cel mai frumos recital al meu. Oamenii, profesorii mi-au recunoscut atunci valoarea. Am susținut recitalul și am zis: „Femeia mea la recital n-a venit; mă povestesc oamenii; le este rușine cu mine. Zic: Plec din Cluj!” Și am plecat. Am simțit că trebuie să schimb locul și oamenii. Tot cu rugăciuni intervenea soția, alături de părintele Paisie de la Mînăstirea Rohia, dar în zadar. Tot în acea perioadă i-am cunoscut pe profesorul Mircea Borcilă, pe latinistul Vasile Sav, pe academicianul Ștefan Pascu, pe scriitorii participanți la Festivalul „Lucian Blaga”, pe academicianul Augustin Buzura, pe scriitorul Teohar Mihadaș, pe Octavian Paler, pe poetul Ioan Mureșan, pe prozatorul Alexandru Vlad, pe arhiepiscopul Bartolomeu Anania, pe părintele Ioan Bizău, pe scriitorul Cezar Ivănescu, pe Ioan Alexandru, pe profesorul Vasile Țura, pe profesorul Hossu (teacher-ul de engleză), pe sculptorul Vlad Ciobanu, pe Iftene Pop, diplomat, pe Valentin Tașcu. Oamenii aceștia îmi iubeau nespus horile…

Cînd am intrat în orchestră, după 17 ani de pauză forțată, și am poposit aici aruncat „din lumea Lăpușului”, din lumea satului, și cînd orchestra de studenți a prins a cînta, eu eram așezat la pupitrul de fagot, cu instrumentul în brațe. Dar îți spun, Răzvan, că atunci cînd am venit aici, după tot umbletul acela din Lăpuș, cu prieteni, cu vreme pierdută, am zis în sinea mea: aici e locul meu! Și cînd orchestra a început să cînte Simfonia a VII-a de Beethoven, am început să plîng… Zic: „Doamne, e o altă muzică!” Unde duceau drumurile mele cît am fost student la Cluj? Drumurile mele duceau spre Filarmonică, la concerte. Veneau dirijori din toate părțile lumii. Eu eram prezent în sală. Nu toți studenții veneau. Profesoara de istorie a muzicii, doamna Șorban, venea la curs și zicea: „Îl văd numai pe domnul Leșe la concert. De fapt, îl văd tot timpul. Voi, ceilalți, de ce nu veniți?” La Filarmonică am văzut disciplina de spectacol, ce înseamnă un concert. Iar eu, Grigore Leșe, am vrut să aduc lumea academică în lumea mea, să împac lumile. M-am întrebat de atîtea ori: ce pot aduce în scenă din cultura țărănească? Și răspunsul meu este următorul: pot să aduc doar glasul. Cu glasul creezi imaginea satului, imaginea obiceiurilor din sat. Eu nu am nevoie de nimic, eu horesc și atîta tot.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.