Chipul tău, mîine

Chipul tău, mîine. 1. Febră şi lance de Javier Marías (Editura Polirom, traducere Andrei Ionescu) - o carte despre încredere, despre cunoaştere şi înţelegere, despre preştiinţă şi capacitatea de a descifra, dintr-o singură privire, ce se ascunde dincolo de un chip, dincolo de o întîmplare sau de o poveste şi de a merge pe urmă cu înţelegerea şi mai departe, mai adînc, de partea cealaltă a ecranului negru care apare ca epuizare a tuturor înţelesurilor; un roman nu atît de dragoste, cît de singurătate şi aşteptare şi îngrijorare; o poveste despre ispita de a vorbi, despre esenţialul comunicării şi despre fleacurile vorbite întruna, despre apăsarea tăcerii impuse, despre spioni, despre descifrarea trecutului (înaintînd pe urme lăsate în Who's Who, în romanele lui Ian Fleming, în ecranizarea unuia dintre ele, Din Rusia, cu dragoste ), despre dramele războiului civil din Spania şi despre un misterios serviciu secret britanic înfiinţat în timpul celui de-al doilea război mondial; o carte despre timp şi capacitatea de a străbate dincolo de el, despre înstrăinare, despre moarte, despre suspiciune, despre vinovăţie şi groază, despre cum se poate construi, în literatură, spaima, terifiantul, misterul; un roman despre măşti, nu doar ale oamenilor, ci şi ale cuvintelor, despre infinitezimalele nuanţe ale traducerii dintr-o limbă în alta (în cazul de faţă, din spaniolă în engleză şi invers, cu punerea în abis de rigoare la transpunerea în româneşte), un roman fastuos, dens ca răşina, fluid ca untdelemnul, tare ca un brandy Lepanto, cu sintaxă barocă, nu doar lingvistică, dar, mai ales, narativă, căci Javier Marías este un maestru al parantezelor şi al digresiunilor (abilitate deprinsă, poate, în timp ce traducea în spaniolă Viaţa şi opiniunile lui Tristram Shandy) şi al suspansului delicat, făcut parcă din fleacuri, cum este şi cel din final, cînd o femeie sună la interfon, spune "Sînt eu" şi urmează, probabil, să intre în următorul volum - Chipul tău, mîine. 2. Dans şi vis.