Leipzig 2011
Orice ar face, Tîrgul de Carte din Leipzig stă în umbra Frankfurt-ului, care găzduieşte toamnă de toamnă cel mai important tîrg de carte din lume şi bate la fiecare ediţie noi recorduri – nu numai în ceea ce priveşte numărul vizitatorilor sau al editurilor participante, dar şi, de pildă, al licenţelor vîndute, chiar şi în vremuri de criză. În aceste condiţii, Leipzig-ul s-a profilat în anii din urmă din ce în ce mai puternic pe prezentarea literaturilor est-europene, tendinţă încununată anul acesta de prezenţa Serbiei ca invitată de onoare. Şi dacă la Frankfurt editorii şi agenţii merg pentru a face afaceri cu cartea, în Leipzig accentul cade pe relaţia dintre scriitori şi publicul cititor.
Ceea ce îi dă tîrgului din primăvară un aer aparte şi atrage an de an sute de mii de vizitatori (anul acesta s-a atins un nou record de 163.000 de vizitatori) sînt nenumăratele lecturi, tîrgul propriu-zis fiind dublat de festivalul „Leipzig liest“ (Leipzig-ul citeşte), care se desfăşoară practic pretutindeni în oraş. Aici, publicul vine pentru a face cunoştinţă cu scriitori din toată lumea, pentru a lua pulsul literaturilor străine şi a-şi procura ultimele noutăţi în materie. Încă de dimineaţă, în ciuda frigului şi a unei ploi persistente, tramvaiele care merg în tîrg sînt supraîncărcate, încît abia reuşeşti să te urci. Şi, spre uimirea mea, această situaţie mai mult decît neobişnuită pe meleaguri germane nu reuşeşte să strice buna dispoziţie a grupurilor de călători, în majoritatea lor tineri, care îşi împărtăşesc cu însufleţire ce vor să vadă în ziua respectivă.
Pe 17 martie, la cîteva ore după deschiderea festivă, are loc un highlight mult-aşteptat: decernarea Premiilor Tîrgului de Carte din Leipzig, la categoriile beletristică (Clemens J. Setz, Die Liebe zur Zeit des Mahlstädter Kindes, Suhrkamp Verlag), eseu (Henning Ritter, Notizhefte, Berlin Verlag) şi traducere (Barbara Conrad, pentru noua traducere a romanului Război şi pace de Lev Tolstoi, apărută la Hanser Verlag). Decernări mai mult sau mai mult puţin fericite, ele reprezintă un cîştig clar de vizibilitate publică a literaturii, dacă luăm în considerare publicul care ia cu asalt standurile editurilor cîştigătoare şi atenţia medială de care se bucură autorii şi cărţile lor.
Dacă literaturile est şi sud-est-europene nu mai sînt de ani buni o terra incognita pentru cititorul german, la fel de adevărat e că ele sînt încă percepute ca o piaţă nouă, în deschidere şi care mai are multe surprize de oferit publicului vestic. Deşi traducerile din acest spaţiu alcătuiesc un neglijabil 3% din totalul traducerilor de pe piaţa de carte germană, în ultimii doi-trei ani comentatorii vorbesc despre un adevărat boom al literaturilor din fosta Iugoslavie. Cu peste optzeci de scriitori invitaţi în cadrul a patruzeci de lecturi şi dialoguri cu publicul, alături de un număr uimitor de traduceri lansate de edituri germane de renume, prezenţa Serbiei la Leipzig nu face decît să confirme opiniile cele mai optimiste referitoare la menţinerea constantă a acestui interes în anii următori. Selecţia volumelor pare să fi avut loc în primul rînd pe criterii tematice, prozatorii şi poeţii sîrbi (dar nu numai) publicaţi în traducere iau ca punct de reflecţie războiul din anii ’90 sau conflictele interetnice cu care se confruntă această regiune. De altfel, o bună parte din programul dedicat Europei de Est s-a legat de probleme actuale inclusiv în spaţiul german, cum ar fi discuţia – purtată aproape obsesiv şi cu accente clare de populism – despre fenomenul integrării imigranţilor sau despre recentele alunecări spre extrema dreapta din multe ţări europene. Mai mult decît oricînd, literatura a lăsat aici impresia că aduce, dacă nu răspunsuri, măcar perspective şi nuanţe fundamental noi referitoare la aceste probleme. Scriitorii români prezenţi la Leipzig au fost: Gabriela Adameşteanu, Radu Aldulescu, Adina Rosetti şi Răzvan Rădulescu.
Dincolo de astfel de aspecte schimbătoare, Leipzig-ul, rămîne o sărbătoare a cititorilor, care deocamdată nu par să se îndepărteze de cartea pe suport tradiţional nici în mult discutata epocă a mediilor digitale. Iulia Dondorici este traducătoare.
