La sfîrşitul lecturii

Publicat în Dilema Veche nr. 733 din 8-14 martie 2018
La sfîrşitul lecturii jpeg

● Gabriel Liiceanu, Continentele insomniei, Editura Humanitas, 2017. 

Am auzit de multe ori, inclusiv de la oameni de bună-credință, părerea că, nefiind „de meserie“, Gabriel Liiceanu ar comenta literatura altfel decît s-ar cuveni. Dintr-un unghi profund atipic și, la limită, într-un chip inadecvat. Sînt de acord că există o uncie de adevăr în prima parte a observației: discursul lui Liiceanu e îndatorat altor bibliografii decît acelora care țin strict, tehnic, de critica literară. N-am reușit în schimb să înțeleg ce ar însemna în cazul de față reversul, adică adecvarea. Fiindcă dacă aceasta se traduce pur și simplu în termeni de metodologie, ideologie sau jargon, absența lor mi se pare mai degrabă un cîștig. De ce să n o recunoaștem? Este evident vorba de o prejudecată comodă, ale cărei resorturi, coborînd pînă spre anii ’80, ani ai Jurnalului de la Păltiniș și ai Epistolarului, nu mă interesează acum. Alta e întrebarea: merită ca, în numele acestei prejudecăți și în virtutea unui instinct teritorial destul de infantil, critica literară așa-zicînd profesionistă să ignore pepitele de aur pe care (da, colateral și digresiv, dar perfect consistent intelectual) Gabriel Liiceanu i le furnizează?

Mă gîndesc în primul rînd la un eseu ca „Despre frumusețea ascunsă“, de găsit în recentul volum Continentele insomniei. Atît cît mă pricep, acesta reprezintă (alături de analiza aparținînd unui critic din generația tînără, Mihai Iovănel) cea mai inteligentă și mai pasionantă lectură de care a avut parte poezia lui Mircea Ivănescu. Poezie care de obicei e descrisă didactic și sărăcăcios, prin cîteva etichete reci, aflate în contrast cu cele care transcriu spectacolul practicat de mult mai cunoscutul și mai prizatul Nichita Stănescu: lipsită de vizionarism, prozaică, narativă și anodină, constituindu-se stilistic din succesiuni de propoziții incidente și păstrîndu-și referința neclară, în ciuda facondei pe care o pune în act. Sub această pojghiță subțire și neangajantă nu s-a prea pătruns. Astfel că poezia lui Ivănescu, apreciată aproape unanim în anii din urmă, ajunsese să reprezinte mai degrabă un limbaj global decît, luate din aproape în aproape, o expresie a ceva. Ce face Gabriel Liiceanu aici este să supună acest limbaj particularului și interpretării. Și anume, el citește și descifrează un poem cu aparenţă inofensivă. Există acolo scenariul vag al unui recital pianistic. Nimic anecdotic, nimic transparent. Pe dedesubt însă, Liiceanu identifică și bucata, Sonata nr. 26 opus 81 în mi bemol major, și condițiile în care Beethoven a compus-o, și maniera în care biografia exemplară a acestuia rezonează cu biografia lui Mircea Ivănescu. Din trioul beethovenian care tematizează plecarea, absența și revenirea unui prieten drag (les adieux, l’absence, le retour), poetul va amputa ultimul termen. Pentru el întoarcerea nu mai e posibilă. Amănuntul e cunoscut. Se referă, de altfel, la el și Ioana Pârvulescu, în Inocenții: e vorba despre sinuciderea fratelui mai mare, genialoidul Emil. Sub presiunea acestei traume stă întreaga poezie a lui Mircea Ivănescu. Dar răspunsul e accesoriu. Nu de el atîrnă excelența investigației lui Gabriel Liiceanu, ci de ilustrarea riguroasă a ceea ce s-ar putea numi arta de a camufla adevărurile personale în poezie.

Acesta e, în fond, codul eseurilor din Continentele insomniei. Logica lor strînsă, ferită de filonul irelevant-divagatoriu al tradiției genului, face ca fiecare dintre ele să întruchipeze o demonstrație. Numai că, așa stînd lucrurile, nu concluzia, plasată întotdeauna pe un eșafodaj argumentativ neliniar, e cea care-l preocupă pe Gabriel Liiceanu, ci pliurile înșelătoare sub învelișul cărora aceasta a stat pînă spre final. De aici și necesitatea de a se apropia de marile teme altfel decît monocrom. Plictiseala, de pildă, suportă cel puțin două nuanțe afective: Flaubert și Caragiale; prostia, alte două: Flaubert (cel din Bouvard et Pécuchet), respectiv Robert Musil. Cît privește ultimul capitol al cărții, cel mai tușant dintre toate și totodată cel mai literar, el e compus din două eschive și-o invitație: Gabriel Liiceanu ne oferă pur și simplu versiunile complementare ale aceleiași povești. E un exercițiu practic pe care, la sfîrșitul lecturii, ar trebui să-l putem rezolva. 

Cosmin Ciotloş este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Humanitas, 2017.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Ana de Armas foto profimedia 0712797429 jpg
Filmul „Blonda“, despre Marilyn Monroe, desființat de critici și de fani. Scena de sex oral cu JFK e „înfiorătoare și nebunească“ FOTO
Ținând cont de ororile îndurate în 36 de ani de viață, e o ușurare că Marilyn nu a trebuit să sufere și din cauza filmului „Blonde“, cel mai recent exemplu de divertisment necrofil, scrie New York Times.
DSC 4775 JPG
Micutzu: „Vorbitul despre depresie a devenit un trend. Eu încerc să fiu sincer“ | INTERVIU
Cosmin Nedelcu, unul dintre cei mai apreciați actori de comedie, vorbește despre cel mai nou film al său, lupta cu depresia, altercația în care a fost implicat și manele de la Filarmonică.
Sebastian Ghiţă la ICCJ / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Curtea de Apel București a restituit la DNA dosarul firmelor lui Sebastian Ghiță. Prejudiciul, 100 de milioane de lei
Judecătorii de cameră preliminară, Isabelle Tocan și Alexandru Mihai Mihalcea de la Curtea de Apel București, au anulat probatoriul din dosarul firmelor fostului deputat PSD Sebastian Ghiță și au restituit cazul la DNA. Decizia este definitivă.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia