Despre Mircea Cărtărescu

Am citit comunicatul prin care corpul profesoral al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti se solidarizează cu scriitorul şi profesorul Mircea Cărtărescu – victimă, în ultima vreme, a unei campanii de presă defăimătoare.

Doresc să mă alătur colegilor mei bucureşteni şi, în calitate de traducător al cărţilor lui Mircea Cărtărescu în limba italiană, să adaug cîteva precizări. În legătură cu traducerea şi promovarea lui Mircea Cărtărescu în străinătate, s-a spus că ar fi contat „opţiunile sale politice“ şi că ar fi beneficiat de sume enorme din partea ICR, în timpul mandatelor lui H.-R. Patapievici. Sînt neplăcut surprins de felul în care se vehiculează astfel de afirmaţii fără a se verifica faptele. Sînt, de asemenea, dezamăgit că la propagarea unor astfel de afirmaţii contribuie şi noua conducere a ICR.

În cazul Italiei, mă simt dator să precizez că primele 4 volume ale lui Mircea Cărtărescu au apărut fără nici o susţinere financiară din partea ICR: este vorba despre Travesti, Nostalgia, De ce iubim femeile (la Editura Voland) şi de cartea de poezie CD dublu / Doppio CD (Editura Pagine). De altfel, 3 dintre acestea au apărut în limba italiană înainte de iniţierea programului TPS (Translation and Publishing Support) de către ICR. Cronicile apărute în publicaţii italiene prestigioase, precum şi invitarea autorului la evenimente culturale organizate în diverse oraşe italiene sînt o consecinţă a notorietăţii sale tot mai mari în mediile culturale din Italia (ca şi din alte ţări).

Prin umare, mă declar, la rîndul meu, solidar cu scriitorul şi profesorul Mircea Cărtărescu. Consider că valoarea literară a cărţilor sale şi succesul său internaţional nu pot fi puse sub semnul nici unei conjuncturi politice.

Bruno Mazzoni este profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Pisa.