Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas

Vă prezentăm un fragment din Valul negru. Arabia Saudită, Iran și rivalitatea de patruzeci de ani care a destrămat cultura, religia și memoria colectivă în Orientul Mijlociu de Kim Ghattas, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Istorie, cu o traducere de Andrei Pogăciaș.

„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică. E mai mult decât o Șeherezadă modernă bine documentată, e o scriitoare plină de farmec, o jurnalistă care a strâns ani de zile informații de tot felul despre o lume care se scufundă și se repliază periodic, de fiecare dată într-o mare de sânge. Dincolo de violențe, autoarea ne pune față în față cu personaje bine construite, care au zguduit din umbră, de pe eșafod sau de pe scenă nu doar Orientul Mijlociu, ci și Occidentul.“ – Sabina Fati, autoarea bestsellerului Singură pe Drumul Mătăsii

„Kim Ghattas zugrăvește portretele tulburătoare ale zeloților ucigași, alături de cele ale reformiștilor care au propovăduit moderația până când au fost exilați sau asasinați. O felie de istorie contemporană, extraordinar de bine documentată și scrisă cu rafinament.“ – The Wall Street Journal

„Kim Ghattas ne înfățișează ultimele patru decenii de istorie a Orientului Mijlociu ca pe un fel de Epocă Întunecată a islamului, o lume obscură, învăluită într-o cortină de violență, misoginism și extremism religios. Dorind să înțeleagă cum a fost cu putință așa ceva, ne amintește nu doar de un trecut mai luminos, ci și de un posibil viitor plin de speranță.“ – Anne-Marie Slaughter, CEO al think-tank-ului New America

„Tumultuoasa istorie a mistuitoarei și necontenitei ostilități dintre Arabia Saudită și Iran se citește pe nerăsuflate, ca un roman.“ – The Sunday Times

Kim Ghattas (credit foto: Tarek Moukaddem)

Kim Ghattas (născută în 1977 în Liban) a studiat la Universitatea Americană din Beirut. Și‑a început cariera jurnalistică la ziarul de limbă engleză The Daily Star din Beirut. A lucrat timp de 20 de ani pentru BBC și Financial Times, fiind distinsă cu Emmy Awards în 2006 pentru un reportaj despre conflictul israeliano-palestinian. În 2008 s‑a mutat la Washington, DC, în calitate de corespondent BBC pe lângă Departamentul de Stat al SUA. În prezent scrie pentru The Atlantic, publicând articole și în Foreign Policy și The Washington Post. Este autoarea cărții The Secretary: A Journey with Hillary Clinton from Beirut to the Heart of American Power (2013), bestseller New York Times. Kim Ghattas face parte din think‑tank‑ul Carnegie Endowment for International Peace din Washington, DC, precum și din conducerea Universității Americane din Beirut și a organizației Arab Reporters for Investigative Journalism. Domeniile sale de interes sunt complexa situație a Orientului Mijlociu și politica internațională a SUA.

* * *

Valul negru (fragmente)

„Ce s-a întâmplat cu noi?“ Întrebarea ne bântuie și acum în lumea arabă și musulmană. O repetăm ca pe o mantră. O veți auzi din Iran până în Siria, din Arabia Saudită până în Pakistan, precum și în țara mea, Liban. Pentru noi, trecutul e o țară diferită, care nu e împotmolită în ororile omorurilor sectare; un loc mult mai liniștit, fără intoleranța îngrozitoare a zeloților religioși și a războaielor fără sens și aparent fără sfârșit. Deși trecutul a cunoscut și el lovituri de stat și războaie, acestea erau limitate în timp și spațiu, iar viitorul încă arăta promițător. „Ce s-a întâmplat cu noi?“ Întrebarea s-ar putea să nu îi frământe pe cei mai tineri, care nu-și amintesc o altă lume, sau pe cei ai căror părinți nu le-au povestit despre cum în tinerețe recitau poezii la Peshawar, dezbăteau idei marxiste până târziu în noapte în barurile din Beirut sau mergeau pe bicicletă la picnicuri pe malul fluviului Tigru în Bagdad. Întrebarea ar putea să-i surprindă și pe cei din Vest, care presupun că extremismul și vărsarea de sânge de azi au fost întotdeauna regula.

Această carte ne invită să călătorim în trecut, însă nu se lasă fermecată de nostalgia visătoare a unei lumi senine. Scopul meu a fost să înțeleg când și de ce lucrurile au început să se destrame și ce s-a pierdut, mai întâi încet, iar apoi cu o viteză neașteptată. Sunt multe puncte de cotitură în istoria modernă a Orientului Mijlociu care ar putea explica cum ne-am prăvălit în aceste abisuri ale disperării. Unii vor spune că sfârșitul Imperiului Otoman și căderea ultimului califat islamic de după Primul Război Mondial au reprezentat momentul în care lumea islamică și-a pierdut calea; sau vor vedea în crearea statului Israel din 1948 și înfrângerea arabilor în Războiul de Șase Zile din 1967 prima fisură în sufletul colectiv arab. Alții vor sări direct la invazia americană din Irak din 2003 și vor considera urmările ei ca apogeul absolut al conflictelor care durează de milenii: sunniți și șiiți care se omoară între ei, Arabia Saudită și Iranul încleștate într-o luptă pe viață și pe moarte. Vor insista că și omorurile, și rivalitatea sunt inevitabile și eterne. În afară de partea cu „inevitabile și eterne“, nici una dintre aceste explicații nu e greșită, dar nici una nu schițează o imagine completă.

Încercând să răspund la întrebarea „Ce s-a întâmplat cu noi?“ m-am îndreptat spre fatidicul an 1979. Trei evenimente majore au avut loc în același an, aproape independente unul față de altul: Revoluția Iraniană; asediul Sfintei Moschei din Mecca de către zeloții saudiți și invazia sovietică din Afganistan, primul câmp de bătălie pentru jihad în vremurile moderne, efort sprijinit de Statele Unite. Combinația dintre cele trei a fost toxică, și nimic nu a mai fost vreodată la fel. Din acest decoct nociv s-a născut rivalitatea saudito–iraniană, o competiție distructivă pentru poziția de lider al lumii islamice, în care ambele țări mânuiesc, exploatează și distorsionează religia urmărind fără scrupule puterea absolută. Aceasta este o constantă din 1979 încoace, torentul care răvășește totul în calea sa.

Nimic nu a schimbat lumea arabă și musulmană atât de profund ca evenimentele din 1979. Alte evenimente la fel de importante au desfăcut alianțe, au pornit sau au încheiat războaie ori au fost martorele nașterii unor noi mișcări politice. Dar moștenirea radicală a lui 1979 a făcut toate acestea și ceva în plus: a început un proces care a transformat societățile și a modificat standardele culturale și religioase. Mișcările dezlănțuite în 1979 ne-au schimbat și ne-au răpit memoria colectivă.

Anul 1979 și cele patru decenii care i-au urmat sunt subiectul acestei cărți. […] Deși evenimentele geopolitice pregătesc scena pentru Valul negru, aceasta nu este o carte despre terorism, al-Qaeda sau chiar ISIS, nici despre falia dintre șiiți și sunniți și nici despre pericolele pe care fundamentaliștii violenți le reprezintă pentru Vest. Acesta a fost punctul nodal aproape obsesiv al titlurilor din presa occidentală. În schimb, paginile de față aduc în prim-plan povestea nespusă a acelora – și sunt mulți – care au luptat și continuă să lupte împotriva întunericului intelectual și cultural care a cuprins treptat țările lor în deceniile care au urmat fatidicului an 1979. Intelectuali, poeți, avocați, prezentatori de televiziune, tineri clerici, romancieri; bărbați și femei; saudiți, iranieni și pakistanezi; sunniți și șiiți; foarte religioși, unii seculari, dar toți gânditori progresiști, care reprezintă lumea entuziastă și pluralistă care dăinuie sub valul negru. Ei sunt majoritatea redusă la tăcere, care au suferit enorm din cauza celor care sunt mereu intoleranți, indiferent dacă mânuiesc puterea politică sau o armă. Unii au plătit cu viața, ca ziaristul saudit Jamal Khashoggi, ucis în consulatul saudit din Istanbul în octombrie 2018. Jamal îmi era coleg și prieten. Scriam un pasaj despre viața lui când moartea sa brutală a conferit o turnură macabră poveștii mai mari a rivalității saudito–iraniene.

Viețile tuturor personajelor din această carte se împletesc în timp, peste generații. Unele sunt cunoscute; majoritatea nu. Trăiesc în țări diferite, dar duc aceleași bătălii. Poveștile sunt încadrate în relatările altor personaje istorice, scriitori faimoși sau militanți infami, totul alcătuind o poveste mai mare, un fel de O mie și una de nopți a politicii moderne din Orientului Mijlociu.

Istoria de față începe cu doar câțiva ani înainte de 1979, pe țărmurile Mediteranei, în Liban, cu un episod mai puțin cunoscut, dar care a jucat un rol crucial în pregătirea Revoluției Islamice.