„Cariera aceasta e un maraton, nu un sprint“ – interviu cu actriţa Ana ULARU

Publicat în Dilema Veche nr. 523 din 20-26 februarie 2014
„Cariera aceasta e un maraton, nu un sprint“ – interviu cu actriţa Ana ULARU jpeg

A avut primul rol în film la 9 ani. Ana Ularu a debutat pe scenă cu rolul Lolita, alături de Ştefan Iordache, şi a continuat să joace în piese clasice sau experimentale. Prezenţa sa în filmul românesc – de la Turkey Girl, regizat de Cristian Mungiu, pînă la recentul O vară foarte instabilă (regia Anca Damian) – conturează o personalitate artistică puternică. Actriţa are o carieră internaţională foarte promiţătoare: a jucat în serialul Familia Borgia şi a lucrat cu cineaşti celebri, ca F.F. Coppola sau Susanne Bier (Serena). În afara actoriei, e pasionată de desen şi jazz. Este şi vocalista formaţiei electro-rock Sunday People.

Aveţi un palmares impresionant şi sînteţi încă foarte tînără. Aţi declarat de mai multe ori că vă încăpăţînaţi să rămîneţi în România. Ce vă ţine aici?

Uneori, îmi pun aceeaşi întrebare. Nu mă aventurez în a da sentinţe despre legătura mea cu ţara, cu spiritul de aici, şi sînt un om cu sentimentul continuităţii şi afecţiune faţă de „casă“. Poate încrederea mea în creatorii de aici, în contextul care pare să promită că vom evolua din ce în ce, faptul că mă simt un actor român, că aici sînt prietenii mei (puţini, dar buni, familia mea – parţial). Sau poate fi, pur şi simplu, şi orgoliul care mă face să nu vreau să încep de la zero în altă parte. Muncesc din copilărie să-mi construiesc un drum fără compromisuri şi cu proiecte în care cred. Mai mult, am modestia de a nu considera că Occidentul suferă fără prezenţa mea. Ce e paradoxal e că joc din ce în ce mai puţin în producţii autohtone, şi nu e alegerea mea. Nu am mai fost la un casting pentru un film românesc de ani de zile, nici nu am mai aflat de vreunul. Să zicem că nu sînt în sincron cu direcţia actuală…

Care consideraţi să e momentul cel mai bun al carierei dumneavoastră de pînă acum?

Cariera aceasta, cînd optezi să o urmezi la modul serios, e un maraton, nu un sprint. Mi-am iubit rolurile, în marea lor majoritate, am lucrat cu drag, pînă la epuizare, deseori m-am pus în pericol… Nu îmi judec filmele de suflet după succesul lor sau după remuneraţie. E vorba despre ce am cîştigat personal, ce am „furat“ ca tehnică, ce am mai învăţat despre mine însămi şi ce pot face. Anul ăsta am filmat în trei pelicule, trei roluri total diferite, şi nu pot alege unul dintre ele în detrimentul celorlalte. Evident, sînt texte şi tipuri de personaje cu care te întîlneşti şi te bucuri atît de tare, că ţi se pare ciudat că alţii ar numi asta „dificil“ sau „responsabilitate“. Aveam momente cînd ţopăiam de entuziasm, ca un copil în faţa cadourilor de Crăciun, înaintea unei scene.  

Tot mai multe actriţe se implică în regia de film. V-ar tenta experienţa?

M-a tentat dintotdeauna. Cumva, am avut ideea de a da la Facultatea de Film din Berlin, înainte de a face actorie la UNATC, dar aveam 18 ani, iar ei acceptau doar candidaţi trecuţi de 21 de ani. Citeam cărţi despre limbajul cinematografic, montaj, „gramatica“ pe ecran. Dar a fost o limită de vîrstă impusă şi logică, de altfel. Nu cred că poţi fi regizor fără experienţă, fără să fi trecut prin viaţă, să fi gustat din dragoste şi dezamăgire, invidie, ură, responsabilitate, strategii, forţă. Fără să fi aprofundat cumva măcar propriul mecanism uman, cu subtilităţile lui. Respect regizorii şi mi se pare adeseori suprauman ce fac ei (cînd le iese cu adevărat bine). Aşa că atunci am realizat că ar fi un pic mai înţelept să îmi văd de prima mea alegere şi, între timp, să acumulez cît pot. Oricum, voiam să îmi învăţ meseria ca lumea, joc de la 9 ani, dar la acea vreme eram conştientă că eram doar un amator cu instinct. Am ales să fac şcoala, să îmi tratez meseria cu respect, să-mi îmbogăţesc tehnica.

Dacă ar fi să vă alegeţi un personaj istoric feminin, pe cine aţi alege?

Nu aş alege Ioana d’Arc sau Maria Stuart. M-a fascinat mereu Isabelle Eberhardt, travestiul ei în bărbat, în lumea arabă, viaţa ei tumultoasă de nomadă…

Aţi lucrat cu regizori americani, danezi, români... Cum reuşiţi să vă adaptaţi stilurilor de lucru atît de diferite?

Stilurile de lucru nu sînt neapărat diferite. Arta e un limbaj universal. Lucrăm tot cu alcătuiri umane, cu situaţii de viaţă. Eu mă adaptez pentru că am fost mereu obişnuită să răspund modurilor de lucru diferite şi mă bucură diversitatea. Cîtă vreme există umor şi dragoste pentru actul artistic, nu există bariere insurmontabile.

Aţi jucat recent cu actori ca Jennifer Lawrence şi pe Bradley Cooper… Sînt marile vedete inhibante?

Absolut deloc. Dimpotrivă, am rîs împreună, am construit împreună, e vorba despre nişte artişti generoşi şi prietenoşi. Eu am avut de jucat mult mai multe scene cu Bradley Cooper decît cu Jennifer Lawrence, dar am simţit mereu încredere totală în ceea ce făceam, din partea amîndurora, ba chiar am primit unele dintre cele mai frumoase complimente legate de rol şi de direcţia în care conduceam o scenă. Eram cu toţii profesionişti acolo, era vorba despre o distribuţie internaţională formată din actori care aveau o mare experienţă în teatru (inclusiv Bradley) şi cu un tip de conduită profesională. În general, eu nu prea sînt starstruck, nu am „idoli“. Mai degrabă m-a emoţionat întîlnirea cu Susanne Bier; acolo m-am pierdut puţin, pînă în clipa în care am început proba propriu-zisă. Cînd a venit vorba de joc şi de meserie, m-am regrupat imediat, dar înainte de asta am fost intimidată, recunosc.

A fost sau nu solicitantă prestaţia din filmul Serena?

A fost teribil de solicitant. Cei care au citit romanul ştiu ce fel de personaj e Rachel. E o luptătoare căreia i se pun mii de piedici, se luptă cu nedreptăţi şi cruzimi. Era şi un contre-emploi, foarte puţină lume m-ar fi distribuit în rolul de „victimă“, mai tînără decît personajul lui Jennifer, timidă şi hăituită. Dar acesta e avantajul lucrului în contextul de „acolo“, unde nu eşti distribuit dacă arăţi exact ca personajul din primele cinci minute de cînd ai intrat pe uşă. Creatorii îşi mai imaginează şi cum ai arăta cu un anumit tip de costum, cu machiaj etc.

Treceţi cu uşurinţă de la roluri în filme de acţiune, ca Anaconda, la cele de compoziţie din Familia Borgia?

Nu consider problematică trecerea de la un rol la altul. Roluri să fie. Cînd construieşti un personaj, lucrezi la detalii şi îţi imaginezi apoi mai departe un om nou-născut, dintre poveste şi actor. Ceea ce e dificil e momentul în care îl creezi. Porneşti cu intuiţie, de la informaţiile din scenariu, îţi faci documentarea şi alegerile pentru primele scene filmate. Apoi, mai e greu şi să îţi păstrezi coerenţa fără să fi monocord, „generînd“ un om real, cu subtilităţi şi nuanţe.  

Ce presupune acest exerciţiu de adaptare?

Respect pentru fiecare film în parte şi pentru personajul tău. Atenţie şi curiozitate, comunicare totală cu regizorul, cu partenerii şi echipa. Porneşti mereu dintr-un punct de echilibru şi trebuie să fii mereu atent la drumul tău şi la ce poţi să treci cu vederea dacă nu îţi laşi imaginaţia deschisă.  

Dacă ar fi să alegeţi să jucaţi într-o ecranizare după un roman interbelic românesc, la ce autor v-aţi opri şi de ce?

Sincer, nu m-am gîndit la asta. Şi nu am un personaj care să mă atragă în mod special. Mi-a displăcut mereu felul în care trata Camil Petrescu personajul feminin, de exemplu. În liceu eram cît se poate de revoltată pe el sau pe Mihail Sorbul. Rebreanu îmi plăcea şi poate că ar trebui „revizitat“. Ar fi, poate, Enigma Otiliei… Pe Eliade îl ador, iar nuvelele lui mi se par, teoretic, aur cinematografic, dar e foarte greu de redat în film sau teatru acea lume de senzaţii, de căutări. Mai degrabă m-ar interesa să joc Ana Ipătescu, Ecaterina Teodoroiu sau, şi mai mult, Maria Tănase.  

a consemnat Roxana CĂLINESCU

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Incident neobișnuit cu artistul Al Bano într-un avion: „Zbor de 60 de ani și nu mi s-a întâmplat niciodată"
Legenda muzicii italiene a avut parte de un incident neobișnuit într-un avion care l-a dus la Zagreb. Artistul susține că i s-a refuzat accesul la toaletă, deși este operat de prostată și avea nevoie să meargă la baie.
image
Biden s-a prăbușit pe scenă după ceremonia la care participa | VIDEO
Șeful statului s-a împiedicat și a căzut în genunchi după ce a terminat de oferit diplomele. Mebri ai forțelor aeriene americane l-au ajutat să se ridice.
image
Superstiții de Rusalii: ce e interzis să faci cu desăvârșire. Cum sunt pedepsiți cei care nesocotesc marea sărbătoare
În acest an, Rusaliile sunt celebrate pe 4 iunie și pe 5 iunie. Este ultima sărbătoare oficială a sezonului pascal ortodox și este prăznuită în fiecare an duminica, fix la 50 de zile după Paște. Rusaliile celebrează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.