„Cariera aceasta e un maraton, nu un sprint“ – interviu cu actriţa Ana ULARU

Publicat în Dilema Veche nr. 523 din 20-26 februarie 2014
„Cariera aceasta e un maraton, nu un sprint“ – interviu cu actriţa Ana ULARU jpeg

A avut primul rol în film la 9 ani. Ana Ularu a debutat pe scenă cu rolul Lolita, alături de Ştefan Iordache, şi a continuat să joace în piese clasice sau experimentale. Prezenţa sa în filmul românesc – de la Turkey Girl, regizat de Cristian Mungiu, pînă la recentul O vară foarte instabilă (regia Anca Damian) – conturează o personalitate artistică puternică. Actriţa are o carieră internaţională foarte promiţătoare: a jucat în serialul Familia Borgia şi a lucrat cu cineaşti celebri, ca F.F. Coppola sau Susanne Bier (Serena). În afara actoriei, e pasionată de desen şi jazz. Este şi vocalista formaţiei electro-rock Sunday People.

Aveţi un palmares impresionant şi sînteţi încă foarte tînără. Aţi declarat de mai multe ori că vă încăpăţînaţi să rămîneţi în România. Ce vă ţine aici?

Uneori, îmi pun aceeaşi întrebare. Nu mă aventurez în a da sentinţe despre legătura mea cu ţara, cu spiritul de aici, şi sînt un om cu sentimentul continuităţii şi afecţiune faţă de „casă“. Poate încrederea mea în creatorii de aici, în contextul care pare să promită că vom evolua din ce în ce, faptul că mă simt un actor român, că aici sînt prietenii mei (puţini, dar buni, familia mea – parţial). Sau poate fi, pur şi simplu, şi orgoliul care mă face să nu vreau să încep de la zero în altă parte. Muncesc din copilărie să-mi construiesc un drum fără compromisuri şi cu proiecte în care cred. Mai mult, am modestia de a nu considera că Occidentul suferă fără prezenţa mea. Ce e paradoxal e că joc din ce în ce mai puţin în producţii autohtone, şi nu e alegerea mea. Nu am mai fost la un casting pentru un film românesc de ani de zile, nici nu am mai aflat de vreunul. Să zicem că nu sînt în sincron cu direcţia actuală…

Care consideraţi să e momentul cel mai bun al carierei dumneavoastră de pînă acum?

Cariera aceasta, cînd optezi să o urmezi la modul serios, e un maraton, nu un sprint. Mi-am iubit rolurile, în marea lor majoritate, am lucrat cu drag, pînă la epuizare, deseori m-am pus în pericol… Nu îmi judec filmele de suflet după succesul lor sau după remuneraţie. E vorba despre ce am cîştigat personal, ce am „furat“ ca tehnică, ce am mai învăţat despre mine însămi şi ce pot face. Anul ăsta am filmat în trei pelicule, trei roluri total diferite, şi nu pot alege unul dintre ele în detrimentul celorlalte. Evident, sînt texte şi tipuri de personaje cu care te întîlneşti şi te bucuri atît de tare, că ţi se pare ciudat că alţii ar numi asta „dificil“ sau „responsabilitate“. Aveam momente cînd ţopăiam de entuziasm, ca un copil în faţa cadourilor de Crăciun, înaintea unei scene.  

Tot mai multe actriţe se implică în regia de film. V-ar tenta experienţa?

M-a tentat dintotdeauna. Cumva, am avut ideea de a da la Facultatea de Film din Berlin, înainte de a face actorie la UNATC, dar aveam 18 ani, iar ei acceptau doar candidaţi trecuţi de 21 de ani. Citeam cărţi despre limbajul cinematografic, montaj, „gramatica“ pe ecran. Dar a fost o limită de vîrstă impusă şi logică, de altfel. Nu cred că poţi fi regizor fără experienţă, fără să fi trecut prin viaţă, să fi gustat din dragoste şi dezamăgire, invidie, ură, responsabilitate, strategii, forţă. Fără să fi aprofundat cumva măcar propriul mecanism uman, cu subtilităţile lui. Respect regizorii şi mi se pare adeseori suprauman ce fac ei (cînd le iese cu adevărat bine). Aşa că atunci am realizat că ar fi un pic mai înţelept să îmi văd de prima mea alegere şi, între timp, să acumulez cît pot. Oricum, voiam să îmi învăţ meseria ca lumea, joc de la 9 ani, dar la acea vreme eram conştientă că eram doar un amator cu instinct. Am ales să fac şcoala, să îmi tratez meseria cu respect, să-mi îmbogăţesc tehnica.

Dacă ar fi să vă alegeţi un personaj istoric feminin, pe cine aţi alege?

Nu aş alege Ioana d’Arc sau Maria Stuart. M-a fascinat mereu Isabelle Eberhardt, travestiul ei în bărbat, în lumea arabă, viaţa ei tumultoasă de nomadă…

Aţi lucrat cu regizori americani, danezi, români... Cum reuşiţi să vă adaptaţi stilurilor de lucru atît de diferite?

Stilurile de lucru nu sînt neapărat diferite. Arta e un limbaj universal. Lucrăm tot cu alcătuiri umane, cu situaţii de viaţă. Eu mă adaptez pentru că am fost mereu obişnuită să răspund modurilor de lucru diferite şi mă bucură diversitatea. Cîtă vreme există umor şi dragoste pentru actul artistic, nu există bariere insurmontabile.

Aţi jucat recent cu actori ca Jennifer Lawrence şi pe Bradley Cooper… Sînt marile vedete inhibante?

Absolut deloc. Dimpotrivă, am rîs împreună, am construit împreună, e vorba despre nişte artişti generoşi şi prietenoşi. Eu am avut de jucat mult mai multe scene cu Bradley Cooper decît cu Jennifer Lawrence, dar am simţit mereu încredere totală în ceea ce făceam, din partea amîndurora, ba chiar am primit unele dintre cele mai frumoase complimente legate de rol şi de direcţia în care conduceam o scenă. Eram cu toţii profesionişti acolo, era vorba despre o distribuţie internaţională formată din actori care aveau o mare experienţă în teatru (inclusiv Bradley) şi cu un tip de conduită profesională. În general, eu nu prea sînt starstruck, nu am „idoli“. Mai degrabă m-a emoţionat întîlnirea cu Susanne Bier; acolo m-am pierdut puţin, pînă în clipa în care am început proba propriu-zisă. Cînd a venit vorba de joc şi de meserie, m-am regrupat imediat, dar înainte de asta am fost intimidată, recunosc.

A fost sau nu solicitantă prestaţia din filmul Serena?

A fost teribil de solicitant. Cei care au citit romanul ştiu ce fel de personaj e Rachel. E o luptătoare căreia i se pun mii de piedici, se luptă cu nedreptăţi şi cruzimi. Era şi un contre-emploi, foarte puţină lume m-ar fi distribuit în rolul de „victimă“, mai tînără decît personajul lui Jennifer, timidă şi hăituită. Dar acesta e avantajul lucrului în contextul de „acolo“, unde nu eşti distribuit dacă arăţi exact ca personajul din primele cinci minute de cînd ai intrat pe uşă. Creatorii îşi mai imaginează şi cum ai arăta cu un anumit tip de costum, cu machiaj etc.

Treceţi cu uşurinţă de la roluri în filme de acţiune, ca Anaconda, la cele de compoziţie din Familia Borgia?

Nu consider problematică trecerea de la un rol la altul. Roluri să fie. Cînd construieşti un personaj, lucrezi la detalii şi îţi imaginezi apoi mai departe un om nou-născut, dintre poveste şi actor. Ceea ce e dificil e momentul în care îl creezi. Porneşti cu intuiţie, de la informaţiile din scenariu, îţi faci documentarea şi alegerile pentru primele scene filmate. Apoi, mai e greu şi să îţi păstrezi coerenţa fără să fi monocord, „generînd“ un om real, cu subtilităţi şi nuanţe.  

Ce presupune acest exerciţiu de adaptare?

Respect pentru fiecare film în parte şi pentru personajul tău. Atenţie şi curiozitate, comunicare totală cu regizorul, cu partenerii şi echipa. Porneşti mereu dintr-un punct de echilibru şi trebuie să fii mereu atent la drumul tău şi la ce poţi să treci cu vederea dacă nu îţi laşi imaginaţia deschisă.  

Dacă ar fi să alegeţi să jucaţi într-o ecranizare după un roman interbelic românesc, la ce autor v-aţi opri şi de ce?

Sincer, nu m-am gîndit la asta. Şi nu am un personaj care să mă atragă în mod special. Mi-a displăcut mereu felul în care trata Camil Petrescu personajul feminin, de exemplu. În liceu eram cît se poate de revoltată pe el sau pe Mihail Sorbul. Rebreanu îmi plăcea şi poate că ar trebui „revizitat“. Ar fi, poate, Enigma Otiliei… Pe Eliade îl ador, iar nuvelele lui mi se par, teoretic, aur cinematografic, dar e foarte greu de redat în film sau teatru acea lume de senzaţii, de căutări. Mai degrabă m-ar interesa să joc Ana Ipătescu, Ecaterina Teodoroiu sau, şi mai mult, Maria Tănase.  

a consemnat Roxana CĂLINESCU

comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.