Ben Wendel la București
Saxofonistul, fagotistul și pianistul Ben Wendel, canadian transplantat în Statele Unite, a ajuns la (Festivalul Internațional de Jazz din) București - pentru a doua oară anul acesta - cu faima unui muzician prolific (șapte discuri sub nume propriu și încă șapte ca membru al grupului Kneebody), versatil și virtuoz. Încheind seara de vineri, 8 septembrie, el a oferit publicului în majoritate tînăr un recital cu piese bine închegate, cu armonii sofisticate și solouri, acoperind atît registrul liric, cît și cel de avangardă.
Concertul a început cu „July”, de pe albumul său de mare succes The Seasons, inspirat de o serie de sonate pentru pian de Ceaikovski, fiecare dintre cele 12 piese ale albumului fiind dedicată unei luni din an și cîte unui artist care i-a inspirat viziunea creativă. Un cîntec plin de eufonie dominată de disonanța armonică a saxofonului.
A urmat „In Anima”, de pe albumul All one, si aceasta o piesă lirică, care l-a scos în evidență pe pianistul israelian Shai Maestro, continuînd cu o altă piesă din The Seasons, „October”, cu pasaje de interacțiune la pian și saxofon în stil be-bop.
„Wanderers”, de pe albumul său din 2013, All one, compusă împreună cu celebrul trompetist Terence Blanchard, a început cu un solo extins la saxofon în care Ben Wendel a folosit multiple efecte (BOSS RV-3 Digital Reverb/Delay, Mosky Audio Obsessive Overdrive pentru distorsiune, Electro Harmonix Pitch Fork care transpune un ton într-o gamă de +/- trei octave, Ditto Looper care permite pînă la cinci minute de loop și overdub-uri nelimitate, Boss Rc-30b Twinpedal pentru înregistrare de pînă la trei ore). În lipsa trompetei lui Terence Blanchard, Ben Wendel și Shai Maestro au împletit notele saxofonului și pianului, transformînd haosul solistic inițial într-o linie melodică accesibilă dominată de saxofon.
O melodie dedicată cîntăreței braziliene, cîștigătoare a unui Grammy, Luciana Souza, cu un solo melodic plin de efecte, a precedat „Unforseeable”, din Act, Vol. II, în care Shai Maestro împreună cu basistul britanic Orlando le Fleming și bateristul israelian Ofri Nehemya s-au dezlănțuit într-o violență instrumentală sonoră care a demonstrat că cei trei colegi ai lui Ben Wendel se simt la fel de bine în pasajele pline de energie explozivă ca și în cele de sensibilitate lirica.
Ca bis a fost ales „Song Song“, de pe albumul What we bring, un omagiu adus pianistului Ahmad Jamal și piesei „Poinciana” de pe celebrul său album At the Pershing: But Not for Me, cu un groove latin al lui Ofri Nehemya, peste care notele elegante ale saxofonului lui Ben Wendel au plutit ușor ca o boare noptatică deasupra publicului. Un final potrivit pentru un concert pe care toți ni l-am fi dorit prelungit.
Trebuie menționată și felicitată echipa de sunet care a asigurat un sound extrem de bun pe tot parcursul festivalului, indiferent de numărul de muzicieni prezenți pe scenă, echipa de lumini, precum și ideea organizatorilor de a proiecta pe un ecran mare, în spatele scenei, imaginile filmate ale protagoniștilor în timp real, un bonus atît pentru spectatori, cît și pentru fotografi.
Corneliu Cazacu este fotograf.
