„Banda desenată este o modalitate de a spune o poveste“ – interviu cu Alexandru CIUBOTARIU

Publicat în Dilema Veche nr. 691 din 18-24 mai 2017
„Banda desenată este o modalitate de a spune o poveste“ – interviu cu Alexandru CIUBOTARIU jpeg

Pe 9 mai, chiar de ziua Europei, s-a deschis a V-a ediție a Salonului European de Bandă Desenată la Rezidența Scena9, a cărei temă a fost „Respectul“. Am stat de vorbă despre această ediție a salonului cu Alexandru Ciubotariu, autor de bandă desenată și curatorul expoziției românești.

De ce această ediție este mai specială decît cele anterioare?

Salonul European de Bandă Desenată este un proiect inedit pe piața benzii desenate românești. E un salon organizat de EUNIC România, adică rețeaua institutelor culturale naționale și propune de fiecare dată un mozaic de bandă desenată care provine din diferite culturi europene, fără să existe vreun curator sau vreo direcție dată de o anumită persoană sau de o asociație. Este un aspect pe care eu l-am găsit foarte bun încă de la început, pentru că surprizele sînt nemăsurate, fiecare institut propune ce crede că este reprezentativ sau ce are în strategia de promovare culturală, adică un artist, un proiect, un grup de artiști, singurul numitor comun sau singura „restricție“ ar fi să fie bandă desenată, sau cel puțin așa a fost pînă la ediția trecută. La această ediție s-a adăugat și o temă a salonului, care dă o unitate mai puternică, și e vorba despre bandă desenată cu subiect social.

De fapt, ce înseamnă banda desenată cu subiect social?

Subiectul de natură socială este cel care contează, iar ca mod de realizare lucrările se pot împărți în trei categorii. Cele mai multe sînt realizate împreună cu asociații, care la un moment dat, pentru a-și transmite mesajul, au ales ca formă de exprimare banda desenată. Ceea ce pe mine mă bucură, pentru că au conștientizat faptul că banda desenată este în primul rînd o modalitate de a spune o poveste. Toate proiectele prezente în expoziție mi se par foarte bune, pentru că au povești foarte bune. Cele mai multe sînt inspirate din fapte reale, sînt povești de viață care cu greu pot fi bătute de ficțiune. A doua modalitate de realizare ar fi dorința unui artist de a face o lucrare de acest gen, indiferent dacă vreo editură sau vreo asociație se implică în proiectul lui. Este cazul unui fanzin editat la Cluj despre Roșia Montană, în care diferiți artiști și-au exprimat părerea despre acest subiect. Foarte important este că e autoeditată, deci a fost dorința lor de a-și spune punctul de vedere, nu au fost plătiți de nimeni, pentru că au fost mici discuții la selecție, cînd am propus acest proiect pe care lumea îl privea oarecum suspect: „De cine a fost făcut? Unde a fost editat?“ E pur și simplu editat de artiști, au fost doar cîteva exemplare care au circulat pe la tîrguri și saloane de bandă desenată, deci nu poate fi vorba despre vreo propagandă într-un sens sau altul. A treia modalitate e din nou dorința unui artist de a spune o poveste pe care, însă, o cunoaște foarte bine, cum e exemplul lui Dan Ungureanu, cu Povestea lui Eli. El cunoaște un caz cutremurător al unei fetițe orfane care a trecut prin multe încercări, și și-a propus să facă un roman grafic legat de acest personaj. Deocamdată a realizat doar cîteva capitole care au fost publicate în Decît o Revistă.

Cît de importantă este documentarea în banda desenată cu subiect social?

Documentarea e esențială pentru a ajuta povestea. Mereu spun asta – orice alegere faci în banda desenată, ea trebuie să ajute în primul rînd povestea, de la cromatică, la compoziție, decoruri, cum arată personajele, chiar și pînă la modul de a scrie în bule. Cineva mă întrebase ieri – pe lîngă documentare care trebuie să fie foarte riguroasă, unde mai este loc de intervenția ta ca artist în banda desenată cu subiect social? Eu zic că este loc, pentru că trebuie să vii cu aportul tău la o poveste adevărată, acesta e rolul ilustratorului și chiar al autorului de bandă desenată, să vină cu ceva în plus.

Banda desenată cu subiect social poate să se adreseze și copiilor? De fapt, în România, există percepția generală că banda desenată se adresează exclusiv copiilor…

E foarte bine că ai punctat asta pentru că am lucrat de curînd la o bandă desenată care se numește Povestea Emei și va fi lansată chiar în cadrul acestui salon, în ultima zi, și nu s-a specificat de la bun început cui se adresează. E foarte important pentru cine facem noi banda desenată și atunci putem avea bandă desenată cu subiect social care se poate adresa copiilor. Mi se pare foarte eficientă pentru rolul ei educativ, poate ajunge în școli, la copii, cum s-a întîmplat în cazul experienței noastre comune cu De unde ești? Din Giulești. Copiii au văzut că pot fi ei eroii de bandă desenată și că poveștile lor se pot regăsi în banda desenată. Însă există benzi desenate care se adresează exclusiv adulților, chiar în cadrul salonului sînt cîteva interzise copiilor, pentru că tratează niște subiecte foarte dure și cu o abordare fără menajamente. Au ieșit niște lucrări care sînt greu digerabile chiar și pentru adulți. Așa cum ziceam, banda desenată este o modalitate de a spune povești, fie că sînt pentru copii, fie că sînt pentru oamenii mari.

imag1491 1 jpg jpeg

Ce fel de lucrări putem vedea în acest salon? Care sînt temele?

Sînt artiști din 15 țări, o parte dintre lucrări fac parte din proiectul „Respect“, care este o asociație/editură din Rusia ce publică exclusiv bandă desenată cu subiect social și care colaborează cu institute culturale și artiști din Europa. În plus, fiecare țară contribuie cu lucrări surprinzătoare și aproape necunoscute la noi. Cum ar fi Estonia, pînă în acest an nu știam nici o bandă desenată din Estonia. Temele sînt diverse, de la refugiați, abuzuri, respectarea drepturilor omului, minorități ș.a.m.d. Mie mi-au plăcut doi artiști care îmi sînt oricum foarte dragi și care la un moment dat au vizitat România – Ptiluc din Franța și Mawil din Germania, amîndoi fac parte din proiectul „Respect“. Mawil îmi place extrem de mult. Din păcate, e o problemă cu expunerea benzii desenate, pentru că aceasta e făcută pentru a fi publicată, nu expusă. Cum expui banda desenată? De multe ori, se expun doar fragmente, unele pot fi însoțite și de carte, însă uneori replicile și povestea sînt scrise în limbi greu accesibile, ceea ce limitează cumva înțelegerea în profunzime a poveștii.

Ce ne poți spune despre expoziția românească?

Am fost curatorul expoziției românești și am încercat să adun cam tot ceea s-a făcut în zona de bandă desenată cu subiect social în ultimii ani. Au fost surprize chiar și pentru mine, care credeam că știu destul de multe despre banda desenată. În cadrul expoziției, sînt lucrări realizate de 14 artiști, ne-am limitat la cîte un proiect din partea fiecăruia, pentru că sînt artiști care au mai multe proiecte sociale. Sînt subiecte de la ecologie, la minorități, la abuzuri de toate felurile, trafic de ființe umane. Există chiar și un proiect social care s-a adresat penitenciarelor, o carte care se intitulează După gratii și a fost distribuită exclusiv în penitenciare. Așadar, e o retrospectivă a benzii desenate românești cu subiect social.

Ce se întîmplă cu banda desenată din România în momentul de față?

E cu suișuri și coborîșuri. Eu fiind atît de implicat în fenomen, am senzația că se întîmplă o groază de lucruri, dar încercînd să mă detașez un pic, îmi dau seama că prezența bandei desenate în peisajul publicistic românesc e încă destul de slabă. Dar s-au făcut pași importanți cu traduceri foarte bune, cum ar fi cele de la Editura ART. Există și o revistă main­stream autentic românească – Harap Alb continuă… Există și multe proiecte ale artiștilor, autoeditate, autofinanțate, care sînt extrem de spectaculoase, mai mult vizual decît ca poveste. Avem bandă desenată pentru copii în două reviste – Fabulafia și Ghidul pozneț de cultură. Există webcomics precum cele realizate de Fredo & Pid’jin, care au foarte mulți fani. Sînt și autori care lucrează pentru edituri de afară. Deci, un pic din fiecare. Banda desenată se face în România prin prisma unei pasiuni foarte mari, ăsta e numitorul comun. Fie că e vorba de organizat saloane, festivaluri, fie că e vorba de publicare.

a consemnat Adina POPESCU

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.