Attila Bartis, fotograf
Punctum, Nr. 5, iarna 2010-2011
Attila Bartis, scriitorul maghiar născut la Tîrgu Mureş, a publicat recent la Budapesta un album foto. Elena Stancu l-a intervievat despre pasiunea fotografiei, în nr. 5 al revistei, care-i publică şi o serie de fotografii (vezi galeria alăturată). Iată cîteva scurte fragmente din interviu:
„Nu pot despărţi fotografia de literatură pentru că eu sînt ambele şi cel mai firesc este ca ele să se atingă în profunzime şi să se influenţeze reciproc. Fotografia funcţionează absolut diferit de scris şi se deosebeşte nu doar de literatură, ci şi de celelalte arte vizuale. Fotografia este prizonierul realităţii exterioare. Desigur, filtrezi realitatea prin tine şi ai instrumentele să o faci. Dar realitatea exterioară va învinge realitatea interioară şi nu o să poţi evita niciodată acest lucru.
Dacă tu nu exişti, eu nu pot să-ţi fac portretul. Eu sînt creatorul, într-adevăr, dar sînt prizonierul existenţei tale. În cazul literaturii, direcţia este cu totul alta. Accentul se pune pe ceea ce se-ntîmplă în interior. Deşi te foloseşti de ea, nu eşti prizonierul realităţii exterioare. Iar eu am nevoie de amîndouă. Şi de interior şi de exterior. Eu sînt ambele, împreună mă formează ca întreg. Fotografiatul face parte din viaţa mea. La fel ca literatura. Nu cred că e o coincidenţă că mulţi scriitori au fost pasionaţi de fotografie, de la Émile Zola la Péter Nádas, de la Lewis Carroll la János Pilinszky. Nici o imagine nu înseamnă acelaşi lucru pentru cel care a făcut-o şi pentru privitor. Dar asta nu înseamnă că pentru altcineva imaginea nu are semnificaţie. Dacă lucrurile ar sta aşa, atunci nu ar mai exista artă. Nici un roman, nici o pictură sau operă muzicală nu ar mai avea semnificaţia care trece dincolo de autor.
Orice fotografie poate fi intimă. Pînă şi un peisaj. Bineînţeles că există o diferenţă între intimitatea unei naturi statice, cea a sexualităţii sau a morţii, dar toate acestea fac parte din viaţa noastră. Iar pe mine nu mă interesează bucăţi din viaţa mea socială, ci totul, în întregime. Pentru mine, Întregul are miză, sens şi semnificaţie. Din el fac parte sexualitatea mea, o grădină sau o înmormîntare.“
