Untold povestit

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Untold povestit jpeg

Ies din blocul de pe strada Bartók Béla din Cluj-Napoca, unde locuiesc cu chirie, o iau la dreapta şi traversez Someşul Mic. Cotesc pe Aleea Stadionului, trec de hotel şi intru în parcul mare. Îl străbat de la un capăt la altul, lă-sînd în urmă clădirea în ruină a cazinoului vechi de exact un secol. Am puţin peste vîrsta majoratului, studiez la o facultate care nu s-a dovedit a fi o alegere bună şi mă gîndesc cum aş putea ajunge mai repede în Bucureşti. Nu bănuiesc că, din anul în care voi avea două majorate împlinite, voi face orice pentru a petrece cîteva zile şi nopţi în acelaşi parc, la început de august. Şi că mă voi gîndi cum aș putea să mă întorc în Cluj pentru totdeauna.

La prima ediţie a festivalului Untold, cea din 2015, coincidenţa a făcut să mă aflu la părinţii mei, în Aiud, adică la mai puţin de 70 km distanţă. Mai mult curiozitatea decît pasiunea pentru genul de muzică ce promitea să umple patru nopţi m-a determinat să merg la Cluj pentru o seară, cea cu Armin van Buuren ca număr final. Am ajuns pe la prînz, am fost singura persoană la ghişeu cînd mi-am luat biletul direct din parc şi am intrat în incintă printre primii. Aveam să merg ceva pînă să găsesc cele cîteva locuri de distracţie și tonetele cu mîncare, amenajate aproape de Cluj Arena. Pînă seara, ne-am adunat 60.000 de oameni. Patru ani mai tîrziu, aveam să fim, în ziua cu Armin van Buuren, vreo 95.000. Show-ul lui din 2019, menit să aibă durata-record de opt ore, a fost transmis live folosind, pentru prima dată într-un astfel de festival, tehnica de filmare de la mari competiţii, cum sînt Jocurile Olimpice.

Armin van Buuren a mixat anul acesta 132 de piese, cu aproape 20 mai multe ca la ediția precedentă, dar ploaia i-a oprit după șapte ore spectacolul început cu imnul naţional, interpretat alături de orchestra Operei Naţionale Române din Cluj. A fost primul Untold cu ploaie, dar şi primul la care am văzut un interes real pentru reciclarea produselor şi colectarea selectivă, prin infrastructură, voluntari şi premii acordate pentru strîngerea deşeurilor. O noutate a fost şi mini-campusul militar instalat de Armata Română, cu maşini, echipamente şi un circuit de antrenament amenajat de forţele de elită. Cele mai mari cozi s-au strîns la selfie-uri în decoruri colorate de cabină de probă sau de baie, la codiţe împletite, tatuaje, coroniţe din flori la alegere, încălţăminte pictată pe loc în combinațiile dorite şi, mai ales, la una dintre puţinele bunătăți din comunism: vata pe băţ.

nostalgia jpg jpeg

O mare parte din public era născută în acest mileniu, totuși, cel mai popular loc din parc a fost scena Nostalgia, unde puteai asculta de la Nirvana la Natalia Oreiro şi de la Britney Spears la Mr. Big. Avea amenajată o sală de clasă cu bănci vechi, din lemn, şi catedră, o bucătărie din anii ’80, cu cîntar şi butelie, şi o cameră cu obiecte de decor de altădată, mașină de cusut, cărţi îngălbenite de timp, televizor cu lămpi şi aparat de radio cu butoane cît clapele de pian. În -rest, în parc mai puteai să îţi faci o fotografie 360 şi să te simţi ca-n Matrix, să vezi filme tolănit în hamac, să înveţi cum să „devii ardelean în 5 minute“, să joci tenis de masă și badminton sau să te întîlnești întîmplător cu cunoscuţi.

Am mers întotdeauna singură la Untold, am ritualul meu cu anumite locuri de vizitat şi artişti de văzut fix din faţa scenei, dar mă intersectez în fiecare an cu foarte mulţi oameni din toată ţara. Anul acesta m-am reîntîlnit, după peste 30 de ani, cu comandanta de unitate din școala generală, căreia, la 7 ani, proaspătă pionieră, i-am „dat raportul“, în ceea ce avea să fie prima mea întîlnire cu microfonul. Ne-am regăsit cu ceva timp în urmă online și acum ne-am dat raportul reciproc minute bune, în față la Nostalgia.

2019 a venit cu un record al participanţilor de peste hotare, de la Israel, Argentina, Coreea sau Turcia pînă la Norvegia, Polonia, Italia sau Germania, mai mulţi chiar decît localnicii clujeni. Din toate colțurile ţării au ajuns peste jumătate dintre spectatori. Am rugat oameni necunoscuţi să îmi facă fotografii, iar cele mai multe trucuri le-am învăţat de la fetele de liceu: „Stai cu un picior mai în faţă, lasă umărul mai jos, prefă-te că te uiţi la ceva, zîmbeşte, stai să o fac de jos să pară picioarele mai lungi, am fotografiat în mai multe feluri, să-ţi alegi“. Pe alei, m am pierdut printre tineri cu urechi de iepure sau de Minnie Mouse pe cap, cu pene de indian sau pălării fistichii, printre personaje de poveste şi trupe de dansatori, oameni care ştiau unde vor să ajungă şi alţii care habar nu aveau, grăbiţi sau la pas, care-şi făceau selfie-uri trăsnite sau stăteau cuminţi la pozele de grup şi toate aceste individualități se amestecau, precum ingredientele de la o reţetă magică, într-un produs-vedetă.

Am stat o oră pe jos, în arenă, să prind un loc cît mai aproape de scenă la concertul lui Armin van Buuren de la miezul nopții. Pînă dimineață, m-a udat ploaia pînă la piele de trei ori, ultima repriză fiind și cea care i-a stricat finalul pregătit pentru români: ar fi urmat să mixeze dintr-o cabină amplasată pe scena din mijlocul publicului. Mi-am amintit de studenție la concertul ATB, în fața scenei amenajate la cazinoul din 1897, restaurat nu cu mult timp în urmă în stilul vienez de altădată și transformat în centru de cultură urbană. Am cîntat „Feel“ și „Angels“, alături de 55.000 de oameni, norocoșii care au reușit să intre pe Cluj Arena înainte de a începe concertul lui Robbie Williams. Cîteva zeci de mii l-au ascultat de afară. În dreapta mea, o adolescentă îi trimitea poze lui „Mami“, în stînga, o doamnă cu fotografia celor doi copii pe telefon pornise lanterna, în spate, două fete care știau toate cîntecele strigau și săreau, în speranța că le va observa camera mobilă și vor apărea pe ecrane. Am încheiat festivalul din acest an cu doi pompieri întîlniți aproape de ieșirea din parc, vizavi de Opera Maghiară, luni dimineața. Cînd am trecut pe lîngă ei, unul a început să cînte: „Ea este Dana, colega mea“. Era melodia care răzbătea pînă acolo de la scena Nostalgia.

Drumul de nici 70 km de la Cluj la Aiud mi-a luat, luni, trei ore. Peste o oră din acest timp a fost petrecută pe trei kilometri, bară la bară, cu alți Untold-iști cu brățările încă pe mînă, la coborîrea în Aiud de pe lotul 3 al autostrăzii A10 Sebeș-Turda (adică Aiud-Decea). Primele două loturi, care ar lega Sebeșul de Alba Iulia și apoi de Aiud, nu sînt nici acum finalizate. Inițial am regretat că nu am ales vechiul drum E81 de la Turda la Aiud, dar ulterior am văzut și cozile de acolo. Se pare că așa a fost toată ziua, dar, dacă ne gîndim că duminică au ajuns în parcul mare aproape 100.000 de oameni, mai puțin de un sfert dintre ei fiind clujeni, probabil că, luni, pe orice cale de a părăsi Clujul se stătea brățară lîngă brățară.

Aglomerarea excesivă a orașului în zilele de festival nu este singura nemulțumire a celor deloc impresionați de faptul că Untold îi face pe străini să rostească extrem de corect „Cluj“. O parte a clujenilor plătitori de taxe se simte desconsiderată și dorește ca Primăria și Consiliul Local Cluj să se consulte cu cetățenii. Pe lista plîngerilor celor care se declară „asediați“ sînt nivelul de zgomot care ține toată noaptea, închiderea parcului chiar cu cîteva zile înainte de începerea festivalului, blocarea unor străzi și sistarea unor linii de transport în comun. În replică, organizatorii au finanțat după fiecare ediție refacerea gazonului de pe Cluj Arena, dar și amenajări în întregul parc, au instalat panouri fonoabsorbante și se implică în dotarea și modernizarea Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii. Acesta din urmă este situat la mai puțin de un kilometru de arena în incinta căreia anul acesta a fost amplasată una dintre cele mai mari scene de festival din Europa, cu o lățime de 90 de metri, o înălțime de 30 de metri, ecrane LED pe 1.500 mp și 1.000 de spoturi luminoase.

Este imposibil ca un eveniment de o asemenea amploare să mulțumească pe toată lumea. Ce a reușit însă să facă, în cei cinci ani, a fost să creeze o adevărată comunitate, inclusiv online. Oamenii își scriu să își dea întîlnire, să împartă drumul, să schimbe păreri despre concerte, cazare și organizare. Adună idei de îmbunătățire a festivalului, se gîndesc ce ar trebui schimbat, își caută prietenii făcuți în cele patru zile. În grupurile de discuție poți întîlni des mesaje cum ar fi: „Fata care a stat lîngă mine pe scări la Robbie Williams, te rog contactează-mă să continuăm discuția despre Avicii“, „Băiatul din ziua 3, chiar lîngă arenă, cu hanorac alb și foarte înalt care m-a pupat pe cap cînd i-am oferit free hugs, te caut de 3 zile“, „Caut un chinez de la Martin Garrix care filma încontinuu“. Unii se plîng de aglomerație și de faptul că nu au putut intra pe Cluj Arena la Robbie Williams, alții propun să nu mai fie permis accesul minorilor (care acum pot intra cu un acord parental) sau să se găsească o soluție pentru extinderea spațiului de festival, alții vor prelungirea duratei, spre nemulțumirea celor care au de plătit cazare, iar nostalgicii întreabă dacă mai e cineva care, la cîteva zile după Untold, mai poartă încă brățara pe mînă și pelerina de ploaie în geantă.

Cel mai impresionant a fost mesajul unei fete de vîrsta la care eu urmam cursurile unei facultăți alese greșit. Spunea că festivalul este locul unde poate fi ea însăși, fără să se simtă judecată pentru asta. Nevoia de autenticitate pare a fi ceva important și pentru cei care au intrat la festival cu acord parental și au format cozi uriașe la vată pe băț, și pentru cei care, în anii comunismului, făceau colecție de bețe de la această delicatesă, și pentru cei care au ascultat Nirvana la scena Nostalgia sau care au parcurs parcul mare de la un capăt la altul, cîteva zile și nopți, la început de august. Am fost și eu acolo, dar nu singură, ca la vîrsta majoratului, ci cu zeci de mii de prieteni între care mi-am găsit, în sfîrșit, locul. 

Anda Docea este jurnalistă și scriitoare.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.