Avanpremieră editorială: „Isus al meu”, de Gabriel Liiceanu

13 mai 2020
Avanpremieră editorială: „Isus al meu”, de Gabriel Liiceanu jpeg

Pentru cititorul evlavios, această carte e scandaloasă. Habotnicul trebuie s-o evite cu orice preț. Ateul nu va fi satisfăcut. Cititorul instalat în certitudini va fi tulburat. În alt secol, ar fi fost socotită eretică și pusă pe foc. Dar cel ce trăiește paradoxurile și nedumeririle propriei credințe, scepticul și însetatul de cunoaștere, aflați și ei în căutarea unor răspunsuri, se vor regăsi în întrebările presărate de-a lungul acestei călătorii.

„Despre Isus nu știu să spun decît atît: e ființa care a suferit cel mai mult din pricina felului în care arătăm noi, oamenii. I-a păsat de noi ca nimănui pe lume. De aici și încercarea lui de a crea o nouă stare morală a omenirii, de a ne da alt chip interior. Nimeni, vreodată, nu ne-a propus o schimbare din adîncuri de o asemenea anvergură.“ (Gabriel Liiceanu)

*

Gabriel Liiceanu este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală“ din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. Jurnalul de la Păltiniş (1983), ale cărui teme centrale sînt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor '80: producea cozi la librării, se vindea „pe sub mînă“, se împrumuta numai prietenilor de încredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă. Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în notă confesivă, Declaraţie de iubire (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rînd, uman faţă de personalităţi importante ale culturii noastre. Uşa interzisă (2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la notaţia diaristică. Cu Scrisori către fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea şi directeţea genului epistolar. Întîlnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor însemnări care, deşi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă.

În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“: Despre minciună (2006), Despre ură (2007) şi Despre seducţie (2007), Estul naivităţilor noastre (2012), Dragul meu turnător (2013), Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile (2014), Nebunia de a gîndi cu mintea ta (2016), România, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Aşteptînd o altă omenire (2018), Caiet de ricoşat gînduri sau Despre misterioasa circulaţie a ideilor de‑a lungul timpului (2019), Ludice.Exerciții de umor criptic (2019).

               

isus al meu jpg jpeg

Isus al meu (fragment)

De vreme ce sînt publicate, cărțile au un public. Tipărindu-și manuscrisul, autorul își propune să stea de vorbă cu cineva. Își imaginează un auditoriu, măcar pe cîțiva dintre semenii săi pe care-i va întîlni prin spusele sale. Nu știu dacă este și cazul acestei cărți. Presupun că fiecare cititor are de la bun început, pe o asemenea temă,  poziția lui, convingerile îi sînt de nezdruncinat, argumentele nu funcționează. Așa încît pentru cine am scris această carte? Nu întîmplător ea s-a alcătuit în crepusculul vieții. În ea se află rezultatul întîlnirii dintre tot ce am auzit (citit, trăit) pornind de la tema cristică și tot ce am ajuns, printr-o strădanie continuă și mereu atent la primejdia alunecării pe o pantă sau alta, să gîndesc cu mintea mea.

De fapt nu mi-am propus să conving pe nimeni de nimic. Am vrut pur și simplu să ofer un document de înțelegere obținut la capătul unui efort personal de gîndire. Aș fi însă fericit să întîlnesc un cititor care să-mi vină în întîmpinare cu libertatea efortului său de gîndire. Cum poate însă funcționa înțelegerea pe cont propriu cînd gîndirea noastră este deja ancorată într-o tradiție de neclintit? Și, în plus, cînd e vorba de una dintre temele în care vehemența opiniilor atinge o cotă maximă? Și cum, în condiții de intoleranță extremă, mintea noastră mai poate încerca să fie liberă? Iar încercarea ei de distanțare ar putea fi oare privită, dacă nu binevoitor, măcar cu o oarecare îngăduință? Ca să nu exasperez pe parcurs cititorul nerăbdător să afle „ce cred”, voi expune de la început premisele de la care pornesc.

Trăiesc într-o țară în care pietatea difuză e luată drept unitate de măsură a comportamentului firesc, în vreme ce lipsa ei sau, mai rău, reflecția liberă asupra temeiurilor credinței sînt judecate din capul locului ca o insuficiență structurală a omului incapabil de subtilități sufletești și de subțirimi spirituale menite să deschidă calea către marile realități nevăzute. Trăiesc în mijlocul unui popor năruit de sărăcie și disperare, obișnuit să primească creștinismul ca pe o superstiție ceva mai cizelată. Trăiesc în țara unor intelectuali apți de subtile hermeneutici biblice, dar care nu știu să-ți spună întocmai „ce cred” și „în ce cred” și a căror viață nu are, luată la bani mărunți, nimic creștinesc în ea. Cei mai mulți sînt agresivi și gata să te asimileze, dacă nu pactizezi cu credo-ul lor, liliacului orb care nu se simte bine decît în întunericul peșterii lui.

Ei bine, pentru că așa stau lucrurile, și pentru că Dumnezeu nu mi s-a arătat pe drumul căutărilor mele nici ca stîlp de foc, nici în vuiet de furtună și nici nu mi-a trimis Fiul în vis cu coroana de spini pe cap, îmi voi asuma riscul de a vorbi în deplină libertate despre o temă care la noi e încadrată de paznici severi, fie ei teologi de serviciu sau atei agresivi.

„În deplină libertate”, așadar. Asta  însemnînd: fără teama de-a exprima gînduri adunate în mine de-a lungul vieții, punîndu-mi cap la cap lecturile, cîntărind toate argumentele și – mai ales – lăsîndu-mi mintea să judece acolo unde alții se mulțumesc să invoce „virtutea credinței”. Voi regreta, desigur, că Dumnezeul pe care nu-l poți pipăi decît cu ochii minții și-ai sufletului nu și-a coborît harul și asupra mea, îndurîndu-se să-mi dea un semn, cît de mic, că este, și nefiind mai niciodată prezent acolo unde era așteptat să fie. – „În deplină libertate” însemnînd: fără teama că voi răni sensibilități și voi dezamăgi sau că voi fi tratat drept un „infirm”. („Cine nu are credință e un animal!”, mi-a spus recent cineva, lăsîndu-mă să înțeleg la ce retrogradare mă expun în cazul în care aș rămîne needificat.) – „În deplină libertate” însemnînd: capabil să descriu fără șovăială locul în care mă aflu, fără teama de a-mi asuma păcatul cu care va voi să mă încarce privirea încruntată a celor edificați. – „În deplină libertate”: propunîndu-mi să rămîn, deocamdată, la nivelul incertitudinilor, contestărilor și silogismelor mele; și la nivelul uimirii mele în fața celor care au luat în arendă pentru totdeauna ograda lui Dumnezeu. – „În deplină libertate” însemnînd, în sfîrșit: așezîndu-mă la nivelul perplexității pe care mi-o provoacă îngîmfarea celor dispuși să-i ardă pe alții pe rugul credințelor lor.

Rîndurile acestea reprezintă o digresiune inaugurală, un soi de rugăciune și de pregătire interioară înainte de a porni la drum. Un drum pe care s-ar putea să fiu singur, căci nu-mi fac iluzia, cum spuneam, că un dialog pe teme sacre ar fi lesne de imaginat. Trebuie, de aceea, să intru gol în această confesiune, eliberat de teama politicoasă care stă tot timpul la pîndă atunci cînd știi că cel mai adesea te vei confrunta cu încrîncenarea celorlalți. Voi lăsa așadar deoparte orice judecată conjuncturală, orice concesie complezentă și-mi voi asuma din capul locului cortegiul de neînțelegeri care va însoți lectura acestor pagini. Tot ce mi-aș dori ar fi ca cititorul să nu mă așeze din prima clipă într-un loc deja pregătit pentru unul ca mine pe harta prejudecăților lui.

                                              ***

Această carte s-a construit în mers. Ea înaintează asemeni unei zile care își schimbă, pe parcurs, lumina. Nu explicitez un punct de vedere pe care l-am avut de la început, ci unul care, născîndu-se la un moment dat, se schimbă pe drum, pe măsură ce gîndurile și lecturile mele avansează iar întrebările se înmulțesc. „Isus al meu” s-a metamorfozat odată cu fiecare pagină scrisă. Cînd am început să scriu, l-am socotit pe Isus făptura cea mai aleasă, un om divin în măsura în care era mai presus de noi toți. Venea spre noi de undeva de „deasupra” noastră (dar de unde?) și, totuși, era om, căci ce altceva ar fi putut fi? Și totuși nu împărțea cu noi alcătuirea interioară, căci era alcătuit altfel decît noi. „Fără de loc” între locurile pe care le ocupăm noi pe harta lumii, căci, unic fiind, avea doar locul lui și astfel, cum spunea Platon despre Socrate, trebuia gîndit ca fiind „cel mai fără de loc” (atopótatos) în lumea de aici, straniu, fără de pereche, außer-ordentlich, „extra-ordinar”, în afara ordinii din care facem parte noi, oamenii. Un exemplar strălucit și unic, cum nu s-a mai născut și nu se va mai naște niciodată, unul care îi socotea din capul locului pe oameni, pe toți oamenii, semeni, așadar unul care nu putea decît iubi și îndemna la iubire, rupînd astfel cercul vicios al condiției umane.

Am scris și terminat cartea în cele două luni în care, forțat de împrejurări, n-am mai ieșit din casă. Mintea, scutită de bruiajul cotidian în care trăisem pînă atunci, s-a așternut cuminte pe drum. Nu-mi venea să cred că totul mergea „de la sine”. Dar ce însemna „de la sine”? În această recluziune, nu mi-am pierdut totuși mințile pînă într-acolo încît să-ncep să cred că totul fusese gîndit de Cineva la scară planetară ca să pot eu să-mi termin cartea! Și, totuși, încheind o carte despre credință, aveam nevoie, dacă nu de o credință, măcar de o iluzie, măcar de o superstiție. Așa se face că, fără să fi ținut, în timp ce scriam, socoteala zilelor, faptul de a fi scris ultima pagină a cărții în Vinerea Mare, m-a pus pe gînduri...

                                                                             16 aprilie 2020

Cartea este disponibilă la precomandă pe site-ul editurii Humanitas: https://www.libhumanitas.ro/isus-al-meu-gabriel-liiceanu-editura-humanitas-2020.html

Credit foto: Matei Buță

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.