Iconoclasm bine temperat

Dan POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
Iconoclasm bine temperat jpeg

Roman Tolici e o fire tăcută. O nucă tare. Am fost prima oară la el în atelier acum opt ani şi, după ce m-a servit cu o cană plină de cafea, a trebuit să vorbim aproape o oră – mai mult eu, excitat de atîta cofeină – pînă a decis că e timpul să-mi arate nişte lucrări. Toate erau întoarse pudic cu faţa la perete. Ştiam în mare ce face, însă atunci am avut parte de cîteva surprize foarte plăcute. Acesta a fost debutul.

A urmat în 2005 o expoziţie la H’art intitulată „In exitus“ care are şi ea o istorie interesantă. Am revenit în atelierul lui aflat atunci undeva pe Bulevardul Ştefan cel Mare, după cîteva luni de absenţă. Mă anunţase foarte sobru că sînt gata nişte lucrări pentru expoziţia pe care deja o hotărîserăm. Am ajuns, am trecut din nou prin ritualul cafelei şi, în cele din urmă, mi-a arătat tablourile. Recunosc că iniţial m-am speriat. Mi-am zis că, de data asta, am dat-o în bară. Scheleţi, peisaje celeste şi mult, foarte mult albastru. După un moment de panică, m-am relaxat şi mi-am zis că poate mă grăbesc, poate că tiparul expectaţiilor mele riscă să devină gust nereformabil. În fond, un galerist trebuie să intre în papucii artistului, să fie acea fiinţă proteică ce găseşte tot timpul postura optimă prin care să deguşti şi să înţelegi lucrarea unui artist. După vreo cîteva minute am simţit că totuşi există ceva acolo. Cine mai vorbeşte astăzi despre moarte? Şi cum mai poţi prezenta imaginea unui cer într-un tablou fără ca totul să nu pice în kitsch de nesalvat. În fond, imaginea cerului este una dintre cele mai abuzate imagini posibile. Este un abuz ce vine dintr-un consum excesiv. Iar subiectele „cer“ şi „moarte“ au fost fumate şi răsfumate. Sau n-au fost... Mi-am dat seama că reţinerea mea venea dintr-un soi de canon artistic interiorizat fără să-mi dau seama, ceva mai difuz decît unul clasic, care opta mai degrabă pentru ironie decît pentru subiecte tari cu accente grave. În lucrările lui Roman aveai parte de amîndouă.

La a doua expoziţie la care am colaborat, intitulată precum un documentar de tipul celor de pe Discovery – „Evanghelia după Moş Crăciun“, am fost iarăşi pus în încurcătură. Roman ne propunea o serie de lucrări unde momentele iconice ale istoriei Noului Testament sînt repuse în scenă, însă personajele principale sînt iepuraşul de Paşti şi Moş Crăciun. Aveam, astfel: o scenă a Naşterii Domnului în care iepuraşul este ţinut în braţe de o mică fetiţă, o tentaţie în care Diavolul e un mic iepuraş draconic cu coarne tăiate şi limbă de reptilă, un sărut al lui Iuda ce e în acelaşi timp şi un autoportret, un iepuraş care-şi duce crucea, o ultimă cină cu acelaşi iepuraş singur şi trist după ce toată lumea s-a retras, un iepuraş cu o coroană de spini, un Toma necredinciosul, o crucificare, un iepuraş pe catafalc şi, nu în ultimul rînd, o Pieta complet zănatică în care Moş Crăciun alias Roman Tolici este pe post de jeluitor. Cu timpul, am reuşit să mă împac cu orientarea mistică a lui Roman. O astfel de poziţionare în care artistul se plasează frontal, fără tatonări şi reţineri conceptual-metodice faţă de subiectele „tari“ ale existenţei, o întîlneşti mai greu în arta contemporană. Coabitarea cu aceste probleme se face, de obicei, foarte detaşat, uneori cinic, de cele mai multe ori prin ironie. Roman îşi asumă riscuri şi are curajul să calce uneori strîmb, cu o singură condiţie: să avanseze. Eu mă declar un fan al artiştilor ce îşi asumă riscuri. Cei care joacă „safe“ mă cam plictisesc. 

Înainte de toate, de ce Iepuraşul de Paşti şi de ce Moş Crăciun? În primă instanţă cred că e vorba de felul optim în care mai poate fi spusă povestea. Artiştii au fost interesaţi tot timpul de cel mai convingător mod de a povesti.
Or, este evident că istoria nou testamentară este una dintre poveştile spuse cel mai des. Iar Roman îşi propune să remixeze povestea cea mai greu de spus într-o cheie copilărească dar gravă, povestea suferinţei cristice a unui iepuraş de pluş fără pată. Există o sensibilitate primară în faţa jucăriilor unui copil, o duioşie ce face cu neputinţă orice cinism. În fond, primele poveşti ni le spuneam noi înşine prin intermediul jucăriilor noastre. Ele erau grila interpretativă prin care comunicam cu ceilalţi şi înţelegeam realitatea, astfel că alegerea iepuraşului de pluş ca substitut al lui Isus pare plauzibilă şi devine mai puţin iconoclastă pe cît pare la prima vedere. 

Un remix cultural-creştin

O altă pistă ar fi şi mai generoasă. În discuţii de tatonare, Roman îmi spunea că, înainte de ’89, în Basarabia, sărbătorile de Paşti şi de Crăciun deveneau laicizate în special prin accentul pus pe personajele fără legătură directă cu evangheliile: Moş Crăciun devenit Moş Gerilă şi Iepuraşul care face ouă roşii. Comunismul încerca să-i determine pe cetăţeni să evite religiozitatea prin remixarea laică a unor practici ce nu trimiteau direct la dogma creştină. Atunci, ca şi acum şi ca în toate timpurile, oamenii erau mult mai dispuşi să renunţe la zei decît la sărbători. În capitalism, continua Roman, aceleaşi personaje sînt pilonii simbolici ai comerţului de sărbători. Oamenii cumpără cel mai mult în preajma sărbătorilor. Ce s-ar face economia fără Moş Crăciun sau fără iepuraşi şi ouă roşii? 

În urma acestei discuţii am început să fac investigaţii mai detaliate. De unde a venit Iepurele alb cu ouă roşii şi de unde Moş Crăciun? Cum mă aşteptam, avem de-a face cu un remix la scară planetară. Iepurii şi ouăle vopsite sînt simboluri precreştine ale fertilităţii. Ele erau prezente în mai toate festivalurile păgîne care celebrau echinocţiul de primăvară, momentul în care circuitul natural intra pe făgaşul generativ. Din considerente politice, creştinismul timpuriu a preluat aceste practici şi le-a resemnificat tocmai pentru a face convertirea cît mai rapidă cu putinţă. Există de asemenea şi o controversă academică legată de denumirea Paştelui în limbile de filiaţie anglo-saxonă. Astfel, Easter se presupune că este un împrumut lingvistic de la zeiţa anglo-saxonă a fertilităţii pe nume Eostre. Sursa este lucrarea unui călugăr englez de secol VIII – Sfîntul Beda. Jacob Grimm vorbeşte în Mitologia Germană din 1835 şi de zeiţa germană Ostara. Speculaţiile merg chiar mai departe, fiind presupusă o legătură etimologică între Eostre/Ostara şi zeiţa persană Ishtar. Dar Moş Crăciun? Ei bine, în cazul lui jocul resemnificărilor succesive este şi mai uşor de demonstrat. Totul s-a construit în jurul celebrării Sfîntului Nicolae, care a fost cardinal în secolul al III-lea în Myra, localitate din actuala Turcie. Figura lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim, vine pe filieră germanică. El este o remodelare modernă a lui Sinterklaas (de aici Santa Claus în engleză), adică Sfîntul Nicolae aniversat în Olanda ca şi aiurea pe 6 decembrie. În mitologia germanică se vorbeşte de asemenea de zeul Ondin sau Wodan, zeu al războiului şi înţelepciunii, care de solstiţiul de iarnă (Yule) organiza o vînătoare magnifică acompaniat de ceilalţi zei. Copiii obişnuiau să pună ciorapii plini cu paie, morcovi şi zahăr lîngă horn – ca ofrandă pentru calul lui Ondin. Ondin returna gestul înlocuind bunătăţile cu dulciuri şi cadouri. Acest obicei ajunge în America prin coloniile olandeze. Standardizarea personajului se produce în 1823, odată cu poemul lui Clement Clark Moore – „A visit from St. Nicholas“ –, în care morfotipul lui Moş Crăciun e stabilit clar şi toată mitologia legată de reni şi Polul Nord se cristalizează. Prin 1920, în urma unei campanii foarte eficiente la Coca-Cola, imaginea lui Moş Crăciun în costumul roşu îmblănit şi acompaniat de reni ia amploare globală. Încet, încet, Sfîntul Nicolae, aniversat separat în unele părţi ale lumii, devine Moş Crăciun, figură strîns legată de aniversarea creştină a naşterii lui Isus. Şi iată cum se desăvîrşeşte unul dintre cele mai spectaculoase remixuri din istoria culturală a umanităţii. 

Roman Tolici ne propune şi el unul personal. „Evanghelia după Moş Crăciun“ e, de fapt, „Evanghelia după Roman Tolici“ pentru copii mici, adică pentru suflete fără balast raţional inutil. E o reinterpretare care pune probleme, profund blasfemică pentru purişti, nu şi pentru copii, însă care nu te lasă în amorţire ritualică, ci scoate sufletul la suprafaţă. Roman Tolici face ceea ce eu cred că orice artist e dator să facă: să toarcă la mit cu dedicaţie de elf în slujba unui angajator de mare clasă. Din 2006, Roman Tolici a lucrat la încă patru serii artistice: Parc (2005-2007), Action (2006-2011), Nobody (2011) şi Series 10, începută în 2009 şi la care încă lucrează. Le puteţi vedea pe toate aici: www.romantolici.ro

Dan Popescu este curatorul Galeriei H’art. Mai multe la www.hartgallery.ro.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

covrig foto pexels jpg
Covrigul simplu mâncat pe stomacul gol, cel mai nesănătos aliment. Explicațiile unui medic
Un banal covrig simplu consumat dimineața, pe stomacul gol, are un efect mai dăunător în organism decât o băutură răcoritoare îndulcită, blamată pentru cât de nesănătoasă este.
Muniție  Foto ISU Hunedoara jpg
Descoperirea făcută de un hunedorean în timp ce demola o șură veche. Omul a alertat imediat pirotehniștii
Un localnic a chemat în ajutor pirotehniștii după ce a făcut o descoperire neașteptată, în timp ce lucra la demolarea unei șuri, în satul Homorod, din județul Hunedoara.
Foto Fb politia Romana
Va obţine Kovesi scalpul lui Iohannis? Afacerea BMW ajunge la Bruxelles
Mega-escrocheria pusă la cale de Klaus Iohannis, împreună cu Lucian Bode, este pe cale să producă un adevărat cutremur pe scena politică din România.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.