„Da, avem nevoie de un muzeu al fotografiei“ – interviu cu Magda RADU

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
„Da, avem nevoie de un muzeu al fotografiei“ – interviu cu Magda RADU jpeg

Multă vreme, artistul fotograf Mihai Oroveanu a strîns o colecţie impresionantă de imagini şi negative fotografice în perspectiva înfiinţării unei instituţii dedicate studiului imaginii. Mihai Oroveanu s-a stins înainte să reuşească să pună bazele acestei instituţii. Dar arhiva lui fotografică există. Și în jurul ei s-ar putea construi proiecte de cercetare în mai multe arii culturale. Echipa Salonului de Proiecte şi-a propus să cerceteze şi să digitalizeze arhiva Mihai Oroveanu. Curatoarea Magda Radu este una dintre inițiatoarele acestui demers.

 Ce este arhiva lui Mihai Oroveanu, cum îi evaluați conținutul?

Poate că termenul de arhivă e utilizat oarecum impropriu, căci, în accepțiunea clasică, arhiva presupune o ordonare și o inventariere riguroasă a tuturor elementelor care o compun. În cazul de față avem de a face cu o colecție foarte vastă și variată de imagini fotografice pe tot felul de suporturi: negative pe film, pe sticlă, dagherotipuri, fotografii, precum și albume fotografice colecționate de Mihai Oroveanu. Această colecție are trăsăturile unei arhive, pentru că Oroveanu însuși a avut inițiativa să grupeze imaginile pe diverse categorii care reflectă, de pildă, organizarea socială, politică, economică a României sau să distribuie materialul vizual conform unor criterii antropologice: femei, bărbați, familii, evenimente de tot felul etc. E o importantă muncă de sistematizare începută chiar de colecționar. Dar acest impuls de ordonare nu se extinde la întreg corpusul de elemente care compun arhiva. Cunoștințele lui Mihai Oroveanu cu privire la fenomenul fotografic și la conținutul fotografiilor nu s-au transferat în totalitate în acest demers, multe din informațiile deținute de el fiind din păcate irecuperabile.

Ce se știe și ce nu se știe despre aceste fotografii și negative?

Uneori există indicii care îi identifică pe autorii fotografiilor, însă în foarte multe cazuri această informație lipsește. Vom încerca, acolo unde va fi posibil, să adunăm cît mai multe date relevante despre fotografii. Însă există suficiente situații în care ne e dificil să oferim estimări pentru datarea mai exactă a unor fotografii. Întreaga arhivă acoperă un interval care pornește din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, perioadă ce marchează începuturile fotografiei, și acoperă aproape întreg secolul XX, incluzînd decadele epocii socialiste și avansînd către perioada mai recentă. Sună copleșitor, dar e un soi de istorie a României moderne în imagini. Sînt multe episoade din această istorie foarte bine înregistrate în cadrul arhivei. Dar nu doar istoria, ci și evoluția mediului fotografic poate fi urmărită aici. Cred că mai ales această dimensiune se va dovedi extrem de interesantă.

Mihai Oroveanu a fost fotograf, teoretician al artei foto, fondator al Muzeului Național de Artă Contemporană – un om cu multe preocupări. Ce se știe despre intențiile sale atunci cînd a început să colecționeze imagini și să-și dezvolte colecția?

Demersurile lui au pornit dintr-o mare pasiune pentru fotografie. Treptat, acumulînd tot mai multe imagini, el și-a dat seama cît de necesar ar fi un muzeu al fotografiei. Și-a dorit să fondeze o astfel de instituție la Anexa MNAC – un spațiu care astăzi nu mai e deschis publicului. Acest lucru nu s-a putut întîmpla la momentul respectiv, iar astăzi lucrurile par încă și mai complicate. Însă, da, avem nevoie de un muzeu al fotografiei.

Dar, ca să ne întoarcem la modul în care Mihai Oroveanu însuși și-a organizat colecția, pot să vă spun că el a construit o bază de studiu care ne permite să îi înțelegem intențiile, iar procesul de ordonare inițiat de el va fi continuat în demersurile noastre.


— din arhiva lui Mihai Oroveanu

p14 din arhiva lui mihai oroveanu jpg jpeg

Chiar așa, unde mai există fonduri fotografice valoroase și bine arhivate?

E greu de făcut o evaluare, dar, cu siguranță, Muzeul Național al Țăranului Român are în posesie o colecție vastă, la fel și Muzeul de Istorie a Municipiului București sau Biblioteca Academiei Române. Muzeul Național de Artă Contemporană deține, de asemenea, o colecție importantă de fotografie. Și mai sînt și mulți colecționari privați care strîng fonduri fotografice care le cad în mînă mai mult sau mai puțin întîmplător. Cred că interesul pentru fotografie va deveni tot mai mare, iar acest lucru se produce pe fundalul răspîndirii la scară largă a imaginii digitale, căreia îi lipsește însă surplusul dat de materialitatea, de misterul și „corporalitatea“ fotografiei analogice.

Ce face valoroasă această arhivă de fotografii şi negative fotografice a lui Mihai Oroveanu?

Sîntem de-abia la începutul procesului de evaluare a colecției. Există destule imagini pe care Mihai Oroveanu le-a oferit spre publicare în contextul a numeroase proiecte editoriale legate de istoria Bucureștiului ori de cele două războaie mondiale. Aici se vede o însemnătate a fotografiei înțeleasă ca document istoric – și nu sînt puține imagini de acest fel în cadrul arhivei. Dincolo de asta, există numeroase exemple de ceea ce am putea numi fotografie vernaculară – fotografii anonime, dar care nu sînt cu nimic mai puțin interesante cînd vine vorba, spre exemplu, de sondarea unei problematici legate de evoluția socială sau antropologică etc.

În ce stare sînt aceste fotografii și negative?

În general, ele sînt într-o stare acceptabilă. Dar diversele suporturi fotografice sînt și foarte fragile. Se impune, deci, necesitatea adoptării unor măsuri speciale de păstrare a negativelor, a plăcilor de sticlă, a dagherotipurilor. Mai ales în cazul acestora e indispensabilă „îngrijirea“ lor specializată. Pentru supraviețuirea lor pe termen lung ar fi necesară depozitarea lor în condiții adecvate de temperatură și umiditate. Și, nu în ultimul rînd, e bineînțeles crucială operațiunea de digitalizare a arhivei, fiind vorba de un demers care asigură nu doar prezervarea imaginilor, ci și diseminarea lor publică.

Care sînt urgențele, care sînt priorită­țile?

Prioritatea constă deocamdată în procesul de digitalizare. Sigur că ceea ce putem noi să facem acum e destul de puțin față de cantitatea copleșitoare de sarcini care ni se deschid în față. Sîntem un colectiv mic. Eu, alături de colegii mei de la Salonul de Proiecte, Alexandra Croitoru și Ștefan Sava, formăm echipa de bază. Îi sîntem extrem de recunoscători doamnei Anca Oroveanu, care ne oferă în permanență îndrumare și sprijin. Programul pe care l-am demarat în jurul arhivei, finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, se întinde pe un an și jumătate. Nu se poate construi foarte mult în acest interval de timp, dar sperăm ca inițiativa noastră să continue și după ce se încheie calendarul acestui program multianual. Ne-am dori ca în timp să creăm un site cît mai cuprinzător, iar în perspectivă am dori să producem și cataloage sau cărți.

Prin forța împrejurărilor, prin felul în care sîntem determinați să funcționăm la Salonul de Proiecte, trebuie să organizăm evenimente de diverse tipuri. Am invitat, de pildă, specialiști în științe politice, sociologie, antropologie să aleagă cîte un subiect reprezentat în cadrul arhivei pe care să îl cerceteze, urmînd apoi să prezinte public rezultatele acestor cercetări. Dar intenționăm să lucrăm și cu creatori din zona artei contemporane, iar pentru ei finalitatea constă în conceperea unor expoziții. Astfel de demersuri sînt menite să repoziționeze arhiva într-o zonă a culturii vii, contemporane. Și pentru că discursul în jurul imaginii ne preocupă foarte mult, în toamna aceasta vom organiza la Colegiul „Noua Europă“ din București un simpozion internațional dedicat metodelor actuale de studiu al arhivelor fotografice.

Fiecare artist are o amprentă inconfundabilă, își transferă, cumva, o parte din personalitate asupra operei sale, în ansamblu. În ce măsură colecționarul Mihai Oroveanu și-a transferat personalitaea asupra acestei colecții?

Îmi e greu să vorbesc despre asta, pentru că l-am cunoscut pe Mihai Oroveanu. Știu cît de mult îi plăcea să se piardă în această colecție de fotografii, să le privească, să le sorteze, să poarte conversații despre ele. Amprenta lui Mihai Oroveanu e de neocolit, iar personalitatea lui a modelat în mod decisiv compoziția arhivei și va modela în continuare acțiunile noastre.

a consemnat Matei MARTIN

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.