Arta interzisă?

„Sacrilegiu“, „instigare la ură“, „pornografie“. Acuzaţiile dure au fost formulate împotriva lui Andrei Erofeev şi Iuri Samodurov, doi artişti care au îndrăznit să se joace cu focul în Rusia. Adică să deschidă o expoziţie cu „Arta interzisă“. Cei doi au adunat cîteva zeci de lucrări de artă (fotografii, colaje etc.). Printre acestea: o icoană cu Mickey Mouse, un Iisus Cristos – promoter pentru McDonald’s, doi miliţieni care se sărută în peisajul iernatic al unei păduri de mesteceni, o atentatoare sinucigaşă pozînd în Marilyn Monroe, o icoană din caviar... Expoziţia deschisă doar cîteva luni, în 2007, la Muzeul Saharov, şi-a atins măcar unul dintre scopuri: s-a transformat în scandal. Scandaloase nu sînt însă imaginile, ci reacţiile aproape isterice pe care le-a provocat: ameninţări, proteste de stradă, plîngeri penale. 

Mulţi dintre cei care s-au grăbit să-i înfiereze pe organizatori nici măcar nu au văzut imaginile respective. Ar fi fost, oricum, destul de complicat. Pentru că expunerea în sine sublinia caracterul „interzis“ al operelor: ca să le vadă, vizitatorii trebuiau să se urce pe nişte scări şi să se uite, prin nişte găuri din zid, la tablourile agăţate într-o cameră intenţionat prost iluminată. Mulţi dintre cei care au înaintat reclamaţii nici măcar n-au trecut pe la Moscova. Alţii sînt activişti ai unor organizaţii de extremă dreapta (printre care Oleg Kasin, mare „fan“ al lui Hitler, sau Leonid Simonovici Nikşici, cel care a cerut retragerea de pe piaţă a Codului lui Da Vinci şi a seriei „Harry Potter“) etc. Din cîte se pare, nici măcar procurorul n-a dat pe la expoziţie. El şi-a construit rechizitoriul doar pe baza imaginilor „sataniste“ din catalog; iar acelea – spun amuzaţi cei care au văzut expoziţia – nici măcar nu erau lucrările cele mai reprezentative pentru cazul în discuţie. 

Dintre toate acuzele ce le-au fost aduse, cea mai gravă este „incitarea la ură religioasă“. Care nu s-a văzut în timpul procesului decît la reclamanţi. Cum nu puteau pretinde (şi, mai ales, obţine) ca vinovaţii să putrezească pe veci în iad, au cerut măcar o pedeapsă aspră într-o închisoare siberiană (ceea ce, dacă ne gîndim bine, tot un fel de iad ar fi fost). Pentru cei care au venit să urmărească procesul (presa relatează despre oameni îmbrăcaţi în negru, cu feţele brăzdate de riduri adînci şi bărbi albe pînă la brîu), cei doi artişti încarnează tot răul care s-a abătut asupra Rusiei de acum: gay-pride, coca-cola, droguri etc. Andrei Erofeev şi Iuri Samodurov s-au apărat explicînd că nu au vrut să facă o expoziţie despre religie, ci una despre societate, că nu pun în discuţie credinţa oarbă şi participarea religioasă iraţională, aproape medievală, a majorităţii ruşilor, ci vorbesc despre cenzură, autocenzură şi tabuuri în Rusia contemporană. Imaginile ar reprezenta, de fapt, „o critică la adresa materialismului societăţii ruse“. Se pare însă că societatea rusă e prea sacră pentru a suporta vreo critică... Chiar dacă, pînă la urmă, procesul nu s-a soldat cu un verdict aspru, semnalele pe care le-a transmis regimul de la Moscova sînt destul de clare şi artiştii le-au înţeles foarte bine: libertatea de expresie are limite. 

Procesul s-a terminat aproape vodevilic, cu o schimbare a încadrării juridice („incitarea la ură religioasă“ a fost înlocuită cu „ofensă adusă credincioşilor“) şi cu o comutare a pedepselor (în loc de trei ani de închisoare, amenzi de 5000 de euro). „Norocul“ celor doi a venit de unde se aşteptau mai puţin, adică tocmai de la Kremlin. Se pare că însuşi preşedintele Medvedev ar fi intervenit, conştient fiind că o eventuală pedeapsă cu închisoarea aplicată celor doi artişti ar afecta imaginea externă a ţării. Pînă şi înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse au admis, pînă la urmă, că, oricît de jigniţi ar fi, privarea de libertate a artiştilor nu ar fi cea mai potrivită soluţie. Şi au cerut clemenţă. Aşa s-a făcut dreptate. Dacă i-a iertat şi preşedintele şi Biserica, şi Justiţia, o să-i ierte şi cel care le guvernează pe toate!