Vocile părinţilor: mamele

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
Vocile părinţilor: mamele jpeg

● Baby Blues, dramaturgia: Adriana Sână, documentare: Alina Căprioară, regia: Victor Olăhuț. Cu: Alina Mîndru, Florentina Năstase, Ana Turos. Proiect derulat de Fundaţia de Sprijin Comunitar în parteneriat cu Asociaţia Mutatis Mutandis și Asociația Cultură’n Șură, finanțat prin programul „În stare de bine“, susținut de Kaufland România și implementat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. 

Teatrul pentru şi despre copii şi adolescenţi a devenit vizibil în ultimii ani şi se află într-un proces de dezvoltare. Meritul acestui avînt stă, în primul rînd, în abordarea unor subiecte legate direct de cotidianul copiilor, de multe ori abraziv: lipsurile sistemului de învăţămînt, eşuarea familiei pe fondul migraţiei economice a părinţilor, dificultatea de a fi copil într-o societate instabilă, în care cerinţele sociale fluctuează dramatic şi predomină principiile conservatoare etc. Dar la fel de dificilă ca poziţia copilului pare a fi şi postura de părinte, căruia îi revine responsabilitatea ghidării minorului prin viaţă, sarcină aproape herculeană din cauza impredictibilităţii societăţii autohtone. Nu poţi pregăti un copil pentru înot dacă nu ştii unde o să înoate, în bazin sau în ocean.

Un spectacol recent, creat independent şi prezentat într-un turneu naţional, aduce în dezbatere una dintre problemele grave ale „meseriei“ de mamă: depresia postnatală. Spectacol intersecţional, Baby Blues explorează depresia postnatală în contexte sociale marginale – mamele provin din familii disfuncţionale, bîntuite de precaritate, cu un istoric de abuz şi violenţă domestică – sau vulnerabile – mamele minore (fenomen la care România deţine primul loc în Uniunea Europeană ca urmare a lipsei de educaţie sexuală în şcoală şi acasă, pe fondul unui conservatorism pudibond promovat în discursul public). Boala nu este o consecinţă a fragilităţii statutului social – nu este generată direct de sărăcie, lipsă de educaţie, abuz sau violenţă, ci este determinată de modificările hormonale care apar imediat după naştere –, dar este agravată în aceste condiţii. Precaritatea materială, statutul de mamă singură sau cel de mamă minoră favorizează apariţia depresiei postnatale, agravează simptomele şi prelungesc durata ei. În plus, persoanele cu un statut social vulnerabil sînt mai expuse efectelor depresiei prin faptul că nu apelează sau nu beneficiază de ajutor medical şi nici nu au parte de susţinerea şi înţelegerea celor din jur (ideea că depresia e „doar un moft“ parazitează mentalul colectiv autohton, ca multe alte prejudecăţi care denotă lacune de educaţie la nivel de masă). Depresia postnatală este încă departe de a fi cunoscută pe scară largă astfel încît viitoarele mame şi apropiaţii lor să fie pregătiţi în caz de nevoie. Nici doctorii nu pot face prea mult, haosul şi lipsurile materiale din sistemul medical nu susţin îngrijirea mamelor cu tulburări psihice. Pe scurt, de multe ori aceste femei sînt lăsate singure într-o situaţie de criză care necesită tratament şi supraveghere (cazurile de pruncucidere în România au, de regulă, două elemente comune: situaţia materială precară a mamei şi lipsa de susţinere cu care ea se confruntă).

rosencrantz foto victor olahut 3 jpg jpeg

Baby Blues are la bază o documentare realizată de Alina Căprioară prin intervievarea unor mame din judeţul Bacău, materialul rezultat fiind prelucrat de Adriana Sână în șapte episoade, cărora li se adaugă încă trei episoade ficţionale, care identifică structuri comportamentele ale părinţilor, două scrise de actriţa Florentina Năstase şi unul de regizorul Victor Olăhuţ. Prin urmare, spectacolul este modular şi fragmentar dramaturgic, determinîndu-le pe cele trei actriţe, Florentina Năstase, Alina Mîndru şi Ana Turos, să fie extrem de ludice, pe de o parte, pentru a susţine varietatea de personaje (adulţi şi copii) din cele zece schiţe, pe de altă parte, pentru a contrabalansa austeritatea scenografică. Ca orice spectacol independent, Baby Blues a avut un buget mic, aşa că punctul său forte nu este vizualul, ci relaţia dintre temă, cu toate calităţile ei (puţin dezbătută, documentare cu subiecţi reali, extragerea unor tipare comportamentale nocive etc.), şi modul inventiv, dinamic, în care este prezentată. Poveştile din Baby Blues nu sînt simple: este vorba de violenţă fizică, mame cu mulţi copii sau minore, comunitatea mamelor şi bunicilor din parcuri, ale căror abordări diferite în educaţie se ciocnesc. Regizorul Victor Olăhuţ optează pentru un mix de realism şi minimă caricaturizare – pentru că actriţele interpretează tipologii inspirate de cazuri reale – în care tuşele de comic şi dramatic se intersectează sau chiar se suprapun. Perspectivele asupra subiectului se schimbă de la un episod la altul, însă domină, desigur, cele ale mamelor, doar că ele au istorii şi contexte diferite şi fiecare poveste reprezintă o situaţie specifică (din care se extrag tipologiile). Este meritul actriţelor că jonglează abil cu personajele şi naraţiunile, dar şi cu registrele, păstrînd nuanţele comice şi dramatice la un nivel moderat astfel încît să nu dezechilibreze întreaga arhitectură performativă. E o actorie fluidă, care coagulează spectacolul: Florentina Năstase, cu alura ei adolescentină, poate fi o bunică – arhivă de prejudecăţi şi credinţe cicălitoare, bonoma Alina Mîndru poate juca un copil abuzat psihic de părinţi sau o femeie dominatoare şi intimidantă, Ana Turos, cu aparenta ei asprime care este, de fapt, un înveliş pentru tristeţe, poate fi o mamă „teroristă“, ea însăşi terorizată de soţ.

Baby Blues vine în succesiunea unui spectacol creat în 2014 de Elena Vlădăreanu şi Robert Bălan, Habemus bebe, care explora problemele maternităţii, şi concomitent cu un alt show al lui Robert Bălan, Cocoţat pe schele, care panoramează paternitatea. Creat de mai multe asociaţii independente (printre care Asociaţia Cultură’n Șură, care derulează programe culturale în zonele rurale, prezentînd spectacole de teatru în hambarele sătenilor – un serviciu public absolut necesar), Baby Blues are o utilitate socială acută care reclamă reluarea lui în stagiunea viitoare. Sper ca artiştii să găsească soluţia financiară pentru reprezentarea lui în continuare sau, poate, vreo instituţie de spectacol să „îl adopte“. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Victor Olăhuț

946 16 copertaKIWI jpg
Granițe
Începînd cu această ediție, deloc întîmplător intitulată „Granițe”, antologia „KIWI” (Editura Polirom, 2022) oferă un cuprins internațional.
946 17 Morozov jpg
Bărbatul care iubea femeile
Cîteva femei devin materie literară pură, ajungînd să umple cu vocea lor, cu corpul lor, cu frazele lor marea carte autoficțională care e viața scriitorului protagonist.
946 17 Breazu jpg
Buletin de București
Pe MNB, scriitura muzicală a lui Boiangiu are cîrlig – e un LP cu multe ricoșeuri tematice, sărind zglobiu de la una la alta.
p  21 Totintot sau marea metamorfoza, 1942 1945 jpg
Victor Brauner – Totul în tot sau marea metamorfoză
Așezarea pe soclul tabloului a sculpturii care înfățișează varianta tridimensională a unui segment din pictură demonstrează intenția artistului de a crea o operă susceptibilă să sugereze un spațiu în care exteriorul (sculptura) și interiorul (tabloul) sînt reunite.
comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?