Să ne luăm şcoala înapoi

Publicat în Dilema Veche nr. 566 din 18-23 decembrie 2014
Să ne luăm şcoala înapoi jpeg

● Amintiri din epoca de şcoală, de Mihaela Michailov, regia: Radu Apostol, muzica: Jak Neumann, coregrafia: Paul Dunca, scenografia: Maria Mandea. Cu: Katia Pascariu, Alexandru Potocean. Teatrul de Comedie şi Asociaţia ADO. 

Am folosit, ca titlu, parafraza unei expresii vehiculate în ultima vreme în mediul politic, deşi, aparent, subiectul acestui articol – educaţia exprimată performativ – nu este politic. Aparenţa rezultă din dezinteresul general al autorităţilor faţă de sistemul de învăţămînt. În timpul recentei campanii electorale, educaţia a fost, în cel mai bun caz, menţionată tangenţial în discursul politic. Lipsa de preocupare pentru educarea copiilor – deci pentru formarea viitorilor cetăţeni care vor dezvolta ţara peste 20 ani – este dovada unei inconştienţe criminale a statului, pe care o va plăti întreaga societate.

De ceva vreme, dramaturgul Mihaela Michailov şi regizorul Radu Apostol analizează performativ universul copiilor, descoperind problemele mari ale celor mici. Familia Offline, spectacol creat împreună cu elevi de diferite vîrste, explorează situaţia copiilor ai căror părinţi lucrează în străinătate, şi identifică efectul de bumerang al acestui abandon temporar. Motivată de dorinţa de a le asigura celor mici nevoile materiale, plecarea de acasă a părinţilor are drept consecinţă traumatizarea emoţională a copiilor, urmată, de multe ori, de renunţarea la şcoală. Preţul pentru un trai mai bun este, paradoxal, amputarea viitorului.

În Amintiri din epoca de şcoală, focalizarea se face pe identitatea copilului, cu toate mutaţiile care se produc în personalitatea acestuia atunci cînd se reidentifică drept elev. În ce măsură şcoala afectează personalitatea copilului? Şcoala este o formă de educare sau de disciplinare? Profesorii dezvoltă abilităţile copiilor, sau îi aliniază unor standarde, îi uniformizează? „Dacă şcoala ar fi şi despre mine...“ – zice un copil şi în această expresie se concentrează disfuncţiile din învăţămîntul românesc postcomunist: şcoala a încetat să mai fie a copiilor. Un hiatus între Minister, programe, profesori, pe de o parte, şi copii, pe de alta, s-a tot adîncit în ultimii 25 de ani, pînă cînd şcoala a dat rateuri, nu numai la nivel de informare şi structurare a materialului informativ, ci şi pedagogic, ajungînd, în bună măsură, o formă de claustrare a personalităţii.

Cred că un spectacol social este reuşit dacă te face să te gîndeşti mai mult la subiectul propus decît la estetica sa. Mihaela Michailov şi Radu Apostol au creat aici un univers al elevului, cu visele, fricile şi reperele la care se raportează. Într-un elev sînt întotdeauna doi copii, cel liber şi cel încorsetat de reguli. Copilul creativ şi copilul robot. Scris pe baza amintirilor personale ale autorilor (Mihaela Michailov, Radu Apostol, actorii Katia Pascariu şi Alexandru Potocean), constituit dintr-o serie de poeme duios-comice ale interiorităţii, textul conţine şi un inventar de ticuri, expresii stereotipe, automatisme ale profesorilor, inclusiv obiceiul nociv al categorisirii elevilor în „buni“ şi „proşti“, etichete care se amprentează în psihicul copilului şi îl fac să se autocaracterizeze şi el astfel, plasîndu-se automat în zona ce i-a fost „rezervată“ (etichetarea poate deveni un stigmat, dacă este perpetuată psihologic). Şcoala nu pare preocupată de dezvoltarea psiho-emoţională a elevilor, nici de eliminarea competiţiei. Inocularea sentimentului competitiv are efecte distructive, inhibă personalitatea, creează complexe, distruge relaţiile sociale. În loc să ofere un bagaj informaţional în acelaşi timp cu dezvoltarea gîndirii critice şi a abilităţilor creative, permiţînd personalităţii fiecărui elev să evolueze pentru a face faţă unei societăţi competitive, şcoala reproduce mimetic societatea, instituind competiţia de la vîrste fragede. În loc să antreneze copilul, perfecţionîndu-i calităţile, şcoala decide deja dacă a pierdut sau a cîştigat, îl clasifică.

Şcoala este un spaţiu străin. Extrasele din manuale, inserate în spectacol, denotă păstrarea liniei tradiţionale de educaţie, cu memorare şi repetiţie. Atît timp cît materia predată este sterilă, cu stereotipuri sau informaţii a căror relevanţă pentru educaţia copilului este confuză, acesta va răspunde învăţînd mecanic, reproducînd noţiunile fără să le înţeleagă. Şcoala este un spaţiu al constrîngerilor. Atît timp cît creativitatea va fi reprimată, copiii se vor depersonaliza. Cu obiecte-simbol ale şcolii – ghiozdane, bănci, tablă (scenografia: Maria Mandea) –, spectacolul explorează lumile personale ale elevilor, inclusiv ale celor care „văd cai verzi pe pereţi“ sau sînt „cu capul în lună“. Două scene de animaţie fracturează duetul elevilor Pascariu şi Potocean. Gurile şi Mîinile (coregrafia Paul Dunca), imagini reprezentative pentru anonimizarea copiilor, pentru reducerea lor la grup compact, descriu relaţia de autoritate între profesor şi elevi. Animaţia sparge zona personală şi exprimă impersonal psihologia colectivităţii. Cu texturi diferite, cele două ipostaze se potenţează reciproc, una cu singularităţi succesive, alta structurînd coral aceste individualităţi. Şcoala este un teritoriu de luptă. Sondînd psihicul copilului, spectacolul descoperă lipsa dezvoltării creativităţii din programele şcolare, orientarea acestora spre stabilirea unor tipare în care să se încadreze personalitatea copilului, menţinerea fricii ca instrument de educaţie (aici se pot adăuga şi alte disfuncţii, inclusiv cele „sezoniere“, precum lipsa manualelor: în acest an, manualele pentru clasele I şi a II-a au ajuns în şcoli, nu în toate, abia la începutul acestei luni, iar calitatea lor – subiect intens dezbătut în mediul online – este cel puţin discutabilă).

Katia Pascariu şi Alexandru Potocean forează subtil în memorie pentru a descoperi cum s-au transformat ei înşişi în elevi, cum au devenit purtători de etichete, cum visele li s-au închis în tăcere şi teamă. Cu versatilitate şi delicateţe, actorii performează şcoala ca un teritoriu comun al tipologiilor, copii-tip şi profesori-tip, un spaţiu plin de reguli şi interdicţii. Un spaţiu străin copilului. Dar unde este locul copiilor care visează şi se visează altfel decît prevăd manualele? Cîntecul de final, „Ana are mere“ – stereotip din abecedarul multor generaţii –, compus de Jak Neumann, ar putea deveni hit hip-hop. Un mod de a face ca şcoala să fie şi a copiilor.

Ceea ce este important la spectacolele de teatru educaţional, care pun în discuţie, performativ, disfuncţii sistemice, este schimbarea perspectivei prin reidentificarea scopurilor şcolii şi sugerarea unor direcţii de regîndire a programelor şi a metodelor pedagogice. Politicienii noştri – sau PR-iştii lor – zic că ne-am luat ţara înapoi. Din păcate, copiii nu şi-au luat încă şcoala înapoi. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: V.A. Arghir 

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.