Lumile juxtapuse ale lui Radu Afrim

Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
Lumile juxtapuse ale lui Radu Afrim jpeg

● Cînd ploaia se va opri, de Andrew Bovell, regia: Radu Afrim, scenografia: Vanda Sturdza, cu: Ionuţ Vişan, Clara Flores, Cristian Popa, Florentina Năstase, Oxana Moravec, Ioan Coman, Mihaela Popa, Karl Baker, Alin Teglas. Teatrul „Toma Caragiu“ Ploieşti. 

Uneori, peştii cad din ceruri. Dacă asta se întîmplă într-un spectacol al lui Radu Afrim, nimic mai firesc. Preferinţa regizorului pentru peşti – cu care şi-a populat spectacolele, nu pe toate, dar destul de multe şi în cele mai bizare ipostaze – este cunoscută, dar în spectacolul ploieştean Cînd ploaia se va opri (prezentat în avanpremieră la final de stagiune, cu premiera la toamnă), pasiunea Afrimului se întîlneşte cu textul presărat cu peşti (şi multipremiat) al australianului Andrew Bovell. Piesa a mai fost montată o dată de Afrim, la Residenztheater München, dar revine asupra ei, lucru de înţeles, căci regizorul şi-a găsit în acest text unul dintre cei mai buni însoţitori ai lumilor sale interioare.

Textul este format dintr-o serie de scene scurte, cu elemente repetitive care reconstituie 80 de ani din istoria unei familii. O saga recreată dintr-un puzzle realist-magic, căci scenele din timpuri şi spaţii diferite se mixează într-o poveste despre vină şi transmiterea ei din generaţie în generaţie prin repetarea aceleiaşi greşeli: lipsa comunicării între părinţi şi copii, legătura constant fracturată dintre ei, care duce la un abandon reciproc. „Abia la mulţi ani după asta mi-am dat seama că a nu avea nimic de spus e doar un alt fel de avea atît de multe de spus, doar că nu îndrăzneşti să începi…“

Într-un oraş în care plouă interminabil, în 2039, Gabriel York îşi aşteaptă fiul pe care l-a abandonat cînd era copil şi care vine pentru că „Vrea ceea ce vor toţi tinerii de la taţii lor. Vrea să ştie cine e. De unde vine. Unde îi e locul. Şi habar nu am ce îi voi spune.“ Gabriel York nu are nimic să-i ofere la masă, dar din cer cade un peşte. Acestea sînt premisele: nevoia de identitate şi un miracol (supa de peşte este un laitmotiv, urmăreşte arborele genealogic ca o marcă identitară). Reconstrucţia, din obiectele moştenite într-o valiză, a trecutului pe care îl pretinde tînărul Andrew duce la un slalom între ploioasa Anglie şi secetoasa Australie, între iubiri şi despărţiri, poveşti de dragoste şi de familie în care copiii şi părinţii „pot fi uneori foarte cruzi“.

Afrim are talentul de a alege texte incitante ca teme, dar mai ales ca scriitură, construcţii dramaturgice complexe, unele aproape lirice, altele mizînd pe juxtapunerea realismului cu oniricul sau, în cazul de faţă, pe planuri multiple de memorie, în teritorii şi vremuri diferite care glisează unele peste altele într-o poveste fragmentară a cărei revelaţie finală, după un spectacol de trei ore, aproape că nici nu mai contează. Acesta e şi sfatul oferit spectatorului: să nu se încrînceneze să înţeleagă narativ povestea şi să distingă clar personajele ale căror identităţi sînt dificil de elucidat din cauza alunecărilor temporale şi a numelor aproape identice (în ciuda faptului că sînt prezentate de la început cu o biografie sumară). Piesele de puzzle vor construi imaginea integrală la final şi există riscul ca publicul să regrete că a pierdut frumuseţea spectacolului, încercînd să înţeleagă ceea ce va fi oricum înţeles. Ca la orice spectacol afrimian, spectatorul este invitat să se abandoneze lumilor fabuloase construite de regizor, în care povestea cuprinde, pe lîngă naraţiunea propriu-zisă, şi proiecţiile afective ale personajelor.

Personajele tinere şi mature traversează spaţii şi timpuri însoţite de cîteva motive recurente – ploaia necontenită, ca o pedeapsă divină (deşi nimic nu e religios în spectacolul lui Afrim), supa de peşte, vopsitul pereţilor (curăţarea identităţii de traumele trecutului). Există un traseu al vinei primordiale, toţi sînt rezultatul unui trecut şi al erorilor acestuia, destinele lor sînt grevate de greşelile neştiute ale unor strămoşi necunoscuţi. Ultimul descendent îşi începe viaţa la finalul unui lung şir de nefericiri. Morţi, dispariţii, sinucideri, abandon – o cantitate uriaşă de tragedii sufocă cei 80 de ani de istorie familială. Piesa lui Andrew Bovell (ce aminteşte ca structură de romanul lui David Mitchell Atlasul Norilor) este un rebus complicat, cu juxtapuneri de poveşti care aparent nu duc nicăieri. Dramaturgul australian reinterpretează un motiv biblic – potopul ca formă de suferinţă – dintr-o perspectivă nereligioasă. Afrim construieşte această poveste enigmatică în felul său unic, cu ample respiraţii onirice într-un spaţiu realist minimalist (decorul excelent – ca şi cel de la Năpasta, de la TNB – aparţine Vandei Sturdza). În fundal, în bibliotecă sînt geamantane cu peşti (unii sînt reali, precum cel căzut din cer şi, astfel, mirosul mării se insinuează discret în sală). Peştii se poartă în valize de la o destinaţie la alta, ca o tară, singurul bagaj identitar. În oala cu supă de peşte, unele personaje îşi vîră capul şi accentuează trauma. Afrim adaugă astfel motive recurente, vizuale şi coregrafice, amplificîndu-le pe cele din text. De exemplu, reproşurile fiului o „leagă“ pe mamă de scaun. Culpa se poartă ca o cămaşă de forţă. Gestul va fi repetat, în alt context, de o altă generaţie. Un cuplu matur îşi coregrafiază relaţia dansînd cu obiecte casnice: aragaz, frigider, maşină de spălat – aceleaşi obiecte care, individual, marchează rateurile familiale în trecut. Mărcile regizorului (pluşaţii uriaşi şi „pictura“ cu lumină pe corp) apar şi aici. Un cangur pluşat intră într-un bar din deşertul australian. Trupuri contorsionate în nefericiri presimţite vibrează spasmodic, ca peştii pe uscat, şi amintesc de „Amanţii“ lui Magritte, cu capete înfăşurate. Afrim nu se dezminte cu suprarealismul său, amestecă nu numai fragmente de viziuni asupra realităţii, ci şi sentimente, stări şi percepţii supradimensionate care hipnotizează. Trupa ploieşteană cu care regizorul lucrează constant de ani buni funcţionează impecabil ca grup de individualităţi. Personajele sînt conturate distinct, dar păstrează o melancolie nedefinită care le dă aparenţa de „familie“.

Abilitatea lui Radu Afrim de a vedea lumea pluridimensional, prin integrarea afectelor şi percepţiilor supradimensionate în realitate, se potenţează fericit prin stranietatea textului lui Andrew Bovell. Şi ploaia se va opri cînd cineva va rupe tăcerea.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: R. Afrim

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.
1 dorin chiotea infectat cu covid varianta omicron 3 jpg jpeg
Continuă revolta la TVR. Chioțea: „Audiențele au fost de 15 de ori mai mici decât în zilele cu meciuri”
Dorin Chioțea a spus că mutarea transmisiunilor directe pe alte canale ale televiziunii publice a dus la o scădere a audienței de 15 ori decât în zilele cu meciuri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.