Dragostea e atunci cînd...

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Dragostea e atunci cînd    jpeg

● Iluzii, de Ivan Vîrîpaev, regia Cristi Juncu; cu: Tudor Istodor, Diana Cavallioti, Andi Vasluianu, Irina Velcescu / Vlad Zamfirescu, Ada Simionică, Theo Marton, Raluca Aprodu. Teatrul Act.

Patru actori tineri spun povestea de dragoste a două cupluri de peste 80 de ani. Îmbrăcaţi casual, aşezaţi relaxaţi pe podiumul de la Teatrul Act, înveliţi în pleduri sau geci, cei patru scanează nişte vieţi, de la moarte înapoi la prima întîlnire. Un teatru narativ, bazat exclusiv pe o poveste aproape telenovelistică (dragoste, viaţă, moarte, rămas bun, revelaţii despre dragostea-care-e-atunci-cînd), pe care o dinamitează din cînd în cînd (cu nişte intermezzo-uri de tip farsă care anulează melodrama, semn că autorul se joacă serios cu nevoia spectatorului de a se înduioşa).

Ivan Vîrîpaev face parte din tînăra generaţie de scriitori care schimbă expresia „marea cultură rusă“ în „noua revoluţie rusă“. Sigur, revoluţia este în raport strict cu „marea cultură“, altfel dramaturgii ruşi se înscriu în stilul obişnuit al scriitorilor americani (sic!): teme contemporane, scriitură abrazivă, replică sclipitoare, umor, totul într-o estetică minimalistă. Pentru americani, minimalismul este felul lor „tradiţional“ de a scrie teatru, dar pentru ruşi asta e formă „obraznică“ de a-şi proclama independenţa faţă de „marea cultură“. Vîrîpaev şi-a cîştigat notorietatea cu cîteva texte (Oxygen – după care a făcut şi un film, Vise, Iluzii) preluate de teatre din Franţa, Marea Britanie şi Polonia.

Dincolo de teme sau estetici, textele lui au calitatea preţioasă de a fi vii, adică sună firesc pe scenă, lucru care se datorează formaţiei iniţiale a autorului, aceea de actor (este şi cazul altor dramaturgi, de la Eric Bogosian la Evgheni Grişkoveţ). Asta ar fi una dintre cele mai importante caracteristici ale noii dramaturgii: „umanizarea“ scriiturii. În Iluzii, această calitate este esenţială şi are un rost aparte, adică face piesa suportabilă. Concret, textul se rezumă la a spune nişte poveşti de viaţă. Cu tot izul lor de telenovelă pe texte de Paulo Coelho (intenţia autorului este parodică), poveştile sînt doar spuse, nu şi puse în scenă, prin urmare le lipseşte elementul „spectacol“. Sau poate exact asta era miza lui Vîrîpaev?

Dramaturgul pulverizează noţiunea clasică de „teatru“, anulează spectaculosul în favoarea unei austerităţi extreme: patru actori stau şi povestesc ceva, conturînd minimal personajele cu o intonaţie, o expresie a feţei sau un gest. Un teatru pur narativ. Doar scriitura ţine trează atenţia spectatorului. Textul începe, continuă şi se termină cu căutarea sensului vieţii şi găsirea lui în dragoste („dacă dragoste nu am, nimic nu sînt“). Dar iubirea absolută, aşa cum ne învaţă citatele din Biblie şi reclamele la telefonia mobilă, nu e niciodată cea pe care o avem deja, care scîrţie un pic, a cărei pasiune s-a banalizat, ci una viitoare pe care o vom simţi cu toate celulele corpului nostru, care ne va face să ne ţipăm fericirea în fiecare secundă, din toate străfundurile fiinţei noastre. Şi uite aşa, îndoindu-se de propriile poveşti de dragoste, de vieţile construite în jurul lor, două cupluri trecute binişor de 80 de ani descoperă înaintea (sau de frica) morţii că iubirea a trecut pe lîngă ei sau a fost întruchipată de cu totul altcineva decît crezuseră o viaţă întreagă. Oamenii caută dragostea, deşi au trăit toată viaţa în prezenţa ei. Prin urmare, viaţa (sau moartea) li se dă peste cap pentru nişte... iluzii. Cuvintele celebre şi mult prea folosite ale Sfîntului Pavel au ajuns să streseze omenirea în loc să o salveze. Omul vrea să găsească iubirea măcar în ultimul ceas, să se stingă împăcat că ştie ce e dragostea (sensul vieţii pare a fi să murim mulţumiţi). Brodînd un pic patetic în jurul triunghiului viaţă – dragoste – moarte, Vîrîpaev îi dă spectatorului emoţie şi aforisme înţelepte (dragostea înseamnă reciprocitate), dar exact cînd acesta se aşezase mai bine pe băncuţele de la Teatrul Act şi scosese batista, spectacolul, aşa nespectaculos cum e, o ia razna. De „vină“ este, din nou, textul. Dramaturgul sparge bunul mers melodramatic al poveştii cu nişte supape groteşti, mici farse bazate pe improvizaţie care dezumflă drama, relaxează conflictul, deconstruiesc povestea, îi taie elanul lacrimogen.

Regizorul Cristi Juncu se ţine bine de provocarea dramaturgului rus şi de estetica austeră. Păstrîndu-şi aceeaşi discreţie regizorală pe care o exersează în toate spectacolele cu texte contemporane, Juncu mizează, ca de obicei, pe text şi pe actori cu care creează un basm modern în care povestitorii sînt şi personaje, doar un pic reliefate. Cum există mai mulţi naratori, personajele trec uneori de la unul la altul cu gestul, mimica sau vocea care le caracterizează. Regizorul şlefuieşte această acurateţe a fiecărui personaj, obţinută cu economie maximă de mijloace întrucît este singurul element „spectaculos“. Juncu a lucrat cu două distribuţii de cîte patru actori care se pot combina în orice formulă posibilă. Este vorba despre colaboratori vechi ai regizorului – Andi Vasluianu, Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu, Tudor Aaron Istodor, Ada Simionică, Theo Marton –, mai noi – Diana Cavallioti – şi nou venita Raluca Aprodu. Este interesant de văzut măcar două spectacole care să cuprindă toţi actorii (din păcate, am reuşit să văd doar şapte actori din opt, fără Ada Simionică) pentru că abia atunci munca regizorului se „arată“ cu discreţie: există cîte un prototip pentru fiecare narator şi pentru fiecare personaj din poveste care se păstrează în toate variantele, fără a fi riguros identice. Juncu îi direcţionează pe actori, dar nu îi încorsetează în tipare rigide, ceea ce e o mare calitate regizorală (nu prea apreciată de juriile Uniter care preferă să li se scoată ochii cu regia). Formula de teatru narativ a mai fost încercată de Cristi Juncu la Teatrul 74 din Tîrgu Mureş cu Hoţii de Conor McPherson în care juca Theo Marton şi de Vlad Massaci cu Bash. O trilogie contemporană la Teatrul Act, avîndu-l în distribuţie pe Vlad Zamfirescu. Dificultatea principală într-o astfel de formulă performativă este vulnerabilitatea actorului care, la mică de distanţă de spectator, cu mijloace minime, fără „artificii“ ca mişcare, decor, costume, relaţie cu partenerii de scenă, trebuie să construiască credibil o poveste cu personaje cu tot. E ca şi cum ai juca singur într-un film 3D pentru care produci şi efectele speciale. Bizar este că lui Juncu & co le reuşeşte. Iluzii este o piesă despre cum nu (mai) recunoşti dragostea de lîngă tine şi un spectacol despre cît de buni pot fi opt actori şi un regizor. Şi pentru toate astea e de vină siberianul Ivan Vîrîpaev.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: B. Bobocescu

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.