Despre istorii, dincolo de istorie

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
Despre istorii, dincolo de istorie jpeg

● Poveste din Transilvania, spectacol bazat pe piesa Țara zînelor, de George Ștefan, regia: Ándi Gherghe, scenografia: Cristina Breteanu. Cu: Kocsis Gyula, Pitz Melinda, Richard Balint, Alin Stanciu, Ciprian Ciuciu, Eugen Neag. Studio Act Oradea. 

În februarie, la Point, în Bucureşti, are loc o microstagiune de spectacole independente din provincie, curatoriată de regizorul Andrei Măjeri. Point se alătură astfel altor spaţii teatrale independente (Replika, Macaz) care găzduiesc spectacole din ţară, asigurîndu-le astfel vizibilitatea în Capitală şi oferind publicului bucureştean contactul cu artişti, preocupări şi limbaje performative variate (este şi o formă de solidaritate între artiştii independenţi, care se susţin practic unii pe alţii).

Spectacolul orădean de la Studio Act, Poveste din Transilvania, este o docu-ficţiune în care istoria personală reală, a familiei regizorului Ándi Gherghe, este minim ficţionalizată, cît să anonimizeze personajele şi să capete o formă ludică. Aparenţa de dramoletă este subminată de autenticitatea poveştii: telenovela melodramatică de pe scenă este, în realitate, o dramă în toată regula, una sugestivă pentru complexitatea istoriei României de la al Doilea Război Mondial pînă în prezent, dar şi un exemplu că viaţa este uneori mai bogată decît imaginaţia.

Poveste din Transilvania este o saga de familie care traversează 60 de ani, două ţări, două regimuri politice, două etnii (români şi maghiari), ura şi iubirile dintre ele. Naraţiunea funcţionează ca turnesolul: scoate la lumină o structură socială complexă în care aversiunile etnice, pe fondul reconfigurării graniţelor la finalul războiului, sînt amplificate de instaurarea unui regim dictatorial. Poziţionarea opresor – oprimat capătă, cel puţin o perioadă, o nuanţă etnică (ceea ce este simultan adevărat şi fals – în primii ani ai comunismului, în Poliţie şi Securitate au lucrat predominant români, în timp ce maghiarii au încercat diferite forme de rezistenţă faţă de integrarea în noul stat şi asimilarea etnică; în timp, situaţia s a nuanţat de ambele părţi, în special din cauza înrăutăţirii condiţiilor de viaţă, ceea ce a determinat, indiferent de etnie, pactizarea unora cu regimul şi poziţionarea altora antiregim). Aceste straturi suprapuse de ură se contopesc pînă cînd, într-un context potrivit şi cu impulsul de rigoare („ştiau că se pot baza pe ura noastră“), explodează în defavoarea părţilor din conflict, dar spre profitul unor forţe ce îşi asigurau astfel controlul asupra unei lumi peocupate să perpetueze rănile vechi, în loc să le vindece. Căci despre asta este Poveste din Transilvania, despre vindecare, un proces îndelungat şi lent, care are loc mai degrabă în ciuda opoziţiei „bolnavilor“ decît la dorinţa lor şi care nu oferă o rezolvare, definitivă şi integrală, a divergenţelor. Nu există aici un final fericit, ca în filmele hollywoodiene, ci doar o speranţă, mereu supusă (in)validării, ca în viaţă. În povestea acestei familii mixte se observă un traseu realist, de la ură la acceptare, sau măcar la toleranţă, dar cicatricile rămîn vizibile, ca să nu se uite durerea.

Trebuie să dezvălui parţial povestea. Un maghiar din Tîrgu Mureş – oraş cu o compoziţie etnică unică în ţară datorită echilibrului etnic: jumătate maghiari, jumătate români –, condamnat la închisoare din cauză că a atentat la statul comunist (nu vă imaginaţi acte teroriste, a scris doar o poveste pentru copii), şi securistul român, care l-a anchetat şi i-a pecetluit soarta, ajung, peste ani, să facă parte din aceeaşi familie: copiii lor se căsătoresc, în ciuda opoziţiei părinţilor. Familia astfel lărgită nu va trăi împreună şi nici în armonie, dar, cu timpul, va ajunge la o formă de toleranţă, chiar dacă părţile din conflictul iniţial nu se vor mai întîlni niciodată. Convieţuirea lor, bazată pe evitarea reciprocă, este ca o boală care sîcîie, dar nu omoară. Ceea ce se produce în timp este ajustarea perspectivelor personale, nu neapărat cît să schimbe mentalităţile, doar cît să înţeleagă fiecare poziţia celuilalt. De altfel, în spectacol, disidentul maghiar şi securistul român poartă acelaşi nume, în variantele lor etnice: István şi Ştefan.

Spectacolul funcţionează pe o narativitate fragmentară, în care momentele esenţiale ale poveştii au dublă perspectivă, subiectivă şi obiectivă, ludică şi analitică. Actorii sînt concomitent narator şi personaj: au viziune personală – a personajului – asupra subiectului, dar povestirea se menţine obiectivă, la nivelul faptelor. Expresia lingvistică urmează traseul relaţiilor dintre personaje: cele două limbi, româna şi maghiara, sînt riguros separate în lumea bunicilor (Richard Balint face un personaj detestabil fără ostentivitate, iar Kocsis Gyula joacă o victimă politică ce se radicalizează pe plan personal) ale căror universuri nu se intersectează decît conflictual, în opoziţie unul cu altul; sînt intercalate la nivelul părinţilor (Pitz Melinda şi Alin Stanciu), care construiesc împreună un univers mixt, iar nepotul (Ciprian Ciuciu), narator principal şi exponentul acestei texturi lingvistice mixte, vorbeşte şi româna, şi maghiara. Cu ajutorul scenografei Cristina Breteanu, Ándi Gherghe creează o atmosferă a vremurilor şi culturilor (masa festivă, pregătită, expusă, dar niciodată servită) ca spectacol în sine, secţiuni (decupate de lumină) de interioare domestice, în care relaţiile de familie se derulează după principii diferite (familia maghiară este mai aspră decît cea română), o lume configurată temporal şi etnic, în care punctele comune par, totuşi, mai multe decît diferenţele. Există şi un exterior al poveştii, contextul politic real, prezentat exclusiv audio, prin fragmente de discursuri politice sau ştiri, uneori ca un contrapunct la spectacol (precum fraza din discursul lui Ceauşescu din iulie 1989 – „simbolismul poate fi bun în artă, dar nu şi în economie“).

Poveste din Transilvania este un spectacol despre înţelegere, iertare şi acceptare, atunci cînd istoria cea mare transformă istoriile personale în tragedii, este despre avantajele realismului, atunci cînd ura sinceră şi iubirea prefăcută sînt folosite ca dinamită şi este despre cum putem să facem istoria, nu doar s-o lăsăm să ni se întîmple. Este un spectacol care poate fi privit într-un fel în Ardeal şi în alt fel la Bucureşti. De data asta, Capitala este cea care are, măcar un pic, de învăţat. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Remus Toderici

afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.
event seara de film 28 August Bucuresti 02 jpg
ZILELE SOFIA NĂDEJDE 2022 - SCURTMETRAJE REALIZATE DE FEMEI Proiecție la București – 28 august ora 19.00 MNLR
Duminică, 28 august, în cadrul evenimentului Zilele Sofia Nădejde – ediția a V-a, în Sala Iosif Naghiu a MNLR (Calea Griviței 64), va avea loc o proiecție de scurtmetraje românești regizate de femei.
958 16 Avanpremiera jpg
Librarul din Florența
Vespasiano n-a făcut el toate cele 200 de manuscrise pentru biblioteca abației din Fiesole, așa cum avea să susțină. Cosimo a cumpărat 20 dintre ele printr-un alt librar florentin, Zanobi di Mariano.
p 17 jpg
O dispariție
Însă această fetiță nu reprezintă, în film, doar tropul copilașului gingaș care e de ajuns să respire pentru a emoționa durabil.

Adevarul.ro

alimente shutterstock 392741167 jpg
Alimentele expirate care pot fi mâncate în siguranță. Ce ingredient nu expiră niciodată
Există alimente care pot fi consumate fără teama de îmbolnăvire, chiar dacă nu se mai află în termenul de valabilitate.
Hadis Najafi Foto Profimedia
O tânără împușcată de șase ori în timpul protestelor din Iran devine un nou simbol al sfidării VIDEO
Najafi a fost împușcată de șase ori și ucisă miercuri în orașul Karaj de către forțele de securitate iraniene, fiind rănită în abdomen, gât, inimă și mână.
Camera Deputatilor vot FOTO Inquam Photos
Salariile aleșilor locali, mărite de Parlament
Parlamentul a adoptat proiectul de lege prin care sunt mărite salariile aleșilor locali cu 10% de la 1 noiembrie 2022. Prin urmare, vor fi crescute lefurile primarilor, viceprimarilor și șefilor de CJ.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.