Comedia morţilor

Publicat în Dilema Veche nr. 625 din 11-17 februarie 2016
Comedia morţilor jpeg

Recviem de Matei Vișniec; regia: Alexandru Dabija; scenografie: Irina Moscu; cîntece: Ada Milea; coregrafie: Florin Fieroiu. Cu: Marius Rizea, Gavril Pătru, Ioan Andrei Ionescu, Afrodita Androne, Mihai Calotă, Mihai Munteniţă, Lucian Iftime, Cristian Bota, Nicholas Cațianis, Eduard Cîrlan, Sorin Dobrin, Ștefan Huluba, Emilian Mârnea, Mihai Niță, Mihai Nițu, Vladimir Purdel, Andrei Redinciuc, Alec Secăreanu, Andrei Seușan, Ionuț Toader, Alexandru Voicu. TNB.

Unul dintre lucrurile care îmi plac la Alexandru Dabija este modul serios în care tratează cu umor subiectele „grele“. Regizorul se apropie prin comic de „marile probleme ale omenirii“ – religie, moarte, patrie –, are o nativă antipatie faţă de pioşenie şi un refuz consecvent al snobismului performativ. Asta nu înseamnă că Dabija bagatelizează subiectele grave sau că le tratează superficial, ci că preferă accesabilitatea discursului dramatic şi umorul în dauna filozofării cu ştaif, patos şi eventual ţîfnă. Impietatea regizorului desacralizează şi subiectul, şi atitudinea generală faţă de acesta, căci Dabija detestă în egală măsură melodrama şi preţiozitatea. Spectacolele sale au un tragic ţîşnit dintr-un rîs cinic, dar gîlgîitor, care pişcă.

Aşa s-a apropiat şi de piesa lui Matei Vişniec – Recviem (publicată în volumul Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, Editura Aula, 2001 şi în antologia Omul din cerc, Editura Paralela 45, 2011), un poem despre război în care Generalul şi armata sa de cadavre pregătesc parada Morţilor Patriei, mulţi şi de multe feluri: cei împuşcaţi în inimă, decoraţii, morţii de frică, cei ce se ascund ca să nu fie ucişi, executaţii pentru trădare sau pentru dezertare, dispăruţii, morţii în erecţie, cei care mai cred sau nu în victorie. Categoriile de cadavre sînt diverse şi prezintă succint o societate a războiului. Textul lui Vişniec pune problema modului în care este gestionată memoria războiului, o memorie dezumanizată, care creează tipologii (ceea ce e personal se dizolvă în general) şi produce eroizări în masă. În procesul de arhivare (memorizare), tragedia este colectivă şi absolută.

O altă temă a piesei este societatea morţilor care recreează lumea celor vii. Tarele umane trec dincolo de fiinţă: moartea este oglinda vieţii, de la care împrumută micile şi marile mizerii (invidii, laşitate etc.). Soldaţii lui Vişniec nu trăiesc nici o epifanie după moarte, pur şi simplu o iau de la capăt cu „viaţa“.

În spectacolul de la Teatrul Naţional din Bucureşti, Dabija îşi apropriază ambele teme în stilu-i caracteristic. În cafeneaua Chez Vishniec, Morţii Patriei, răspîndiţi pe cele trei etaje ale schelăriei metalice din fundalul scenei, par blocaţi în Purgatoriu. Scenografa Irina Moscu a construit un bistrou cochet în care cadavrele soldaţilor se materializează din galantare (spaţiu-metaforă pentru dramaturg şi text). Doar la final, nota boemă (şi ironică) dispare odată cu bistroul, lăsînd locul unui cîmp de luptă – cimitir. Pe parcursul spectacolului, referinţele concrete sînt permanent relativizate, de la soldaţii români în decor franţuzesc, la uniformele militare care parcurg cronologic istoria conflictelor din secolul al XX-lea pînă în prezent, inclusiv terorismul (arabii kamikaze). Dabija actualizează tema războiului, de la general la general care se produce acum, fixînd nu evenimente, ci problematici identificabile în contemporaneitate.

O altă caracteristică a spectacolului este umanizarea personajelor simbolice. Morţii Patriei se materializează, devin „cărnoşi“. Nu li se dă în spectacol mai mult timp decît în text, dar li se dă consistenţă, inclusiv Mamei „tuturor fiilor“ (cum cînta Ada Milea în „Rodica“) ce bîntuie prin toate războaiele. Se produce şi o vulgarizare a războiului în sensul aducerii lui într-un cotidian banal. Este cazul tonomatului din care, printre hiturile ABBA şi Mary Hopkin, se aud şi vocile dispăruţilor pe cîmpul de luptă. Introduci o monedă şi vorbeşti cu cine vrei – o parodie de spiritism, lipsită complet de misticism sau magie, un fel de comerţ al memoriei în care se cumpără (imaginea de) eroi. Şi maşina de tocat istoria (armatele, mai precis cadavrele soldaţilor) este tot o sugestie a consumului, de astă dată la nivel macro – istoria înghite individul (tuşă la Pink Floyd şi The Wall). Nu întîmplător, Stalin este cel care învîrteşte manivela. Există o tripletă: Lenin, Stalin, Troţki, un personaj de grup format din individualităţi celebre, contrapunct la Morţii Patriei, personaj de grup cu individualităţi anonime. Cei trei joacă twister şi se ciorovăiesc în legătură cu cina, sînt demitizaţi astfel prin reducţie la personaje casnice, dar sinistroşenia lor, edulcorată de comic, iese la iveală prin tocarea cadavrelor soldaţilor cu aceeaşi „candoare“ cu care discută despre spălatul vaselor. Datul prin maşina de tocat este o treabă casnică, aşa că Dabija trimite istoria la bucătărie. La fel este în cazul flotei de zeppeline, de fapt banale corpuri de iluminat (par a fi din hîrtie de orez, ca abajururile de la Ikea). Asta este valoarea reconvertită a istoriei: orice grozăvie ajunge bun de consum.

Trupa de actori funcţionează bine, ca un batalion de luptă. Se detaşează Marius Rizea în Generalul bonom, tătucul companiei, manipulant şi manipulabil, şi Gavril Pătru, care face o adevărată creaţie vocală în rolul Intendentului, alături de Lucian Iftime (un Stalin care seamănă cu Nikita Mihalkov), Mihai Munteniţă (un Lenin cu capul în nori) şi Mihai Calotă (un Troţki agitat şi acid). Muzica Adei Milea (colaborator constant al regizorului de ceva vreme) dă spectacolului o notă de musical de război, accentuînd comicul noir. Ca în toate spectacolele sale, Ada Milea construieşte universul sonor în relaţie directă cu regia, astfel încît, deşi are o personalitate puternică şi o amprentă uşor detectabilă, muzica ei se încorporează în show, îl coagulează şi îl susţine, îi accentuează savoarea, nu este un element distinct şi distant.

Recviemul lui Dabija este un spectacol haios despre tiparele în care arhivăm memoria războaielor, dar şi mai mult, este o şarjă despre micile metehne umane de care nu scăpăm nici dincolo de moarte.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: F. Ghioca

comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.