Cei ce nu au fost şoimii patriei

Publicat în Dilema Veche nr. 760 din 13-19 septembrie 2018
Cei ce nu au fost şoimii patriei jpeg

● Crud, regia: Ștefan Lupu, Daniel Frilensăr, scenariul: Daniel Chirilă, coregrafia: Ștefan Lupu, scenografia: Andreea Tecla, Maria Mădălina Niculae, ilustrația muzicală: Tudor Morar, afiș: Hermina Stănciulescu. Cu: Adrian Dima, Adriana Aldea, Alexandru Cătănoiu, Alex Popa, Cosmina Olariu, Nicole Burlacu, Eliza Teofănescu, Ștefan Craiu, Tiberiu Enache, Tudor Morar, Georgiana Vișan, Paul Radu, Irina Sibef. Proiect co-finanțat de AFCN. 

Una dintre preocupările constante ale Galei HOP, cel puţin în ultimii șase ani, sub directoratele lui Radu Afrim şi Miklós Bács, a fost găsirea unor modalităţi, procedee, instrumente prin care tinerii actori participanţi să fie valorificaţi, în mod concret, în urma concursului. Cîştigători sau nu ai Galei HOP, actorii se confruntă cu lipsa vizibilităţii pe o piaţă de muncă suprasaturată şi concurenţială, cu acces redus în teatrele de stat şi cu şanse mici de a obţine contracte. Fondurile culturale în lumea teatrului sînt destinate covîrşitor instituţiilor de stat, unde numărul posturilor şi al colaborărilor este restrîns în raport cu inflaţia anuală de absolvenţi ai facultăţilor de Teatru. Prin urmare, ofertele de lucru nu abundă, iar în lipsa acestora, şansele de afirmare ale actorilor şi, în consecinţă, de a obţine contracte sînt mici. Concursul anual organizat de UNITER, destinat actorilor aflaţi în primii cinci ani de la absolvirea facultăţii, se vrea şi trebuie să fie ceva mai mult decît un prilej de a petrece cîteva zile plăcute la mare. Aşa că întrebarea „Ce fac (ce facem cu) actorii după ce se termină Gala HOP?“ a apărut odată cu deschiderea viziunii asupra rosturilor competiţiei. Răspunsurile (soluţiile) au fost diverse, cu mai multe sau mai puţine rezultate, dar una dintre idei mi s-a părut din start viabilă: crearea unui spectacol cu participanţi la gală, după încheierea competiţiei. Încorsetaţi de cerinţele concursului, uneori destul de stricte, ca să nu zic rigide, actorii îşi pot da prea puţin măsura talentului şi a abilităţilor profesionale (e de discutat în ce mod cerinţe foarte precise pot fi stimulative în artă sau, dimpotrivă, inhibante). Se adaugă emoţiile, stresul competiţiei etc. Astfel că abia într-un spectacol lucrat de la un cap la altul după gusturile şi interesele artistice ale actanţilor se poate vedea, în mod realist, de ce este în stare fiecare.

Daniel Chirilă, actor, regizor şi lider al unei trupe independente de teatru, Frilensăr, care şi-a afirmat deja o identitate în spaţiul teatral autohton, a creat un astfel de spectacol cu participanţi ai ediţiilor Galei HOP din 2016 şi 2017. Crud a fost prezentat în Cluj, Iaşi şi Bucureşti (la TNB), şi a fost invitat la Costineşti, la ediţia din acest an a galei.

Mi se pare de urmărit fenomenul explorării trecutului recent de către generaţia foarte tînără de artişti, care nu a trăit în perioadele investigate şi nu are experienţe directe din acele timpuri. Nici generaţia mea, nici cele de dinaintea mea nu au încă încheiate socotelile cu trecutul, dar asta nu înseamnă că chestionarea acestuia ne aparţine în exclusivitate. De exemplu, recenta producţie de la Reactor, Cluj, În umbra marelui plan, în regia Catincăi Drăgănescu, se înscrie în acelaşi tip de explorare de către tineri a istoriei mari care defineşte istoriile mici (personale). În Crud, Daniel Chirilă, susţinut pentru partea de mişcare de Ştefan Lupu, prezintă în patru tablouri şi mai multe pasaje coregrafice cam o sută de ani de istorie (că tot ne bîntuie acum obsesia Centenarului), de la emanciparea feminină locală la manipularea media şi mişcările protestare, trecînd prin două experienţe ale perioadei comuniste.

foto 1 iustin andrei surpanelu jpg jpeg

Feminismul românesc este surprins ca o variantă locală a sufragetelor. Şi dacă e locală, atunci secvenţa mixează o arhivă antologică de portrete rurale feminine – în buna tradiţie a „babelor“ jucate în travesti, formulă folosită excelent de Radu Afrim şi de Alexandru Dabija – cu slogane feministe reproduse automat, nu şi gîndite, însă care acoperă o realitate de necontestat: misoginismul socie-tăţii româneşti de acum o sută de ani (unele aspecte au rămas valabile şi astăzi), exprimat printr-o serie de discriminări legale (precum dreptul de proprietate care aparţinea bărbaţilor, femeile putînd avea posesiuni în situaţii punctuale) şi prin plasarea tradiţională a femeii „la cratiţă“ în interiorul familiei. Portretele feminine, cu precădere cele în travesti, sînt delicioase, create din detalii precum un anume fel de a vorbi, dar mai ales din priviri, piezişe şi îndelungi. Naşterea naţiunii române, materializată la finalul scenei, este începutul unui secol convulsiv. Un episod care descrie cenzura culturală în perioada comunistă începe cu un (prea) lung moment din Furtuna de William Shakespeare (cu un Ariel colectiv, ceea ce este, în sine, o idee bună pentru un spectacol), ce serveşte ca pretext pentru o confruntare între artistul tînăr şi idealist şi simbolul cenzorului absolut, Dumitru Popescu-Dumnezeu. Un al doilea episod legat de comunism se referă la interzicerea avortului, manipularea şi controlul decreţeilor, Revoluţia din 1989 şi ultimele zvîcniri ale dictaturii din iunie 1990 (mineriada din 13-15 iunie). Profund ludic, acest pasaj este în mare parte muzical şi coregrafic, cu un bonus rezultat din folosirea unei marionete a lui Ceauşescu, foarte reuşit construită şi mînuită. Finalul aparţine deziluziei postrevoluţionare şi revoltelor generic simbolizate de mişcarea Anonymous.

Actorii sînt dinamici, entuziaşti, funcţionează bine dramatic, muzical şi coregrafic, individual şi ca grup, au o vervă molipsitoare care face ca unele lungimi ale spectacolului să fie tolerate. Un montaj mai strîns al celor patru tablouri, renunţarea la unele reluări ale ideilor şi scurtarea unor pasaje coregrafice, care îşi epuizează sensurile, ar ajuta la coagularea ideilor din spectacol şi la coerenţa acestuia. Daniel Chirilă îşi dovedeşte aici, încă o dată, pe lîngă calităţile regizorale, o voce personală ca dramaturg.

Aş zice că, după minime ajustări şi fără a lua în calcul problemele pragmatice (precum adunarea actorilor, care au angajamente în diverse oraşe), Crud ar fi un spectacol de preluat de către un teatru profesionist. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Iustin Şurpănelu

Afis 14 dec Sala Radio jpg
Violonistul francez DAVID GRIMAL, invitat special la Sala Radio
Concertul va fi dedicat în exclusivitate muzicii unuia dintre mari compozitori germani: FELIX MENDELSSOHN, considerat un geniu al muzicii sec. XIX, așa cum fusese Mozart un secol mai devreme.
974 16 Iamandi coperta jpeg
Pledoarie pentru revalorizarea arhaicului
Sîntem destul de receptivi la astfel de influențe, de care uneori nici nu mai sîntem conștienți.
p 17 2 jpg
Puzzle
Pe urmele ei, Serre-moi fort se dovedește un veritabil film de laborator, de joacă cu posibilitățile mediului
974 17 Breazu jpeg
Anatolia neopsihedelică
Iar peste toate astea stă vocea lui Gaye Su Akyol, versatilă și stăpînă pe situație.
p 23 Omul ideal, 1943 jpg
Victor Brauner – Alfa și Omega. Pictura în ceară și „desenul cu lumînarea“
În creația brauneriană a anilor 1943-1945, desenul incizat în ceară devine o imagine magică adecvată timpurilor moderne.
Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.