Arheologie rock
Se confirmă prognoza de anul trecut, 2008 e anul concertelor rock în România. Adică stadioanele sînt în final puse în slujba unor evenimente plăcute şi utile, programul anunţă în ropot de grindină nume mari precum Metallica, Iron Maiden, Judas Priest şi Whitesnake, iar publicul poate vedea, în sfîrşit, trupele pe care îşi dorea să le vadă în urmă cu 20 de ani; asta în condiţiile în care publicul de atunci mai există, mai are vise sau a reuşit să transmită visele respective cuiva mai tînăr. Whitesnake (8 iulie, Romexpo) este un arheogrup care mizează pe forţa memoriei (ritmul lor actual fiind comparabil cu al trupei Metallica - 1 album la 10 ani) şi pe spiritele încinse de Deep Purple în urmă cu cîteva luni. Li se alătură în cadrul aceluiaşi eveniment Def Leppard, cu o cotă slabă în România, dar care îi va atrage pe cei ce vor să vadă cum poţi face carieră de baterist rock cu o mînă amputată. Judas Priest (11 iulie, Romexpo). Despărţirea de vocea emblematică Rob Halford la începutul anilor â90 a avut un impact dăunător asupra muzicii şi cotei trupei, o situaţie din care nu şi-a mai revenit niciodată cu adevărat, nici acum cînd Halford a urmat exemplul lui Bruce Dickinson şi a realizat cascadoria de marketing de a reveni în trupa mamă. Oricum, asemeni lui Dickinson, este şi el un showman de excepţie căruia îi priesc festivalurile în spaţii largi cu un public dedicat şi flămînd. Un alt avantaj care îi va face pe Priest să "arate bine" este faptul că publicul va fi încălzit de epigonii Primal Fear, o trupă care există doar pentru că vocalul ei a fost respins de la audiţiile pentru înlocuirea lui Halford pe parcursul absenţei acestuia. Metallica (26 iulie, Romexpo) ne vizitează pentru a doua oară, după aproape un deceniu de productivitate minimă - un singur album, cel mai slab al trupei, şi o multitudine de evenimente colaterale muzicii conferind grupului o imagine trecută cu vederea de indulgenţa fanilor ce preferă să păstreze vie amintirea epocii "muzicale" din cariera trupei. Ca şi în urmă cu zece ani, bunul simţ dictează că trupa din deschidere este mult mai interesantă, strict sub aspect muzical. Atunci Monster Magnet erau alungaţi cu sticle Frutti-Fresh de pe scenă, acum să sperăm că doom-erii The Sword (epigoni Black Sabbath) nu vor avea parte de ospitalitatea proverbială a rockerilor români. Iron Maiden (4 august, Stadionul Cotroceni) au mai fost şi ei pe aici, cu rezerva Blaze Bailey la voce, în perioada de rătăciri muzicale din care a ieşit şi un album despre fotbal - Virtual IX. Pentru mediul cultural românesc, ar fi totuşi un album avangardist - impactul său în anul 2008 pe stadionul Cotroceni ar trebui să rezoneze cu showbiz-ul fotbalistic de la noi. Să sperăm că Iron Maiden, microbişti înveteraţi, nu vor studia în prealabil specificul cultural local şi vor evita materialul pomenit ori gesturi amicale, precum purtatul tricourilor vreunei echipe. După ce ne-au supărat data trecută strigînd "Hello, Budapest!", ar fi foc pe paie să poarte acum tricourile CFR Cluj. Revenirea vocii Bruce Dickinson a revigorat inspiraţia trupei şi calitatea show-ului, care va fi probabil la un nivel ridicat. Succesul evenimentelor enumerate va fi definitoriu pentru strategia organizatorilor din următorul an. Se poate specula faptul că, în baza preţurilor şi a frecvenţei concertelor, rezultatele nu vor fi cele dorite. Publicul care va participa din nostalgie îşi va vedea nostalgia satisfăcută după două-trei concerte. Publicul care va participa din pasiune vie va hotărî, tot cam pe la al treilea concert, că preţurile sînt cam piperate şi va găsi alternative viabile în multiplele evenimente de club rock care au început să împînzească toată harta, festivaluri provinciale de succes precum Artmania sau chiar festivaluri europene, devenite tot mai accesibile. Oricum, într-un tîrziu, avem de unde alege şi mai e doar un pas pînă la normalitate: să înceapă să vină şi trupe dintre cele care au fost în mod consistent active muzical în ultimii zece ani.
