Am vrut să mă fac astronom, dar am ales regia - interviu cu Constantin POPESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 164 din 30 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Regizorul şi scenaristul Constantin Popescu a debutat în 2002 ca prozator cu romanul Mesteci şi respiri mai uşor . Scurtmetrajul Apartamentul (2004) a fost distins, printre altele, cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internaţional de la Veneţia; iar Canton (2005) a fost, de asemenea, primit elogios de public şi de critica autohtonă şi internaţională. În cadrul programului "Seara de film", Institutul Cultural Român a proiectat, în premieră, cel mai recent scurtmetraj al lui Constantin Popescu, Apă, cu un scenariu după nuvela Eclipsa de D.R. Popescu şi în care joacă Dragoş Bucur, Andi Vasluianu, Mihai Constantin şi Ion Bechet. Aţi absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia spaniolă-engleză. Cum de aţi trecut la film? Încă din copilărie mi-am dorit foarte mult lucrul acesta. Tatăl meu lucra în domeniu şi asta m-a ajutat să ajung de mic pe platourile de filmare: nu-mi doream altceva decît să merg la filmări, chiar şi în vacanţe. Nu cred să îmi fi dorit să fac alt lucru în viaţă, poate doar în afară de o scurtă perioadă cînd am vrut să mă fac cascador, pe urmă actor şi, pe rînd, gunoier, pompier, pilot de Formula 1, cosmonaut, medic (neurochirurg, neapărat) şi astronom... Dîndu-mi seama, probabil, că nu am nici o şansă să ajung vreodată vreuna dintre chestiile de mai sus, am ales regia. Debutul ca prozator v-a facilitat relaţia profesională cu filmul? Veţi mai scrie literatură? Nu cred. Mai degrabă faptul că s-a aflat ulterior că regizorul filmului Apartamentul a scris şi o carte i-a umplut de invidie pe colegii de breaslă şi asta mi-a dăunat. Glumesc, desigur. Nu, n-a fost nici o altă legătură între aşa-zisul meu roman şi cinematograf, în afară de punctul de pornire, şi anume că, iniţial, a fost vorba despre un scenariu. Mi-a fost respins la un concurs de scenarii, dar a ajuns întîmplător la un scriitor care m-a contactat şi mi-a recomandat entuziasmat să încerc să-l public. E vorba de Radu Aldulescu. El a fost şi cel care m-a dus la România literară. Acolo le-a plăcut fragmentul şi aşa am debutat. Ulterior, Editura Cartea Românească s-a arătat interesată şi l-a tipărit. Nu ştiu dacă voi mai scrie; mi-ar plăcea. Deocamdată însă, scriu doar pentru plăcerea de a scrie. Lucrez la un volum de povestiri, chestii adunate de-a lungul timpului prin calculatorul meu, dar nu ştiu dacă va mai fi interesată vreo editură să le publice, cu toate că am o ofertă. Nu sînt deloc convins de talentul meu literar şi chiar sînt de acord cu unii cronicari care m-au făcut praf. Pe măsură ce au trecut anii, m-am convins că nu trebuie să mă iau prea în serios ca scriitor. V-aţi mai gîndit la cărţi care ar putea fi puncte de plecare pentru un film de lungmetraj? Am mai multe titluri în minte. Lucrez acum la un scenariu care are puncte comune cu cîteva dintre cărţile unor supravieţuitori ai luptelor armate din munţi din perioada 1947-1962. Dar întotdeauna mi-am dorit să scriu un scenariu după două povestiri din tinereţe ale lui Marin Preda. Şi Mircea Cărtărescu are cîteva fragmente care îmi plac la nebunie şi mi-ar plăcea să fac un film pornind de la textele lui. Aţi lucrat ca asistent de producţie cu Lucian Pintilie la filmele Prea tîrziu, Terminus Paradis, După-amiaza unui torţionar şi Niki & Flo. Cum a decurs relaţia discipol-maestru? Nu a fost niciodată, propriu-zis, vorba de o relaţie discipol-maestru. Domnul Pintilie mi-a permis, tacit, să asist la filmări, să filmez pentru ceea ce se numeşte "filmul filmului" şi altele. Asta a contat cel mai mult, pentru că nu am fost niciodată singurul asistent al domniei sale şi, oricum, am lucrat mai mult la partea de producţie, dar am profitat şi am încercat să fur cît mai mult din ceea ce făcea sau spunea, mai ales în privinţa lucrului cu actorii. Era foarte atent cu oamenii care aveau acces pe platou, deosebit de selectiv şi am realizat că sînt foarte norocos să mă aflu acolo. Mă bucur astăzi de amiciţia dumnealui şi asta înseamnă foarte mult pentru mine. Sfaturile domniei sale au fost şi sînt foarte valoroase pentru mine. Mă consider norocos că îl cunosc. Povestea din scurtmetrajul Apă se petrece în România anului 1944. Este un film istoric sau/şi o parabolă? Nu e vorba nici de una, nici de cealaltă. Este o întîmplare banală, de care mă folosesc ca pretext pentru a mai face un comentariu cu privire la lume, aşa cum o văd şi o aud eu, în legătură directă cu cele zece poveşti pe care îmi doresc să le filmez în următorii trei-patru ani. Îmi place să mă refer la rolul absurdului, al hazardului în viaţa personajelor mele şi - prin extrapolare - în viaţa oricui, dar mai ales a mea. Esenţialmente vorbesc despre mine în toate filmele pe care le regizez, aşa cum cred că face orice regizor. A fost cel mai greu film la care am lucrat în ultimii ani, cu excepţia filmului Marilena de la P7 . Vremea nu a ţinut deloc cu noi, decorul a fost inundat de mai multe ori, în fine, multe lucruri nu au mers aşa cum ne-am fi dorit, dar ăsta este un risc pe care şi-l asumă orice regizor. Una dintre cele mai grele secvenţe a fost cea în care Andi Vasluianu, rănit şi suferind, trebuie să izbucnească în plîns. N-a fost vorba de cadrul respectiv în sine, ci de faptul că exact atunci oamenii începuseră să treiere grîul pe cîmpul de lîngă decor, o cireadă de vaci cu talăngi bălăngănindu-se traversa cealaltă parte a cîmpului, mai apăruseră nişte capre, raţe, un avion (ca să fie isteria completă şi la sunet) şi, pe după dealul din dreapta, tractoarele semănau grîu. Era un vacarm înfiorător, iar noi trebuia să filmăm neapărat. Andi Vasluianu trebuia să plece la spectacol la Ploieşti (noi filmam undeva pe litoral), nici nu ne puteam baza pe prognoza meteo (care se dovedise ineficientă) şi nu ştiam cînd vom mai avea soare în ziua aceea sau în zilele următoare. Andi a fost un profesionist desăvîrşit, la fel şi echipa. Nimeni nu a protestat (în ciuda faptului că tuturor - inclusiv lui Andi - le venea să rîdă isteric, scena era de un suprarealism total), iar cadrul a fost filmat în 15 minute. Ce ne puteţi spune despre Drezina, cea mai recentă realizare a dvs.? Drezina este bazat pe o întîmplare adevărată care s-a petrecut prin 1988-1989. Este vorba despre un bărbat care a trecut graniţa de vest a României cu maşina, pe calea ferată. Şi-a transformat maşina într-un soi de drezină, punînd în locul cauciucurilor nişte roţi de vagonet. A trecut apoi, în urma unui accelerat, în Ungaria, împreună cu soţia şi copilul, dînd dovadă de mult curaj, pentru că grănicerii ar fi putut să tragă în orice clipă. Interesantă mi s-a părut însă tehnica psihologică prin care, luni de zile, tenace şi răbdător, bărbatul a reuşit să obişnuiască militarii cu prezenţa maşinii lui în zonă, la picnicuri, sîmbăta ori duminica, reuşind astfel să îi facă să reacţioneze confuz şi nehotărît la prezenţa lui în urma trenului. S-a bazat şi pe faptul că în gara lîngă care locuia mai exista o drezină asemănătoare. Cum va arăta primul dvs. lungmetraj? Este vorba de un proiect foarte personal. Nu are legătură cu copilăria sau cu "desăvîrşirea mea ca autor", dar mă regăsesc în el din foarte multe puncte de vedere. E un film care urmăreşte alienarea personajelor, drumul lor "către" şi nu "desăvîrşirea" lor, nu locul unde ajung şi de ce. Vorbesc despre punctul de plecare şi, eventual, despre călătorie. Mă interesează "motivele pentru care" şi "modul în care", nu epilogul, rezultatul, în ultimă instanţă. Dar deocamdată sînt într-una dintre etapele iniţiale. Am terminat scenariul, însă este foarte lung. Nu mă mulţumeşte ce a ieşit, mai am mult de lucru la el. Unde situaţi cinema-ul românesc la ora actuală? Cinema-ul românesc la ora actuală nu se situează. Încă. Cu excepţia tinerilor cineaşti, care îl ajută - e drept - să se situeze, sîntem abia la început. Există cineaşti români pe care îi admir şi care, la un moment dat, au dus cinematografia românească undeva destul de sus. În afară de aceste cazuri însă, îmi menţin părerea de mai devreme. a consemnat Roxana CĂLINESCU

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.