„Am ales o viaţă românească“ – interviu cu traducătoarea Fanny CHARTRES

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
„Am ales o viaţă românească“ – interviu cu traducătoarea Fanny CHARTRES jpeg

M-am cunoscut cu Fanny Chartres la scurtă vreme după ce a venit în Bucureşti. Era o fată venită din Franţa, cu nişte ochi albaştri, imenşi, care nu ştia nici limba, nici că Bucureştiul o să-i intre atît de tare pe sub piele încît n-o să vrea să mai plece. De atunci au trecut şapte ani. Ne-am împrietenit, ea a tradus nişte cărţi, a şi scris una de curînd. Pentru mine e cea mai dragă şi mai românească dintre franţuzoaice.


Cum şi cînd a început povestea românească? 

A început în urmă cu şapte ani, cînd am ajuns în România ca responsabilă a Biroului de carte din cadrul Institutului Francez. Iniţial, ar fi trebuit să plec la Beirut, dar din cauza războiului, mi s-a schimbat destinaţia. N-am mai aterizat în Liban, ci am venit în România. Aşa cum nici un cuvînt nu este întîmplător, cred că şi în această schimbare de rută a fost un semn pe care mi l-a făcut viaţa. 

Îmi amintesc de sosirea mea la aeroport cărînd o valiză verde, grea, cît mine de mare, şi de pachetul de gumă de mestecat Orbit, pe care îl ţinea în mînă fata care era lîngă mine. M-am gîndit atunci că era primul meu contact cu specificul românesc, iar cînd am aflat mai tîrziu că marca aceea de gumă era, de fapt, americană, am fost puţin dezamăgită.

Care sînt primele amintiri legate de venirea la Bucureşti? Ce v-a plăcut, ce v-a speriat? 

E bine folosit „plăcut“ şi „speriat“. Şi nu „plăcut“ şi „neplăcut“, pentru că, la mine, primele clipe petrecute la Bucureşti au fost un amestec de plăceri şi de frici. De la început mi-a fost clar că România era o ţară în care picioarele mele, obişnuite cu şoselele netede din Franţa, vor avea nevoie de un timp să se obişnuiască. 

M-au speriat primele mele demersuri administrative, complicate şi foarte lungi (la Oficiul general pentru străini, la poştă, la bancă) şi aceste mici diferenţe între trăitul

şi trăitul

şi mă gîndesc la situaţiile în care, pentru un singur timbru, trebuie să mergi la poştă şi să aştepţi o oră întreagă. Acum toate astea mă amuză şi trec mai rar pe la poştă de cînd îmi plătesc facturile online. 

Mi-a plăcut prima mea zi de Bucureşti, cînd o colegă româncă de la Institutul Francez m-a plimbat prin oraş. În faţa mea vedeam nişte clădiri fabuloase şi, cîţiva metri mai departe, apărea cîte o casă în paragină. 

Pe măsură ce am început să cunosc Bucureştiul, am avut parte de întîlniri cu oameni minunaţi, care îmi sînt în continuare foarte dragi, chiar dacă nu ne vedem atît de des cît ne-am dori. Au fost norocul meu. Decizia de a rămîne în România are legătură cu ei. Fac parte dintr-un fel de tablou de familie, la care mă uit în fiecare dimineaţă. 

Cît timp v-a luat să învăţaţi româneşte? Şi ce v-a făcut să porniţi în această aventură? 

Cred că trei ani mi-au fost necesari ca să ştiu corect româna. Dar învăţ şi acum. După trei luni de cînd venisem aici şi contractul meu se terminase, am ştiut că nu voiam să plec. Motivul care a stat la baza deciziei mele a fost literatura şi visul dintotdeauna de a deveni traducătoare. Iar ca să devii un bun traducător, cel mai bine este să trăieşti în ţara limbii pe care o traduci. Faptul că lucram la Biroul de carte m-a făcut să descopăr literatura română. M-am întîlnit cu autori şi mi-am dorit să le citesc cărţile, apoi cărţile despre care mi-au vorbit, căci autorii români promovează frecvent cărţile celorlalţi scriitori. Un gest care nu este foarte obişnuit în lumea literară franceză, de exemplu. 

Ce înseamnă pentru o franţuzoaică să trăiască la Bucureşti? 

Am ales o viaţă pe care n-aş putea-o trăi în Franţa: o viaţă românească, care pentru mine înseamnă să treci de la rîs la plîns, să simţi, să vibrezi, să cazi, să te ridici, să vezi, să auzi altfel. 

Aţi început să traduceţi literatură română în Franţa. Cît de greu v-a fost la început şi cum e acum? Mai ales că traducătorul joacă şi rolul agentului literar. Aţi putea să explicaţi care e drumul pe care îl parcurge o carte românească ce ajunge să fie publicată în Franţa? 

Dificultăţile sînt la fel, doar că acum m-am obişnuit cu ele. Cînd am debutat, mă aşteptam să fiu confruntată doar cu unele de ordin lingvistic şi sintactic. Aşa a fost şi tot aşa va fi. Nu-l cred pe traducătorul care zice că, datorită experienţei, poate traduce uşor şi repede. Asta nu se poate. Şi ar fi şi trist. În schimb, nu mă aşteptam la lipsa de deschidere a editurilor din Franţa. Mi-a fost foarte greu să citesc nişte mesaje de refuz, întotdeauna formulate identic, politicos şi scurt, din care înţelegeam clar că editura pe care o admiram nici nu citise măcar propunerea mea. Nu mai vorbesc de cei care nu răspundeau deloc. Dar n-am renunţat şi uneori a ieşit. Reuşitele acestea mi-au arătat că avem în Franţa edituri care pun mai presus de costurile de publicare şi cifrele de vînzare pasiunea pentru un text. Sînt cărţi la care ţin foarte mult şi pentru care n-am găsit încă un editor, dar nu renunţ. Răbdarea şi încrederea sînt cuvintele-cheie. 

Aşa că drumul pe care îl parcurge o carte românească pînă ajunge să fie publicată în Franţa este lung, dar ca traducătoare, îi ţin pumnii pînă la capăt. Descopăr un text, îl citesc, dacă îmi place traduc în jur de 20 de pagini din el, pregătesc un dosar şi trimit propunerea la edituri. Apoi, aştept. 

Care credeţi că sînt atuurile literaturii româneşti contemporane? 

Diversitatea şi bogăţia. Literatura română este o oglindă a istoriei acestei ţări, aflate geografic în spaţiul balcanic, dar cultural în cel occidental. Cele două valenţe îi oferă o singularitate şi o diversitate cu totul speciale, dar prea puţin cunoscute în străinătate. Misiunea scriitorului român nu este deloc uşoară. Pe de o parte, trebuie să prelungească o bogată tradiţie a rafinamentului literar şi, pe de altă parte, să capteze în scris realitatea actuală. Iar autorii români cultivă un rafinament al gustului, dublat de o ironie şi o sclipire a spiritului nemaipomenite, care am senzaţia că se regăsesc cel mai frumos în poezie. 

Dacă ar fi să vorbiţi despre provocările pe care le-aţi avut ca traducătoare, care sînt ele? 

Antologia de proze scurte a fost una dintre ele. Acest volum publicat la editura Atelier du Gué cuprinde zece proze de zece autori diferiţi (Gabriela Adameşteanu, T.O. Bobe, Filip Florian, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Ana Maria Sandu, Radu Cosaşu, Mircea Nedelciu, Laurenţiu Brătan, Răzvan Petrescu). Sînt autori foarte diferiţi, fiecare dintre ei avînd un stil propriu. Şi mi-a fost greu să trec de la un text la altul, dar sînt mulţumită de ce a ieşit. 

O altă provocare, într-un alt domeniu, a fost anul trecut subtitrarea filmului lui Radu Jude,

Îmi amintesc că, prima dată cînd am deschis fişierul şi am citit primele dialoguri, mi-am zis că tot ce tradusesem pînă atunci fusese doar un fel de încălzire. A fost greu, dar pasionant. 


Între timp aţi scris un roman care va apărea anul viitor în Franţa. Acţiunea lui se petrece la Bucureşti. E o declaraţie de dragoste pentru oraş? 

Cred că este declaraţia mea de dragoste pentru România, cu tot ce înseamnă ea. De o vreme, simţeam nevoia şi dorinţa de a scrie un roman pentru adolescenţi. Într-o zi de iarnă am început această carte, pe care am terminat-o o lună şi jumătate mai tîrziu. Romanul se petrece în Bucureşti şi spune povestea unei adolescente care trăieşte momentan departe de părinţii ei. Va apărea la primăvară la Editura École des Loisirs. Mă bucur mult că le-a plăcut romanul meu, mai ales că mă emoţionează să fiu publicată la editura la care au apărut cărţile pe care le-am citit în copilărie şi care m-au ajutat în momentele importante. 

Se compară bucuria unei traduceri cu cea de autor? 

Da, pot să spun că fiecare aduce o bucurie imensă, doar că nu se situează la acelaşi nivel.

Cînd traduci şi cînd scrii eşti cu personajele tale, trăieşti cu ele, te gîndeşti la ele tot timpul, pe stradă, în maşină, în tramvai, la cumpărături, înainte de culcare. Aşa că, după ce am terminat de scris romanul, am simţit această despărţire, la fel ca atunci cînd am terminat traducerea la

(cartea ta) sau a

-ului Adinei Rosetti. Timp de o săptămînă tot căutam disperată personajele cu care trăisem luni întregi. 

Dupa Henri Meschonnic, prezenţa traducătorului într-un text este condiţia indispensabilă a reuşitei unei traduceri. Sînt de acord cu afirmaţia lui, dar cu condiţia ca această prezenţă să fie discretă şi flexibilă, în funcţie de text. Cînd traduc încerc să fiu cît mai discretă, să mă fac mică şi să mă topesc în text. Cel mai important nu este să înţelegi, ci să simţi. Mulţumirea vine atunci cînd îmi dau seama că mi-am găsit locul potrivit în cartea pe care o traduc. Cînd scrii, n-ai nici un loc de găsit, dar tot trebuie să cauţi vocea, poziţia din care vei interfera cu personajele tale, din care vei vorbi cu cititorii. 

Ce traduceţi acum? 

La sfîrşitul lui august va apărea, la editura MEO, traducerea mea la

a lui Marius Chivu. Iar acum traduc

romanul lui Gheorghe Crăciun, care va fi publicat anul viitor la Editura Maurice Nadeau. O bucurie imensă şi o altă mare provocare pentru mine. 

a consemnat Ana Maria SANDU  

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.