„Văd pe Nimeni”

12 august 2021
„Văd pe Nimeni” jpeg

În cartea lui Lewis Carroll, Alice în țara oglinzilor, Regele Alb o roagă pe Alice să se uite pe drum după cei doi mesageri pe care îi așteaptă. Alice îi răspunde că nu vede pe nimeni. Acest răspuns, I see nobody, cuprinde, conform englezei de azi, o singură negație (nobody/nimeni), nu două, cum sînt în română (nu, nimeni), astfel că, literal, răspunsul e Văd pe nimeni. Așa se explică umorul a ceea ce urmează: regele exclamă „Ce-aș vrea să am și eu așa ochi /.../, să fiu în stare să-l văd pe Nimeni! Și încă de la distanță!”. Mai tîrziu are loc următorul dialog suprarealist dintre Rege și mesager: „Pe lîngă cine ai trecut pe drum?” „Pe lîngă nimeni.” „Așa, așa, domnișoara aici de față l-a văzut și ea. Aceasta înseamnă, desigur, că Nimeni (nu) merge mai încet decît tine.” „Fac tot ce pot. Sînt sigur că nimeni (nu) merge mai repede decît mine.” „Nu are cum, altfel ar fi ajuns aici înaintea ta”. Carroll, matematician printre altele (pe numele adevărat Charles Dodgson), își bate joc, în felul acesta, de aplicarea oarbă la limbă a unui principiu matematic, pentru care se fac vinovați gramerienii englezi care au considerat că două negații se anulează reciproc, dînd o afirmație.

Așa cum am repetat în multe alte articole de la această rubrică, pentru a înțelege o stare de lucruri din prezent, e întotdeauna o bună idee să cercetezi cum au stat ele în trecut. În engleza veche (450-1150), dubla (sau chiar tripla) negație era frecventă. Ca exemplu, iată propoziția Ne con ic noht singan, care înseamnă „nu pot să cînt nimic” (exact: Not can I nothing sing = I cannot sing nothing). Particula negativă ne se punea în fața verbului și avea un comportament aparte, în funcție de litera/sunetul cu care începea acesta. Dacă verbul începea cu o vocală, atunci ne pierdea pe e și se lipea de verb. Acest comportament îl avea și față de alte părți de vorbire – articole nehotărîte, pronume nehotărîte, chiar unele substantive (așa se explică forme contemporane ca none sau nothing). Astfel că limba era plină de tot felul de forme negative, între care, la un moment dat, ne era chiar întărit de un na/naht (not de mai tîrziu): observați propoziția Thæt hus na ne feoll, adică That house did not fall not.

Dubla negație continuă a fi folosită liberal în epoca următoare, în engleza medievală (1150-1500). Dar în engleza modernă timpurie (cca. 1500-1650), a Renașterii, care îl conține pe Shakespeare (la care încă o mai găsim), e mult restricționată. Limba e instabilă, ortografia nefixată (în manuscrisele rămase de la Shakespeare observăm că semnătura lui variază – Shakespere, Shakespear Shakspere, Shakspeare). În 1755, Dr. Samuel Johnson oferă, prin A Dictionary of the English Language, o ortografie fixă care poate fi acceptată ca standard și un inventar lexical cu etimologii și contexte. Ceea ce face el pentru vocabularul limbii engleze este realizat pentru gramatica acestei limbi de către gramerienii secolului al XVIII-lea, care își propun să codifice principiile limbii reducîndu-le la reguli, să clarifice elementele de dispută, să semnaleze „greșelile” comune și să „corecteze” limba.

Astfel, lui Robert Lowth, episcop în Londra, îi datorăm decizia de a considera că un enunț nu se poate termina într-o prepoziție sau că forma whose nu se poate folosi decît pentru persoane. Multe dintre aceste decizii sînt bazate pe ceea ce permite sau nu limba latină, considerată limbă model. (Cunoscută pe atunci de majoritatea persoanelor educate, latina a fost multă vreme subiect de admitere la Oxford și Cambridge.) Lowth e cel care, în a sa A Short Introduction to the English Grammar, din 1762, spune categoric: „Două Negative în engleză se distrug reciproc, sau sînt echivalente cu un Afirmativ”.

În realitate, atît în Marea Britanie, cît și în Statele Unite, dubla negație nu a dispărut niciodată, ci a continuat să existe neîntrerupt în uzul vorbitorilor al căror instinct se dovedește bun. H.L. Mencken (1880-1956), despre al cărui volum, The American Language, am mai scris, constată că „În americana vulgară, dubla negație e folosită cu atîta larghețe încît negația simplă pare să fie aproape abandonată”, și că o propoziție ca aceea cu care am început textul de față, I see nobody, se poate auzi atît de rar în rîndul maselor încît, atunci cînd chiar o auzi, pare că cineva își dă aere. În loc, se spune I don’t see nobody. Autorul mai menționează exemple de negații triple, cvadruple și chiar cvintuple. În Marea Britanie însă, dubla negație e privită mult mai rău decît în Statele Unite. Existența monarhiei face ca societatea britanică să fie sensibilă la ideea de clasă socială, iar felul în care vorbește cineva (pronunția, intonația, vocabularul, sintaxa) este încă folosit ca mijloc de identificare a poziției sociale – upper class sau nu.

Folosirea dublei negații este o sperietoare și pentru non-nativi. Studenții mei vin, din liceu, generație după generație, cu certitudinea unei reguli de nezdruncinat: în engleză nu ai voie să pui două negații. Fără nuanțe, fără excepții. Astfel că, dacă le scriu pe tablă enunțul (de altfel corect) I cannot not see you / Nu pot să nu te văd, reacționează ca la un sacrilegiu. Dar cum stau lucrurile cu argumentul anihilării reciproce, al lui Lowth, care se perpetuează și în ziua de azi? Argumentul e valabil în matematică: negativul unui negativ va fi pozitiv, de exemplu – (–3) = +3. Dar limba nu e matematică, cu toate asemănările lor, iar principiul acesta se aplică în propoziții cum ar fi Nu e necunoscut = E cunoscut. Aici da, cele două unități cu sens negativ se anulează reciproc. Dar acest lucru ține de logică și nu de limbă. Altfel, nu văd pe nimeni ar însemna că văd ceva. Tot de aceea, în multe limbi ale planetei există și dublă și triplă (ba și cvadruplă) negație, după cum dictează nevoia. Iată, în română, libertatea de expresie: Nu văd nimic. Nu văd nimic nicăieri. Nu văd nimic nicăieri niciodată.

Orice limbă se schimbă în mod constant, pe toate palierele ei, cel mai influențabil fiind vocabularul, iar viteza schimbării e dictată de social: cînd e stabilitate în societate, limba se schimbă mai lent (și invers). Astfel că e foarte obișnuită situația în care ceea ce era odată considerat corect să devină incorect (și invers). Tensiunea dintre lingviștii prescriptiviști (care recomandă forme „corecte”) și descriptiviști (care constată uzul, ferindu-se de judecată – printre care mă autoinclud) este reală și e veche. La fel și presiunea oamenilor din afara domeniului, care consideră că e sarcina lingvistului să îi învețe pe ceilalți cum e corect să se exprime, eventual să ferească limba de „contaminarea” cu elemente străine. Lingvistul ca polițist al limbii. Dar acesta e un subiect care va fi dezvoltat într-un text de sine stătător.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

Foto: Alice în țara oglinzilor (wikimedia commons)

p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.