Despre eufemisme

Despre eufemisme jpeg

În cartea sa încă netradusă la noi, Mijn brein denkt niet, ik wel / Nu creierul meu gîndește, ci eu, medicul olandez Arie Bos amintește de o practică ce pare să se extindă în lume: criogenarea cadavrelor, cu ajutorul unor tehnologii foarte costisitoare, în vederea readucerii la viață, în viitor. Interesant e că acelora cu venituri mai modeste li se oferă opțiunea congelării doar a capului, în speranța unui viitor transplant de corp ori a unei conectări la computer. În Statele Unite, Alcor Life Extension Foundation și Cryonics Institute au criogenat deja peste două sute de oameni, pe care nu îi numesc decedați, ci pacienți. Termenul pacient sugerează puternic că moartea nu e definitivă, că e doar o boală al cărei leac nu a fost găsit încă, iar succesul unor astfel de companii se bazează și pe receptivitatea unora la astfel de sugestii.

Despre puterea limbii de a orienta felul în care vorbitorii văd lumea (așa-numita „ipoteză Sapir-Whorf”) am mai scris cu alte ocazii precedente, constatînd că există un sîmbure de adevăr la mijloc, altfel retorica și propaganda nu ar putea funcționa. În vocabularul unui limbi, înlocuirea unor cuvinte cu altele (cum e cazul de la care am pornit) nu se petrece întotdeauna în mod natural, prin evoluția firească a limbii, ci prin intervenția voluntară a omului. În ziua de azi, motivele sînt, mai mult ca oricînd, politice și ideologice. Dar eu aș vrea să mă refer la o epocă un pic mai îndepărtată din cultura anglofonă, cînd lumea era mai puțin polarizată și înverșunată, iar cuvintele-tabu și eufemismele propuse în locul acestora ne fac să zîmbim ca în fața unor naivități.

La 1800, găsim moartea, ca și azi, printre realitățile care trebuie mascate, edulcorate, pentru a fi acceptate mai ușor. În cartea lui H.L. Mencken, The American Language, autorul ne informează că un mortician nu pregătește niciodată a corpse („un cadavru”), ci un pacient (criogeniștii sînt bine ancorați în tradiție!) care, cînd e gata, nu e înfășurat în giulgiu (shrowd), ci într-un négligé, apoi e dus în reposing-room („camera de odihnă”) dintr-o funeral home (unde home, spre deosebire de house, evocă tihna căminului) pentru a fi, în cele din urmă, transportat într-un memorial park.

Mencken notează critic că „americanul, probabil mai mult decît oricare alt om, e înclinat să-și ceară scuze pentru meseria pe care o are [...] Din nefericire, nu are întotdeauna posibilitatea să evadeze, sau chiar să spere rezonabil să evadeze, așa că se alină convingîndu-se că aparține unui sector superior al breslei sale și foarte adesea inventează un nume sonor ca să se distanțeze de turmă”. Astfel, unii morticians (termen alcătuit în linie cu physician, „medic”) își spun embalming-surgeons („chirurgi îmbălsămători”); deratizatorul (rat-catcher) e „inginer exterminator”, lucrătorul care scurtează crengile copacilor e „chirurg de copaci”, grădinarul e „artist al peisajului”, iar cel care îți tratează bătăturile e fie chiropodist, fie podiatrist (încă se fac glume pe seama acestuia din urmă în sitcom-urile americane din prezent).

Remarcînd dezvoltarea amplă a unei mișcări de tip puritan împotriva unor cuvinte ofensatoare încă de la începutul secolului al XIX-lea, atît în Anglia, cît și în Statele Unite, Mencken acuză poporul american ca fiind unic pe planetă în ceea ce privește aerele de mironosiță pe care și le dă: în 1830, un tînăr gentleman german ofensează îngrozitor o familie de vază pronunțînd cuvîntul „corset” în fața doamnelor. La 1837, un anume căpitan Frederick Marryat sosește în SUA, la Cascada Niagara, și jignește teribil o doamnă care alunecase și acum șchiopătează, întrebînd-o dacă s-a lovit tare la picior (leg). Șocată, aceasta îl educă: „Se spune membru” (limb). Lingvistul notează că nici puii de găină sau rațele servite la mese nu mai au legs. Tot la acea vreme, în unele zone din Vest, tradiționalul bull („bou”), ajutorul de nădejde al oricărei gospodării americane, e redenumit male-cow, cow-creature sau chiar ridicat la rangul de gentleman-cow.

Termenilor care desemnează părți ale corpului și articole de lenjerie li se declară război total, marcîndu-se astfel „trecerea de la vulgaritate la rafinament în orașe și orășele”: înainte de 1790, pantalonii sînt încă trousers, dar „unele doamne de rang înalt și extremă delicatețe” încep să-i numească inexpressibles („inexprimabili”), apoi imaginația lingvistică se dezlănțuie: 1806 – unmentionables („nemenționabili”), 1820 – indispensibles („indispensabili”),  1823 – ineffables („inefabili”),  1826 – unutterables („neenunțabili”),  1827 – innominables („nenominabili”), 1829 – inexplicables („inexplicabili”).

Sub președintele Grant, în 1873, Congresul adoptă un pachet de legi menite să descurajeze obscenitatea, astfel că devine periculos să tipărești (în presa vremii) sau să scrii (chiar în scrisori personale) o serie de cuvinte, lucru care impulsionează semnificativ căutarea de eufemisme. Peste cîteva decenii, la începutul secolului XX, studiourile de la Hollywood au propriul Index Expurgatorius în care figurează cuvinte ca eunuch, sex, hell, son-of-a-bitch. În general, termenii referitori la anatomie, fiziologie și patologie sînt foarte sensibili. Stomacul este Little Mary și tummy, nu mai mergi la culcare (go to bed), ci te retragi, castrarea este schimbare, sifilisul e boala secretă iar gonoreea e boala socială, prostituata este o femeie dintr-o anumită clasă, iar femeia însărcinată este femeia aflată într-o anumită stare.

 „W.C.” are o istorie interesantă. E o abreviere pe care toate limbile continentale o folosesc pornind de la englezescul water-closet (closet  însemnînd „cămăruță”, „dulap”, „nișă”, legat de latinescul clausum, „spațiu închis”). Alternativele sînt numeroase: toilet, wash-room, retiring-room (în care te retragi, te izolezi), restroom (cu implicarea ideii de odihnă), public comfort station (loc public de ușurare/alinare/despovărare), ori the John și Cousin John, sau chiar powder-room unde te duci, evident, „să-ți pudrezi nasul”. Legat de acest din urmă eufemism, există o povestioară în care e implicat un businessman american care vrea să construiască un hotel și angajează pentru aceasta un arhitect german. Americanul vrea să îl facă să înțeleagă ce fel de încăperi are în vedere, astfel că planurile sînt traduse în germană, iar powder-room este tradus neinspirat, printr-un calc lingvistic, Pulver-Kammer, care îl îngrozește pe arhitect: „La ce Dumnezeu vă trebuie un depozit de muniție?”, căci acesta e sensul în germană.

Inovațiile în limbă, ca să „prindă”, trebuie să răspundă unei necesități sociale reale de comunicare. Astfel că, în general vorbind, încercarea de a schimba voluntar limba are tot atîtea șanse de succes cît are și reversul – încercarea de a te opune schimbării ei (subiect care își așteaptă cuminte rîndul în Dilema veche). Și în ziua de azi există în lume instituții și academii care tipăresc anual liste de cuvinte care trebuie folosite sau nu, numai că limba aparține poporului și evoluează după rațiuni proprii. Studierea acestor aspecte are însă valoare documentară, întrucît limba înregistrează, ca un aparat fin, viața unei epoci, cu spaimele și problemele oamenilor care au trăit în ea.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

Marcel Ciolacu, prim-ministrul României, susține declarații de presă referitoare la măsurile luate de guvern în cazul azilelor de bătrâni din Ilfov, la Palatul Victoria din București. FOTO Inquam Photos / George Călin
Ciolacu: „Apartenența la NATO reprezintă cea mai puternică garanție de securitate”
Premierul Marcel Ciolacu a subliniat, cu ocazia aniversării a 21 de ani de la aderarea la NATO, că „România a demonstrat că este un aliat puternic şi de încredere, ataşat principiilor şi valorilor euroatlantice şi un important furnizor de securitate la nivel regional”.
Messi FB Messi Moments  png
Mesajul Victoriei Beckham pentru soția lui Leo Messi, după petrecerea dată în cinstea lui David
Invitați unul și unul au luat parte, în urmă cu câteva zile, la petrecerea organizată în cinstea lui David Beckham, care va împlini 50 de ani în luna mai.
ALEXANDRA STOICESCU 1 jpeg
Alessandra Stoicescu lansează podcastul SHERO – un omagiu adus femeilor care inspiră
După mii de interviuri și povești spuse cu emoție și responsabilitate în cei 30 de ani de televiziune, Alessandra Stoicescu aduce acum o nouă experiență în viețile noastre: podcastul SHERO.
Steag Romania FOTO Shutterstock jpg
Concluziile unui român întors în țară după 23 de ani de străinătate: „Nu se moare de foame”
Nenumărați români au plecat, de-a lungul anilor, în străinătate, în căutarea unui trai mai bun. Iar după mulți ani petrecuți în afară, unii dintre aceștia aleg să revină în țară. Adrian, care a revenit în România după 23 de ani, vorbește despre schimbările pe care le-a remarcat în țară.
image png
Mario - concert FANTASTIC și o nouă etapă în cariera sa
Mario a făcut oficial trecerea de la Mario Fresh la Mario printr-un concert de neuitat. Cu un look nou și o energie debordantă, artistul a urcat pe scenă în fața a sute de fane entuziasmate, oferindu-le un show plin de emoție, surprize și conexiune autentică.
florin calinescu jpeg
Copilăria fără jucării și dulciuri a lui Florin Călinescu: „Prima dată am suflat în lumânările colivei bunicii mele”
Florin Călinescu, unul dintre cei mai cunoscuți oameni de televiziune din România, a vorbit despre copilăria sa plină de lipsuri. „Eu n-am avut jucării, n-am avut dulciuri, ciocolată, biciclete”, a spus acesta.
Elena Ceausescu FOTO Profimedia
Cine era singura femeie care avea curajul s-o înfrunte pe Elena Ceaușescu: „Se certau ca țațele de bloc, țipau una la alta”
Elena Ceaușescu a manifestat un comportament autoritar nu doar în fața poporului, ci și în cadrul propriei familii. Însă, se pare că a existat o femeie care a avut curajul să o înfrunte. Nepotul lui Nicolae Ceușescu, Nicu, a dezvăluit că cele două s-au certat de multe ori, țipând una la alta.
Timothy Haugh, Foto fb Timothy Haugh, jpg
Donald Trump a demis conducerea NSA, una dintre cele mai importante agenții de spionaj ale SUA
Administrația Trump a demis conducerea Agenției Naționale de Securitate (NSA), celebrul birou de informații cibernetice - cyber intelligence - al Statelor Unite ale Americii.
banner florin calinescu png
„Eu n-am avut jucării, n-am avut dulciuri” Florin Călinescu, dezvăluiri emoționante despre copilărie
Florin Călinescu, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați oameni de televiziune din România, a fost invitat recent în podcast-ul lui Bursucu. Actorul a dezvăluit mai multe aspecte legate de viața personală, mărturisind că a nu a avut o copilărie prea ușoară.